Cl

O. Inventarul problemelor care trebuie avute în vedere în

momentul în care se dorește conceperea unui instrument
virtual (de măsură)
1) Identificarea mărimii care se dorește a fi măsurata: tensiune, curent, putere, energie, factor
de putere, câmp electric și magnetic (etc.).
2) Modalități de montare a mijloacelor de măsurare în instalații electrice reale monofazate și
trifazate, în funcție de tensiunea de funcționare și de puterea circuitelor monitorizate.
3) Cunoașterea regulilor de electrosecuritate care trebuie respectate la montaj și pe durata
procesului de măsurare sau monitorizare.
4) Utilizarea principiilor și a criteriilor care stau la baza alegerii mijloacelor de măsurare în
funcție de obiectivele analizei energetice sau de mediu intreprinse alegerea caracteristicilor
metrologice adecvate aplicației verificarea conformității indicatorilor de calitate a
comportării în domeniul timp și frecventă cu cerințele aplicației.
5) Estimarea incertitudinii valorilor măsurate.
6) Noțiuni de prelucrare a rezultatelor experimentale

I. Tipuri de semnale întâlnite în procesul de măsurare a

unei mărimi
Procesul de măsurare a unei mărimi generează un semnal care preia caracteristicile mărimii
măsurate

OBS: Semnal: informația care rezultă fizic în urma măsurării unei variabile

a) Semnal analogic

Time
Fig. 1.1. Reprezentarea unui semnal analogic

În cazul semnalelor analogice timpul și amplitudinea sunt variabile continue astfel semnalul
este definit pentru Orice moment de timp iar amplitudinea sa poate varia continuu în timp și poate
lua orice valoare
Cl
b) Semnal discret

Time
Fig. 1.2. Reprezentarea unui semnal discret

În cazul semnalelor discrete timpul este o variabilă discretă și amplitudinea este o variabilă
continuă astfel semnalul este definit pentru momente discrete de timp iar amplitudinea Sa poate varia
continuu și poate lua orice valoare. Un astfel de semnal discret este înregistrat de exemplu de un
osciloscop numeric

c) Semnal digitalizat

Time
Fig. 1.3. Reprezentarea unui semnal digital

În această situație timpul și amplitudinea sunt variabile discrete iar semnalul este definit
pentru momente discrete de timp iar amplitudinea sa poate lua numai anumite valori în funcție de
sistemul de cuantizare folosit. În cazul utilizării unei placi de achiziție de date semnalul înregistrat
este discret.

Urmează 2. Semnale analogice

 2. Semnale analogice
2.1 Criterii de clasificare a semnalelor analogice
(a) — Natura variației semnalului

În funcție de modul în care variază semnalul, într-o primă clasificare putem considera ca avem două
tipuri de semnale și anume:
• semnalele care au un caracter determinist înțelegând prin asta ca variația semnalului în timp
este predictibilă (vezi figura 2.1)
• semnale care au un caracter stohastic sau aleatoriu caz în care variația semnalului în timp nu
este predictibilă (vezi figura 2.2)

Fig. 2.1 Fig. 2.2

(b) — După legea de variație în timp

Clasificarea prezentată la punctul a) poate fi detaliată dacă adaugăm la criteriile de clasificare și legea
de variație în timp a semnalului respectiv. În cazul mărimilor deterministe putem face următoarea
clasificare:
sinusoidale
Mărimi de constante periodice
măsurat stationare nesinusoidale
aproape
variabile
neperiodice periodice
nestationare tran zitorii
Explicații
- Mărimi constante sunt considerate mărimile invariabile în timpul efectuării măsurării (0,1 —
10) s - Mărimile variabile sunt mărimi care variază în timpul efectuării măsurării; sunt
caracterizate prin valoarea instantanee
- Mărimi variabile staționare sunt mărimi variabile a căror valoare efectivă, valoare de vârf și
valoare medie sunt constante în timp. Sunt caracteristice regimului permanent de funcționare

1
La aceste mărimi se pot măsura:

- valoarea instantanee corespunzătoare unui anumit moment de timp;

- ansamblul valorilor instantanee într-un interval de timp anumit (curba mărimii în funcție de
timp) un parametru global cum ar fi: valoarea medie Xmed, valoarea efectivă X; valoarea
de vârf Xv_
OBS:

- Parametrii de mai sus sunt măsurați într-un interval de timp suficient de mare pentru ca
valorile Xmed, X și xv să nu depindă de mărimea intervalului de timp ales.
- Valoarea instantanee — valoarea pe care o mărime variabilă în timp o are într-un moment
oarecare, t

Mărimi variabile nestaționare sunt mărimi variabile a căror valoare efectivă, valoare de vârf și valoare
medie variază în timp,
Sunt caracteristice regimului tranzitoriu de funcționare
La aceste mărimi pot fi măsurate:
- valoarea instantanee în diferite momente de timp;
- un șir de valori instantanee la momente de timp prestabilite;
- ansamblul valorilor instantanee într-un anumit interval de timp (curba mărimii în funcție de
timp) ;
- Parametrii globali pot fi evaluați folosind curba mărimii

sinus (periodic sinusoidal)

tren de impulsuri dreptunghiulare

(periodic nesinusoidal)

tren de impulsuri triunghiulare

(periodic nesinusoidal)

variație în dinți de fierăstrau

(periodic nesinusoidal)

Fig. 2 3. — Semnale rezultate din măsurarea unor mărimi staționare periodice

(sinusoidale și nesinusoidale)

2
OBS: - Mărimile periodice nesinusoidale pot să fie exprimate ca suma unor mărimi periodice
sinusoidale cu frecvențe care sunt multipli întregi ai frecvenței fundamentale (a se vedea seria
Fourier)

Mărimile neperiodice (sau aperiodice) pot fi împărțite la rândul lor în două categorii:
mărimi aproape periodice mărimi tranzitorii

Fig. Semnal rezultat din măsurarea unei mărimi aproape periodice (exemplu)

Semnalul din fig. 2.4 rezultă din însumarea unor semnale periodice sinusoidale ale căror frecvențe
sunt arbitrare (nu sunt multipli întregi ai unei frecvența fundamentale)

regim tranzitoriu de punere sub tensiune a unui banc de condensatoare

mărime cu variație oscilant amortizată

Fig. 2.5 — Semnal rezultat din măsurarea unor mărimi tranzitorii

Clasa mărimilor aleatoare

3
Valoarea instantanee a unei mărimi aleatoare nu poate fi prezisă, pentru că nu se poate găsi o expresie
analitică care să descrie funcția, Astfel de semnale pot fi analizate pe baza proprietăților lor statistice
(media, dispersia, etc)

Semnalele rezultate din măsurarea mărimilor cu variație aleatoare în timp se împart în două categorii:
semnale staționare — semnalele ale căror caracteristici statistice se mențin de la o înregistrare
la alta
semnale nestaționare — semnale ale căror caracteristici statistice se modifică de la o
înregistrare la alta

(b)
Fig. 2.6 — Serie de 4 înregistrări distincte ale unui semnal aleatoriu staționar. Deși succesiunea valorilor
instantanee diferă de la o înregistrare la alta, media, dispersia și alte caracteristici statistice ale semnalului
rămân neschimbate
2.2 Mărimi periodice staționare - parametrii și cazuri particulare
Mărimea periodică este o mărime variabilă, a cărei succesiune de valori instantanee se reproduce
în aceeași ordine, după trecerea unor intervale de timp egale, T
Relația de definiție

t = r și k = O => x(t) x(O) - valoare instantanee inițială

4
 Fig. 2.7 Parametrii caracteristici pentru o mărime periodică

Parametrii caracteristici pentru o mărime periodică

A) Perioada (period) . T. (s)
B) Frecvența (frequency) f . „(l/s) .,. f=1/T
C) Pulsația (angular frequency) ......... ... (rad/s) ... G) = 2 Ilf = 2 TI/ T
D) Valoarea de vârf (peak
E) Valoarea medie (mean value) ... .... xmed
F) Valoarea efectivă sau eficace (Root Mean Square value — RMS value) . . . xcf
PERIOADA = secunde [s]
Definiție: cel mai mic interval de timp, după care se reproduc, în aceeași ordine, caracteristicile
semnalului periodic

FRECVENȚA - f Hertz [Hz]

Definiție: numărul de perioade cuprins în unitatea de timp

PULSAȚIA - [rad/s]
Definiție: produsul frecvenței prin constanta 2

VALOAREA DE VÂRF = X, X,
Definiție: cea mai mare valoare instantanee atinsă de o mărime periodică în cursul unei perioade

VALOAREA MEDIE = xmed sau xo

Definiție: media aritmetică a valorilor instantanee ale unei mărimi variabile într-un anumit interval de
timp (tl, t2)

x (2.2)

5
VALOAREA EFECTIVĂ = X ei, XRMS
Definiție: rădăcina pătrată a mediei pătratelor valorilor instantanee ale unei mărimi periodice în timp
de o perioadă

x=x -xRMS— (2.3)

OBS: valoarea medie nu depinde de valoarea inițială (T) a intervalului de timp considerat

2.2.1 Mărime alternativă

Mărimea alternativă este mărimea periodică a cărei valoare medie în cursul unei perioade este nulă

x (2.4)

Fig. 2.8 Reprezentarea unei mărimi alternative

2.2.2 Mărime pulsatorie

Mărimea pulsatorie este o mărime periodică a cărei valoare instantanee nu are schimbări de semn, Se
numește puls mărimea pulsatorie limitată la intervalul unei perioade. O mărime pulsatorie conține o
succesiune (infinitate) de pulsuri identice

Fig. 2.9 Reprezentarea unei mărimi pulsatorii

2.2.3 Mărime sinusoidală (armonică)

Ecuație (variabila independentă este faza - (Dt)

6
 x sau Xm•sin ( +/3) (25)
Parametrii caracteristici
Amplitudinea (valoarea de vârf) , XIII
Frecvența, f / Pulsația, G)
Faza (este argumentul (At dependent de timp)
Faza inițială, (sau B) (valoare fazei în momentul inițial)

Valoarea medie pe o perioadă sau pe un număr întreg de perioade este egală cu 0

Valoarea medie pe o semiperioadă este
2
(2.6)
Valoarea efectivă este

(2.7)
OBS:

Mărimea sinusoidală aparține categoriei de mărimi periodice, alternative.

a. 19>0

Fig. 2.10. Caracteristicile unei mărimi sinusoidale

7
Discuție despre valoare medie a unei marimi sinusoidale

Fig. 2,11 Mărime sinusoidală

Valoarea medie pe o perioadă este nulă

Dacă integrarea se realizează pe o semiperioadă (T/2), valoarea medie rezultată diferă de zero

(2,8) (2.9)

Iar valoarea medie absolută (Average Rectified Value) ARV se obține integrând modulul semnalului
măsurat pe durata unei perioade

Fig. 2.12 Determinarea valorii medii absolute

(2.10)
2.2.4 Factorul de vârf și factorul de formă

CF = - Factorul de vârf(2.11) x x
F = RMS - factor de formă (2,12)
În cazul unei mărimi sinusoidale:

mărime sinusoidală x

mórirne sinusiodalô

Valoarea de varf—• -
1,141 A
— — Valoarea efectivă=
1,0 A Factor de formă — 1

o 9 180360 Faza
[gradel

-2
Fig. 2.13 CF și F pentru un curent sinusoidal cu valoarea efectivă de 1 A și fază inițială 0.

OBS:
În fig. 2.13 reprezentarea grafică este realizată în funcție de fază
Reprezentarea grafică a unei mărimi sinusoidale în funcție de fază, nu depinde de frecvență

O mărime sinusoidală poate fi specificată prin măsurarea unei singure caracteristici (valoare de vârf
sau valoare medie pe o semiperioadă sau valoare efectivă). Celelalte caracteristici se calculează
folosind proprietățile mărimii sinusoidale, De exemplu — se măsoară digital valoarea de vârf
(folosind un detector de valoare de vârf), se calculează valoarea medie pe o perioadă (0,636 • Xrn)
și valoarea efectivă (0,707 • XLII)

2.2.5 Valoarea efectivă (RMS) și valoarea efectivă adevărată (TRMS) pentru mărimile
alternative nesinusoidale

În practică, pentru măsurarea valorii efective a unei mărimi nesinusoidale se folosesc două tipuri de
instrumente, înglobate în general într-un multimetru portabil:
instrumentul care măsoară valoarea efectivă adevărată (True RMS,TRMS)
instrumentul care măsoară valoarea medie pe semiperioadă; aceasta este convertită în valoare
efectivă RMS pe baza relației stabilite pentru mărimi sinusoidale
 ičt)
IA13

Fig. 2.14 Forma curbei de variație în timp pentru curentul electric

absorbit de un calculator personal (PC)

Dacă curentul din figură este măsurat cu un instrument care măsoară valoarea medie pe semiperioadă
dar este calibrat pentru valoarea efectivă, acesta va indica o valoare efectivă de 0,61A (cu 40% mai
mică decât valoarea efectivă adevărată)

10
 PSIV Leonida

2,3 Analiza semnalelor analogice în domeniul frecvență

Reprezentarea semnalelor analogice și digitale în domeniul frecvență constituie un
instrument matematic indispensabil în evaluarea calității metrologice a sistemelor de măsurare care
lucrează în condițiile regimului deformant. Pentru clasa semnalelor periodice, reprezentarea în
domenłul frecvență se face prin Seria Fourier (sau seria trigonometrică). Reprezentarea obținută este
discretă și aperiodică.

Fig. 2.15 Seria Fourier pentru un semnal periodic.

Pentru clasa semnalelor aperiodice (aproape periodice și tranzitorii), reprezentarea în
domeniul frecvență se face prin Transformata Fourier. Reprezentarea obținută este continuă și
aperiodică.

Timp Frecvență Fig. 2.16 Transformata Fourier pentru un

semnal aperiodic.

2.3.1 Analiza în frecvență a semnalelor analogice periodice — Seria Fourier

Reprezentarea matematică a semnalelor periodice este dată de seria Fourier - sumă ponderată
de funcții armonice (sinus și cosinus) a căror frecvență este multiplu întreg al frecvenței
fundamentale: T perioada semnalului fl = l,rr frecvența fundamentală; fil = h•fl frecvenła armonicei
de rang h pentru care Th = T/h.
Forma dezvoltată a seriei Fourier pentru un semnal periodic f(t)

f co+E [ah 'COS (h' bh•sin Co+ [ ahŕ cos( h' t [bh'Sin t)) (2.13)
 PSIV Leonida

unde:
h este rangul armonicii co este componenta continuă ah este
amplitudinea (valoarea de vârf) a armonici de rang h în cosinus bil este
amplitudinea (valoarea de vârf) a armonici de rang h în sinus co•t)] este
partea pară a seriei este partea impară a seriei

Amplitudinile ah respectiv bil se calculează în funcție de f(t) legea

de variație în timp a semnalului analizat
Forme restrânse ale seriei Fourier pentru un semnal periodic f(t)

I Ch•sin (h co+) h •(0•t— (4) (2.14)

unde: c o - componenta continuă a funcției periodice

Ch - amplitudinea (valoarea de vârf) a armonici de rang h
- faza inițiala a armonicii de rang h

OBS:
Orice funcție periodică poate fi obținută din însumarea unei funcții pare (even) cu o funcție
impară (odd)
(2,15) fe(t) para (even) -

fe(t) fo(t) impar (Odd) - fo(t)-

fo(t)

.T12

funcția parte pară parte impară f(t) fe(t) = fe(-t) fo(t) = -fo(-t) Fig. 2.17 Partea pară
fe(t) și partea impară fa(t) a unei funcții f(t).

2
Cum se determină:

Fie fe(t) = fe(-t) partea pară a semnalului f(t) și fo(t) = - fo(-t) partea impară a semnalului f(t)

cele două ecuații se adună f (t)+f fe (t) (2.16)

cele două ecuații se scad
 PSIV Leonida

1 (2.17)
relațiile de mai sus permit determinarea pălȚilor pară și impară a unui semnal

Trecerea de la forma dezvoltată a seriei Fourier la forma restrânsă

Dacă notăm: relația (2. 13) devine

q•cos
(Oh't)]

(2.18)

Forma restrânsă poate conține:

numai funcții impare (sinus)
numai funcții pare (cosinus)

(a) - Forma restrânsă ca serie de funcții impare (sinus-ul este o funcție impară)

(2.19)

f sin t)]
In forma restrânsă, armonica de rang h este caracterizată de doi parametri:
amplitudinea (valoarea de vârf), Ch
- faza,
A = arctan bhž()
(2,21)
= î+arctan —2 -9 bh<0

(b) - Forma restrânsă ca serie de functii pare (cosinus-ul este o funcție pară)

ah+ bi- cos ah'Sin ((0h't) =co+ (222)

 PSIV Leonida

- amplitudinea (valoarea de vârf) armonicei de rang h - ai+ bi

= arctan -Al bhž O

- faza armonicei de rang h - (223) z+arctan —g • bh<0
Cele două forme sunt echivalente din punct de vedere al valorilor de vârf ale
armonicilor dar diferă în ceea ce privesc fazele inițiale

Ch•cos ((0h&t -ah ) (2.24)

Obținerea formei restrânse în 'i cos

Pentru orice h:

• sin (h" co•t

notăm: tg ah = —L (225)

cos (h• ah+sin (h' ah) (2.26)

COS ah

în care
COS ar,

dar cosah=

deci
CF
Obtinerea formei restrânse în 'Tsin”
Pentru orice h:

TFbh' sin h
apr
notăm:

b
(2.27)
cosm
în care
COS

dar cos

[3h—

deci q—
 PSIV Leonida

Deși seria Fourier este asociată reprezentării semnalelor periodice, trebuie să observăm că
formulele cu ajutorul cărora se calculează coeficienții seriei Fourier pot fi aplicat și semnalelor
aperiodice, deoarece pentru calculul coeficienților seriei se utilizează numai valorile semnalului din
intervalul (tu, to + Tn)

Rezultatul reprezentării unui semnal neperiodic x(t) prin serie Fourier se poate observa în
figura de mai jos:
fie semnalul x(t) aperiodic
• folosim pentru calculul coeficienților valorile semnalului din intervalul (ta, ta + TD)
• seria rezultată adaugă semnalului inițial un semnal periodic reprezentând prelungirea prin
periodicitate a semnalului x(t)
Interval folosit pentru
calcululcoeficłentiłor
Prelungirea prin periodicitate

ol to

Fig. 2.18 Reprezentarea unui semnal neperiodic x(t) printr-o serie Fourier.

Nivelul armonicii de rang h (Yb)

Seria Fourier corespunzătoare unei mărimi electrice de măsurat (tensiune sau curent)

(2.28)

Nivelul armonicii de rang h este egal cu raportul dintre valoarea efectivă (RMS) a armonicii
și valoarea efectivă a fundamentalei

x
RMS,h
(2.29) xRMS,I

XRMSph - valoarea efectivă a armonicii de rang h

xRMS,I - valoarea efectivă a fundamentalei, h = 1

Spectrul armonic
Se numește spectrul nivelului armonic al unui semnal, reprezentarea grafică a nivelului
armonicilor sale în funcție de rangul lor.
Se numește spectrul fazelor inițiale ale unui semnal, reprezentarea grafică a fazelor inițiale ale
armonicilor sale în funcție de rangul lor.
 PSIV Leonida

Variabila independentă (rangul armonicii) poate fi înlocuită cu frecventa armonicii sau

pulsația acesteia.
Pentru specificarea completă a unui semnal sunt necesare ambele spectre

Dat fiind faptul că spectrul nivelului armonic și cel al fazelor inițiale conține valori diferite
de zero numai pentru valori discrete ale frecvențelor sau rangului armonicilor, ele sunt caracterizate
ca fiind spectre discrete (de linii)

Urmează: Exemple de analiză în domeniul frecvența a semnalelor periodice (Cursul 4)

6
 PSIV Tudor Leonida

Exercițiul 1
Este propusă pentru analiza Fourier următoare funcție (2.30) cu perioada 211:

1 pentru— JT < x (2.30)

0 pentru0 < x <

a) graficul funcției f(x) în intervalul - 211 < x < 2JT

În figura 2.19 este prezentat graficul funcției (2.30) în care intervalul folosit pentru reprezentarea
grafică acoperă două perioade din variația funcției. Variația funcției pe subintervalul AB este
considerată curba de referință (conformă ecuației).

—21 I
t
Fig. 2.19 Graficul funcției (2.30).

Trebuie menționat că funcția poate fi reprezentată în funcție de fază (variabila x) sau în funcție de
timp (variabila t) iar trecerea de la o variabilă la alta se face folosind relația de echivalență. Relația
de echivalență între faza x și timpul t este (2.31). t 1
(2,31)

b) calculul coeficienților seriei Fourier pentru funcția f(x)

Partea pară a semnalului se determină urmând următorul raționament:

Idx+l Odx=
0

co=l (componenta continuă a semnalului)

(n • m))
 PSIV Tudor Leonida

1
Partea impară a semnalului se determină în modul următor:

par
impar

OBS: Faptul că relația cos (n•z) — 1 y este adevărată poate fi demonstrat cu ajutorul fig. 2.20
cos(v)

Fig. 2.20 Valorile funcției cos la anumite intervale.

c) Soluția

Seria Fourier forma dezvoltată:

[an' -sin (n•x)

cu coeficienții:

O, n— par
coz 1 ,
n— impar

pentru coeficienții este utilă reprezentarea tabelară

2 1 2 1

introducând coeficienții în expresia seriei se obține

—i sin sin (2.32)

 PSIV Tudor Leonida

Exercițiul 2 Fie următorul semnal de tip dreptunghiular a cărui grafic este prezentat în fig. 2.21 în
care VIII este valoare de vârf.

0 114 T 5T/4
Fig. 2,21 Semnat de timp dreptunghiular,
Forma extinsă a seriei Fourier pentru semnalul din figura 2.21 este prezentat în (2.33).
•coo•t) (2.33)

Scriem
sin (3"

Trebuie menționat că pentru n = 4 amplitudinea este 0 motiv pentru care nu apar respectivii termeni.
Forma restrânsă (serie de funcții pare) se obține grupând termenii care au aceeași frecvență

450)+

m •COS (2.35)
Rezultate obținute în urma analizei armonice sunt prezentate în tabelul următor și în fig. 2.22 și 23.
vârf RMS faza

-450

-900

- 1350

-450
 PSIV Tudor Leonida

-900

- nivelul armonicii de rang n - faza armonicii de rang n

 - rangul armonicii
n

Fig. 2.22 - Spectrul nivelului armonicilor

-150
n - rangul armonicii
Fig. 2.23 - Spectrul fazei inițiale

Exemplul 1 — funcția COS ( ) și SIN ( ) reprezentate în domeniul timp și în

domeniul frecvență

Fig. 2.24- Funcția COS ( ) și SIN ( ) reprezentate în domeniul timp și în

domeniul frecvență.
Exemplul 2 — Funcția triunghiulară de perioadă p reprezentată în domeniul timp și în domeniul
frecvență (fig. 2.25).
 Fig. 2.25 - Funcția triunghiulară - reprezentare în domeniul timp și în domeniul frecvență.

-1 (2.36)
p - perioada

(2.37)

Exemplul 3 — Fie un tren de impulsuri dreptunghiulare de perioadă T și alternanțe de egală durată

reprezentat în domeniul timp (fig. 2.27) și în domeniul frecvență (fig. 2.26).

Fig. 2.26 - Funcția dreptunghiulară - reprezentare în domeniul timp și în domeniul frecvență.

5
 Fig. 2.27 - Funcția dreptunghiulară - reprezentare în domeniul timp

(2.38)
11 3-11 5-11

Exemplul 4 (fig. 2,28)

6
Exemplul 5 — a) O prezentare în domeniul timp a curbei de curent pentru un laptop este prezentată
în fig. 2.29 alături de spectrul de frecvență (fig. 2.30)

Deformarea curentului se datorează prezenței unei surse în comutație.

Fig. 2.30 — Spectrul de amplitudini al semnalului din figura 2.31 (în procente din
fundamentală).

Semnalul din figura 2.29 are numai armonice impare (conform spectrului din figura 2.30).

b)Sursele de alimentare în comutație prezente în construcția diferitelor receptoare pot

introduce și armonice de ordin par (conform spectrelor de amplitudini din figura 2.31).
Amplitudinea armonicelor pare este însă mult mai mică decât cea a armonicelor impare
iar spectrul de amplitudini diferă de la receptor la receptor.

7
 0.7 0.35

a) Corp de iluminat cu descărcări în gaze b) Monitor LCD

05

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

c) PC d) Monitor și PC
1.2

e) Monitor, PC, si corp de iluminat cu descărcări în f) Monitor, PC, corp de iluminat Cu descărcări în
gaze, gaze și lampă halogen.
Fig. 2.31 - Spectrul de amplitudini de curent pentru diferite receptoare (și combinații ale acestora)

c) În fig. 2.32 sunt reprezentate curba curentului absorbit de la rețea și spectrul de amplitudini
pentru un cuptor cu microunde. Amplitudinea armonicelor de curent este dată în procente din
fundamentală.

8
Fig.2.32 - Curba curentului absorbit de la rețea și spectrul de amplitudini pentru un cuptor Cu microunde.

d) Figurile 2.33 și 2.34 conțin curbele tensiunii respectiv curentului în punctul de racord la
rețeaua publică de alimentare cu energie electrică (PCC) și spectrele de amplitudini asociate. Cele
două spectre conțin numai armonice impare și rezultă din contribuția tuturor receptoarelor
conectate simultan în rețea. Analizând graficele se observă că amplitudinea armonicelor de curent
este mult mai mare decât cea a armonicelor de tensiune (zeci de procente din fundamentală
pentru curent).

Fig. 2.33 Curba curentului și spectrul de amplitudini în PCC pentru 0 locuință (o încărcare de 20%).

Fig. 2.34 Curba tensiunii și spectrul de amplitudini în PCC pentru o locuință (o încărcare de 20%).

9
În figurile 2.35 și 2.36 sunt reprezentate aceleași mărimi din figurile 2.33 și 2.34 (curenți și tensiuni)
în situația în care gradul de încărcare al PCC crește de la 20 la 75%. Se poate observa că spectrul
curentului rămâne neschimbat în timp ce amplitudinea armonicelor de tensiune crește.

Fig 2.35 Curba curentului și spectrul de amplitudini în PCC pentru o locuință (0 încărcare de 75%).

Fig. 2.36 Curba tensiunii și spectrul de amplitudini în PCC pentru 0 locuință (0 încărcare de 75%).

2.5 Expresii de calcul bazate pe seria Fourier.

Pentru o mărime periodică nesinusoidală (tensiune, curent), valoarea medie pe o semiperioadă și

valoarea efectivă pot fi calculate folosind dezvoltarea în serie de funcții trigonometrice (Fourier).
Dacă x(t) nu are interarmonici, rezultă:

X(2.39)
T12

(2.40)
x
Xo — componenta continuă xRMS,I —
valoarea efectivă a fundamentalei x —
valoarea efectivă a armonicii de rang n
Dacă componenta continuă este nulă (Xo = O)

10
 2-0ž xrn- .
XRMS(2.41)

x(2.42) rRMS x,-o—

În rețelele electrice de curent alternativ, Xo = O componenta continuă
este diferită de zero numai în situații excepționale (de defect).
- Factorul de formă (F)
Dacă F < 1.111 curba este mai aplatizată decât sinusoida
Dacă F > 1.111 curba este mai ascuțită decât sinusoida
Există mărimi nesinusoidale pentru care F — 1.111

(2.43)
Factorul de formă nu poate fi utilizat ca indicator unic al caracterului sinusoidal pentru o
mărime, deoarece există curbe nesinusoidale, cu spectre armonice diferite, dar cu același factor de
formă F — 1.111.
- Factorul de vârf (CF)

(2,44)

- Factorul de distorsiune armonică (THD)

Dacă x(t) nu are interarmonici și componenta continuă este nulă (Xo = 0) atunci:
THD2x xRMS X,-
O— RMS,I• 1+THD2x-X (2.45)
2 dacă THDx << 1 se
poate dezvolta în serie de puteri expresia de sub radical. Trebuie menționat faptul că THD este
frecvent utilizat pentru cuantificarea conținutului de armonici al unei mărimi nesinusoidale.
THD poate fi definit în 2 moduri:
(a) - prin raportarea reziduului deformant la valoarea efectivă a mărimii nesinusoidale

THDx= (2.46)

(b) - prin raportarea reziduului deformant la valoarea efectivă a fundamentalei

THDx=(2.47)
x:

11
În standardele elaborate de CEI (adoptate la noi ca SR CEI) se folosește definiția (b), care poate fi
găsită în vocabularul electrotehnic internațional (seria de standarde de vocabular este CEI 60050).
Pentru THD < 10% diferența dintre cele două definiții este neglijabilă.

Obs:
http://www.electropedia.org/iev/iev.nsf/display?openform&ievref=551-20-13 adresa web a paginii
cu definiția THD adoptată de CEI
2.6 Analiza în frecvență a semnalelor analogice aperiodice
Semnalele analogice aperiodice se reprezintă în domeniul frecvență cu ajutorul transformatei
Fourier care, pentru semnalul x(t) se definește cu relația (ecuația de analiză):

dt (2.48)
X(F) transformata Fourier directă a semnalului mai este cunoscută și sub denumirea de funcție de
densitate spectrală și este o funcție de variabila continuă F frecvență. Funcția ia valori în planul
complex. IX (F - este spectrul de amplitudini al densității spectrale X(F)

(rad/sl
Fig. 2.37 Exemplu de aplicare a transformatei Fourier pentru un semnal analogic aperiodic de tip impuls
dreptunghiular.

Transformata Fourier inversă permite reconstituirea semnalului x(t) cunoscând densitatea sa

spectrală X(F) (folosindu-se ecuația de sinteză)

(2.49)
Proprietăți: pentru semnale reale x(t)
spectrul de amplitudini este o funcție pară,
LX (F) spectrul fazelor este o funcție impară.

Graficele din figura 2.38 ilustrează diferența dintre un semnal analogic periodic reprezentat în
domeniul frecvență prin seria Fourier și un semnal analogic aperiodic reprezentat în domeniul
frecvență prin transformata Fourier. Graficele din stânga figurii 2.38 conțin reprezentarea în domeniul
timp a unui semnal periodic (sinus) și respectiv a unui semnal aperiodic (un impuls sinusoidal).
Variabila independentă a graficelor este faza x în radiani respectiv timpul t în secunde deoarece .
Ambele semnale provin din măsurarea unei tensiuni — unitatea de măsură fiind V (volt) și au aceeași
frecvență fi cu
Graficele din dreapta figurii 2.38 reprezintă spectrul de amplitudini rezultat în urma analizei
Fourier. În cazul semnalului periodic, în urma dezvoltării în serie Fourier a semnalului se obține un
spectru discontinuu (spectru de linii) care conține o singură linie spectrală corespunzătoare frecvenței
semnalului periodic. Variabila dependentă (ordonata pe grafic) se măsoară în (V).

12
 Spectrul semnalului aperiodic, rezultat din calculul transformatei Fourier, este o funcție
continuă de frecvență care are o succesiune de lobi; fiecare lob are un maxim local pentru frecvență
egală cu fundamentala - = 1 respectivi multipli ai fundamentalei = 1, 2, 3 . Variabila dependentă
(ordonata) se măsoară în Vs = V/Hz și poate fi interpretată ca fiind o densitate spectrală. Se observă
că maximele fiecărui lob scad o dată cu creșterea frecvenței.
Semnal periodic

Semnal

Fig. 2.40 Semnal analogic periodic reprezentat în domeniul frecvență prin seria Fourier și un semnal analogic
aperiodic reprezentat în domeniul frecvență prin transformata Fourier

2.7 Despre puterea și energia semnalelor analogice

În cazul semnalelor periodice nesinusoidale coeficienții Fourier sunt complexi, iar dacă
semnalul x(t) este real, coeficienții simetrici sunt complexi conjugați c_FCk
(2.50) Spectrul de
amplitudine este par

iar cel de fază este impar

Un semnal periodic are energie infinită și putere medie finită, dată de relația:
1 (2.51)

Între coeficienții Fourier și puterea semnalului periodic există relația:

(2.52)

Relațiile (2,51), (2.52) ilustrează echivalența puterilor, pentru semnale de putere finită.

13
 Mărimea reprezintă puterea medie a armonicii k a semnalului, iar puterea medie totală a
semnalului periodic este suma puterilor medii ale armonicilor. Reprezentarea lui ck 12 funcție de
frecvențele kFo, k = O, ±1, ±2, formează spectrul densității de putere a semnalului periodic x(t).
Deoarece q există numai pentru valori discrete ale frecvenței (O; ±Fo; ±2Fo se spune că spectrul
semnalului periodic este format din linii spectrale. Distanța dintre două linii spectrale consecutive
este inversă perioadei fundamentale Fo=1/Tp, iar forma spectrului (distribuția de putere a semnalului)
depinde de caracteristicile în domeniul timp ale semnalului.

În cazul semnalelor aperiodice energia matematică a unui semnal x(t) este dată de relația:
E
(2.53)
Legătura dintre energia semnalului și transformata sa Fourier X(F), este dată de echivalența energiilor

(2.54)
care exprimă principiul conservării energiei între domeniile timp și frecvență.
Mărimea:
(2.55) care este integrantul relației (2.54),
reprezintă distribuția de energie a semnalului, funcție de frecvență și se numește spectrul densității de
energie sau densitatea spectrală de energie a lui x(t).
Din (2.55) se observă că:
(2 56) adică spectrul densității de energie a unui
semnal real are simetrie pară. Din (2.56) se observă că Sxx(F) nu conține informații despre fază și
deci, din cunoașterea spectrului de energie nu se va putea reface în mod unic semnalul x(t).

14