DIAGNOSTICARE VIBROACUSTICĂ

CURS 1
CAP. 1. CONSIDERAȚII GENERALE
ASUPRA FENOMENULUI VIBROACUSTIC

INTRODUCERE
Măsurătorile de vibrații au fost efectuate încă de la apariția mașinii cu aburi. Utilizate în
primul rând în cazuri extreme, ele au fost mult timp considerate ca o practică “esoterică”
de către inginerii din acea epocă. Utilizarea foarte rară și nesistematică a măsurătorilor de
vibrații nu a permis, la început, relevarea adevăratului lor potențial.
În ultimii ani, vibrațiile și zgomotul produs de sistemele mecanice au atras atenția
cercetătorilor, proiectanților, constructorilor și specialiștilor din exploatare, deoarece,
acestea, împreună cu alți parametri funcționali, dau informații indispensabile despre starea
de funcționare a mașinilor și utilajelor în ansamblu, precum și a pieselor și organelor de
mașini care formează sistemul. De asemenea, vibrațiile și în special zgomotul, reprezintă
parametri foarte importanți în ceea ce privește stabilirea criteriilor de calitate a produselor,
indiferent de domeniul lor de utilizare.
Cercetările teoretice și experimentale cu privire la zgomotul și vibrațiile sistemelor de
acționare cu roți dințate s-au amplificat începând cu deceniul al 7-lea, concretizându-se în
numeroase lucrări științifice, care au pus bazele teoriei vibrațiilor și acusticii sistemului
pentru studiul vibroacustic. Pasul următor a fost reprezentat de analiza influenței
parametrilor constructivi, tehnologici și de exploatare asupra zgomotului și vibrațiilor
generate de sistemele de acționare cu roți dințate.
Rezultatele acestor cercetări au condus la stabilirea unor măsuri de protecție activă și
pasivă, prin aplicarea cărora se asigură creșterea fiabilității transmisiilor cu roți dințate.
Dezvoltarea aparaturii de măsurare a vibrațiilor și zgomotului, pe lângă viteze și precizii de
măsurare mari, a făcut posibilă și introducerea unor metode noi de analiză și prelucrare a
semnalelor.

1. VIBRAȚIA MECANICĂ, FENOMEN FIZIC

Un sistem mecanic reprezintă ansamblul format din unul sau mai multe corpuri solide cu
legăturile lor mecanice, interioare și exterioare.
Sistemul mecanic este elastic dacă în componența lui există cel puțin un element care se
deformează elastic.
Un sistem mecanic este caracterizat, într-un interval de timp, de o stare de repaos sau de
o anumită mișcare permanentă (mișcare de regim), stări considerate ca stări de referință.

1
 DIAGNOSTICARE VIBROACUSTICĂ

Deseori, sistemul material execută mișcări în raport cu starea de referință, mișcări care pot
fi caracterizate printr-un număr determinat de parametri.
Dacă parametrii care descriu mișcarea unui sistem variază alternativ în timp, în jurul
valorilor corespunzătoare stării de referință, mișcarea se numește vibratorie sau oscilatorie
ori – mai simplu, vibrație sau oscilație.
Vibrațiile sunt mișcări alternative, efectuate de un sistem mecanic în raport cu
starea de referință (repaus sau mișcarea de regim), fiind generate de forțe
perturbatoare ale căror modul, direcție, sens sau punct de aplicație variază în timp.
Cauzele care provoacă vibrațiile sistemelor mecanice sunt diverse: în general, sunt
fenomene produse în timpul procesele tehnologice (ciocane de forjă; concasoare ș.a.),
imprecizie sau defecțiuni de construcție ori de funcționare – care conduc la forțe centrifuge
perturbatoare (corpuri neechilibrate aflate în mișcare de rotație; lagăre uzate neuniform
etc.). Există însă și sisteme mecanice care, prin principiul lor de funcționare, produc forțe
perturbatoare periodice (războaiele de țesut; motoarele cu combustie internă; pompele cu
piston, transmisiile cu roți dințate ș.a.), ori mașini care au la bază fenomenul vibrator (site
vibrante, mașini de încercat la vibrații, șocuri, zdruncinături etc.). Se poate concluziona că
sunt cazuri în care vibrațiile sunt nocive și trebuie luate măsuri de înlăturare sau reducere
a lor, dar și cazuri în care vibrațiile sunt benefice și se iau măsuri de utilizare și chiar de
amplificare a acestora.

1.1. CLASIFICAREA VIBRAȚIILOR

Vibrațiile mecanice pot fi clasificate după mai multe de criterii:
™ După numărul gradelor de libertate sau parametrii independenți care definesc, la un
moment oarecare, poziția tuturor elementelor sistemului oscilant, sunt:
; Vibrații în sisteme cu unul, cu două sau mai multe grade de libertate.
Un corp rigid, a cărui mișcare vibratorie constă din o translație pe o direcție
cunoscută sau o rotație în jurul unei axe date, are un singur grad de libertate.
Numărul maxim de grade de libertate ale unui rigid este de șase. Un sistem cu
un număr oarecare de mase în vibrație are, de obicei, un număr de grade de
libertate egal cu cel al maselor (maximum de 6 × numărul maselor).
; Vibrații în sisteme continue cu un număr infinit de grade de libertate (coarde,
bare, membrane, plăci, învelitori).
™ După traiectoria de mișcare, vibrațiile pot fi:
; de translație;

2
 DIAGNOSTICARE VIBROACUSTICĂ

; de rotație;

; de încovoiere;

; de torsiune (de răsucire).

™ După forțele care acționează în timpul vibrației. În general, într-o vibrație intervin:
forța elastică Fe , forța rezistentă Fr și forța perturbatoare Fp. Forța elastică caută să
readucă mobilul în centrul oscilației, forța rezistentă este dată de frecarea
exterioară sau poate fi o forță interioară, iar forța perturbatoare acționează din
exterior și întreține mișcarea oscilatorie.
A. În funcție de mărimea forței perturbatoare, pot fi întâlnite:
; vibrații libere (proprii) – datorate unor deplasări sau unor impulsuri inițiale,
care încetează imediat după declanșarea mișcării, iar forța perturbatoare este
nulă (Fp=0);
; vibrații forțate sau întreținute (vibrații excitate sau constrânse) – produse de o
forță perturbatoare, exterioară (independentă de sistem), care acționează pe
toată durata mișcării; deci forță perturbatoare Fp≠0;
; vibrații cu caracteristici variabile – provocate de o cauză interioară sau
exterioară, care acționează asupra unui parametru al sistemului (masa, forța

3
 DIAGNOSTICARE VIBROACUSTICĂ

elastică etc.), parametru care devine variabil în timp. Dintre acestea se pot
aminti vibrațiile parametrice.
B. În funcție de forțele rezistente din sistem (după energia consumată în timpul
vibrației), se disting:
; vibrații amortizate – vibrații care se pierd în timp, datorită forțelor de
rezistență (forțe a căror valoare nu poate fi neglijată). Semnul forței de rezistență
este considerat negativ, deoarece aceasta se opune mișcării (Fr<0);
; vibrații neamortizate – în care forțele de rezistență sunt considerate nule
(Fr=0); pe durata mișcării oscilatorii nu se consumă energie. Aceste vibrații
constituie de fapt o idealizare, admisă în cazul unor mișcări reale, în care forțele
de frecare sunt foarte mici și pot fi neglijate;
; vibrații autoîntreținute – când forțele de rezistență (apreciabile ca valoare și
luate în considerație) întrețin vibrațiile pe întreaga durată a mișcării, motiv pentru
care au același semn cu forța elastică (Fr>0). Cauza care întreține mișcarea
oscilatorie este, în acest caz, în interiorul sistemului.
™ După ecuația diferențială a mișcării - din care decurg o serie de proprietăți ale
mișcării - vibrațiile sunt:
; liniare;
; neliniare.
™ După legea variației în timp a mișcării, ca și a excitației, vibrațiile pot fi:

ƒ armonice

o modulate în amplitudine;
¾ periodice
ƒ nearmonice o modulate în frecvență;
; Vibrații
deterministe
o oarecare.

ƒ aproape periodice
¾ neperiodice
ƒ tranzitorii

ƒ ergodice
¾ staționare
; Vibrații ƒ neergodice
aleatoare
¾ nestaționare

4
 DIAGNOSTICARE VIBROACUSTICĂ

1.2. VIBRAȚII DETERMINISTE PERIODICE

1.2.1. Vibrații armonice
Vibrația armonică este mișcarea periodică cea mai simplă (Fig.1) al cărui parametru
variază sinusoidal. Dacă se notează cu x coordonata mișcării – care poate fi o deplasare
liniară sau unghiulară – legea vibrației armonice este exprimată printr-o ecuație numită
ecuația mișcării vibratorii, care se scrie cu ajutorul funcțiilor trigonometrice sin sau cos și
este de forma relațiilor (1) sau (2):
x ( t ) = xmax ⋅ sin ( ω⋅ t + ϕ ) ; (1)

x ( t ) = xmax ⋅ cos ( ω⋅ t + ϕ ) , (2)

în care xmax, ω și φ sunt mărimi constante și reprezintă parametrii vibrației.

Fig.1

Elongația x(t) reprezintă valoarea instantanee a coordonatei. Se mai numește și deplasare

instantanee sau poziția instantanee a sistemului mecanic, care poate fi liniară x [m] sau
unghiulară θ [rad].
Amplitudinea deplasării A=xmax este valoarea maximă a elongației sau deplasării.
Faza vibrației armonice este argumentul α ( t ) = ω⋅ t + ϕ al funcției periodice, unde ϕ = α ( 0 )
este faza inițială (defazajul) la momentul inițial t=0 (pentru exemplul din figura 1, ϕ = 0 ).

Pulsația vibrației armonice ω este viteza de variație a fazei, adică:

dα ⎡ rad ⎤
ω= , (3)
dt ⎢⎣ s ⎥⎦

se mai numește și frecvență circulară.

Perioada vibrației armonice T [s] reprezintă timpul după care toți parametrii mișcării se
repetă identic.

5
 DIAGNOSTICARE VIBROACUSTICĂ

Frecvența vibrației armonice reprezintă numărul de perioade complete într-o unitate de

timp precizată, adică:
1
f= [Hz] . (4)
T
Condiția de periodicitate a vibrației armonice impune ca după un interval de timp T
(perioada vibrației), argumentul funcției x(t) să crească cu 2π, adică:
α ( t + T ) = α ( t ) + 2π ⇔ ω⋅ ( t + T ) + ϕ = ω⋅ t + ϕ + 2π ⇒

2π
ω⋅ T = 2π ⇒ T = . (5)
ω
Viteza mișcării vibratorii este derivata deplasării în raport cu timpul:
dx ⎛ π⎞
v ( t) = = ω⋅ xmax ⋅ cos ( ω⋅ t + ϕ ) = vmax ⋅ sin ⎜ ω⋅ t + ϕ + ⎟ , (6)
dt 
⎝ 2⎠
vmax

unde vmax este amplitudinea vitezei (este defazată cu π/2 în raport cu deplasarea).
Accelerația mișcării vibratorii este derivata vitezei în raport cu timpul:
dv
a( t ) = = −ω2 ⋅ xmax ⋅ sin ( ω⋅ t + ϕ ) = amax ⋅ sin ( ω⋅ t + ϕ + π ) , (7)
dt 
 

amax

unde amax este amplitudinea accelerației (este defazată cu π în raport cu deplasarea).

Reprezentarea grafică, în domeniul timp a mărimilor x(t), v(t) și a(t) este ilustrată în figura
2.

Fig.2

6
 DIAGNOSTICARE VIBROACUSTICĂ

Valoarea medie absolută (a modulului valorii variabile). Acesta este valoarea absolută
medie a desfășurării (average absolute value):
T
1
xmed = ⋅ ∫|x(t)|dt . (8)
T 0

Valoarea efectivă (eficace, medie pătratică, RMS – root mean square):

T
1
xRMS = ⋅ ∫ x 2 (t)dt . (9)
T 0

Este numită valoare medie efectivă sau media pătratică a variației funcției în timp. În teoria
vibrațiilor această mărime este egală cu abaterea standard (standard deviation), iar
expresia de sub radical reprezintă variația procesului vibrator.
Ținând cont de faptul că energia potențială acumulată într-o perioadă de un sistem elastic
cu un grad de libertate este:
T T
x(t) k
Wp = ∫ k ⋅ ⋅ x(t)dt = ∫ x 2 (t)dt , (10)
0
2 20

se observă că valoarea eficace xRMS este proporțională cu aceasta, devenind astfel un

parametru foarte important.
Mișcarea oscilatorie armonică – ca cea mai simplă mișcare vibratorie – poate fi
exemplificată cu ajutorul unui punct material M, de masă m [kg], deplasat sub acțiunea
unui resort cu caracteristică elastică liniară și având, ca parametru constructiv, constanta
elastică liniară k [N/m] (figura 3). Sub acțiunea forței elastice Fe [N] dezvoltată de resort și
în absența frecărilor, punctul M – numit oscilator, se deplasează alternativ în jurul poziției
de echilibru Q, numit centrul vibrației. Pe durata mișcării oscilatorii, punctul M atinge
pozițiile extreme M1 și M2. Poziția x a mobilului la momentul generic t poate fi exprimată
printr-o ecuație de mișcare de forma (1) sau (2).
Reprezentarea sugestivă din figura 3 reprezentă modelul mecanic al vibrației armonice
pentru acest caz simplu.

Fig.3