Laborator 2 Componente si circuite pasive

ANALIZA SEMNALELOR ELECTRICE CU

AJUTORUL OSCILOSCOPULUI
I. OBIECTIVE

Prezentarea aparaturii din laborator

Prezentarea conceptelor de valoare medie si valoare efectiva a semnalelor
Deprinderea utilizării aparatelor de laborator (generator de semnale, osciloscop
catodic) necesare studiului experimental al unor dispozitive şi circuite electronice

II. SUPORT TEORETIC

T1. Semnale: Semnalele reprezintă mărimi fizice utilizate pentru transmiterea sau
stocarea informatiei sau pentru testarea sistemelor. Dacă mărimea fizică variabilă nu este
suportul unei informaţii, ea se numeşte zgomot.
Din punct de vedere matematic semnalul caracterizează o dependenţă de timp. În mod
frecvent, semnalele utilizate pentru testarea sistemelor sunt reprezentabile prin funcţii de
timp.
Din punct de vedere al naturii lor fizice, există o mare varietate. Pot fi semnale de natură
electrică, ce se materializează prin variaţii ale tensiunii sau curentului electric, semnale optice
(variaţia intensităţii luminoase), semnale acustice (variaţia presiunii sonore). În cele ce
urmează, ne vom concentra atenţia asupra semnalelor electrice. Având în vedere
disponibilităţile foarte mari ce există în prelucrarea, transmiterea, stocarea semnalelor
electrice, prezintă interes transformarea semnalelor de diverse naturi fizice în semnale
electrice şi invers. Acest lucru este realizat de dispozitive numite traductori. De exemplu, un
microfon transformă un semnal acustic într-un semnal electric, un difuzor efectuează
transformarea inversă.

T2. Semnal sinusoidal. Principalii parametri.

Fig. 1. Parametrii semnalului sinusoidal

Este definit prin:

x(t)=Acos(ωt+φ)

1
Laborator 2 Componente si circuite pasive

în care
• A este amplitudinea semnalului.
• ω este frecvenţa unghiulară, exprimată în radiani/sec.
• T este perioada semnalului. Între frecvenţa unghiulară ω , frecvenţa f şi perioada T a
semnalului există relaţiile:
ω = 2πf f=1/T

• φ este faza iniţială. Importanţa acestui parametru devine semnificativă atunci când se
compară două semnale sinusoidale de aceeaşi frecvenţă:
x1(t)=A1cos(ωt+φ1)
x2(t)=A2cos(ωt+φ2)

În acest caz diferenţa φ = φ1 − φ2 reprezintă defazajul dintre cele două semnale.

Fig. 2. Două sinusoide defazate

În afară de parametrii prezentaţi mai sus şi cuprinşi în relaţia de definiţie, mai prezintă
interes:
Valoarea eficace, care în cazul semnalului sinusoidal este dată de
A
Aef
2
Amplitudinea vârf-vârf
Avv 2 A

Fig. 3. Valoarea efectiva şi amplitudinea vârf-vârf

2
Laborator 2 Componente si circuite pasive

T3. Semnale periodice. Principalii parametri.

Semnalele periodice sunt semnalele care se repetă după un interval de timp T numit perioada
semnalului.
x(t kT ) x(t ), t R, k Z

Exemple
În continuare sunt prezentate câteva exemple frecvent întâlnite.
Semnalul sinusoidal prezentat mai înainte este periodic cu perioda T.
Semnale dreptunghiulare. Semnalul dreptunghiular, fiind caracterizat prin două nivele,
poate constitui suportul fizic pentru reprezentarea în formă binară a semnalelor numerice.
Cele două nivele vor corespunde celor două valori logice: “0” şi “1”. Semnalul
dreptunghiular simetric este caracterizat prin A+ şi A− egale, şi durate egale pentru cele
două stări.
Semnale triunghiulare şi dinte de fierăstrău (saw-tooth).

În figura 4 sunt prezentate principalele tipuri de semnale periodice:

a. Semnal sinusoidal b. Semnal dreptunghiular simetric

c. Semnal triunghiular simetric d. Semnal “dinte de fierăstrău”

Fig. 4. Tipuri de semnale periodice

Parametrii semnalelor periodice

Următorii parametri pot fi utilizaţi pentru caracterizarea semnalelor periodice:
• T – perioada de repetiţie;
• A+ , A− – valoarea de vârf – valoarea extremă (pozitiva sau negativă) a semnalului;
• Avv – valoarea vârf la vârf – domeniul de variaţie al semnalului (diferenţa între valoarea
maximă şi valoarea minimă a semnalului);
Avv= A+ - A−
• Valoarea efectivă (RMS – root mean square) –definită prin
t T
1
Aef x 2 (t )dt
T t

3
Laborator 2 Componente si circuite pasive

Valoarea eficace (efectiva) este valoare unei tensiuni continue sau a intensităţii unui curent
continuu care dezvoltă aceeaşi putere medie printr-o rezistenţă de 1Ω ca şi semnalul periodic
respectiv.
A
Pentru semnal sinusoidal: Aef
2
• Valoarea medie – sau componenta continuă a semnalului

t T
1
A0 x(t )dt
T t
Reprezintă componenta continuă a semnalului.

Fig. 5. Valoarea medie a unui semnal sinusoidal cu componentă continuă

Pentru cazul particular al impulsurilor dreptunghiulare, se mai pot defini:

• Factorul de umplere – este raportul între durata impulsului şi perioada de repetiţie,
d
T

Fig. 6. Semnal dreptunghiular cu factor de umplere diferit de 50%

EXEMPLU: Să se calculeze tensiunea medie si tensiunea efectivă pentru următoarele tipuri

de semnale: sinusoidal, dreptunghiular simetric, triunghiular simetric reprezentate în figura 4.

4
Laborator 2 Componente si circuite pasive

Aplicându-se relaţiile de definiţie se obţin pentru mărimile cerute următoarele valori:

• Semnal sinusoidal:
A
A0 0 Aef
2
• Semnal dreptunghiular simetric:
A0 0 Aef A
• Semnal triunghiular simetric:
A
A0 0 Aef
3

TEMÃ: : Să se calculeze tensiunea medie si tensiunea efectivă pentru semnalul reprezentat

în figura 5.

III. APARATURA NECESARA

Aparatele pe care le vom folosi în acest laborator de Componente şi Circuite
Electronice sunt: generator de semnale şi osciloscop catodic cu două canale. Pentru realizarea
conexiunilor necesare folosim conductoare prevăzute cu banane electrice şi sonde ecranate.

5
Laborator 2 Componente si circuite pasive

A1. Generator de semnale

Generatorul de semnal este un aparat electronic ce furnizează semnale variabile de
diferite forme (sinus, dreptunghi, triunghi, impuls, etc.), permiţănd modificarea după dorinţa
a unor parametrii: amplitudine, frecvenţă, factor de umplere, etc. Generatorul se foloseşte la
aplicarea de semnale variabile în circuitele electronice care se studiază experimental.
În laborator se vor folosi generatoarele de semnale HAMEG. Panoul frontal al unui
astfel de generator este prezentat în Fig. 7.

Fig. 7. Panoul frontal al generatorului de semnal

Generatorul de semnale conţine:

partea de reglare a frecvenţei semnalului generat (FREQUENCY), cu două tipuri de

reglaje: in trepte (butoanele 50mHz şi 10MHz) şi un reglaj fin (un potenţiometru);
partea de reglare a amplitudinii semnalului generat (AMPLITUDE), cu două tipuri
de reglaje: brut (se modifică valoarea atenuării introdusă de aparat – butoanele -20dB
si =20dB) şi un reglaj fin (un potenţiometru). De asemenea se poate regla componenta
continua a semnalului generat (OFFSET) prin apasare butonului ON/OFF si
acţionarea potentiometrului ;
un buton de selectare a formei semnalului de ieşire (FUNCTION);
două ieşiri de semnal: una pentru semnalul dorit de utilizator (50Ω OUTP.) avand
forma de unda si valorile reglate pentru frecvenţă şi amplitudine (de ex. un semnal
sinusoidal cu frecvenţa 20Hz şi amplitudinea 4V; şi o ieşire pentru semnal de
sincronizare TTL (TRIG.OUTP.)

ATENŢIE: În laborator pentru obtinerea semnalului dorit se va utiliza ieşirea 50Ω

OUTP.

6
Laborator 2 Componente si circuite pasive

Generatorul de semnale permite şi modificarea factorului de umplere în cazul generării unui

semnal dreptunghiular.

A2. Osciloscopul catodic

Osciloscopul este un aparat electronic ce permite vizualizarea pe ecranul unui tub
catodic a curbelor ce reprezintă variaţia în timp a diferitelor mărimi sau a curbelor ce
reprezintă dependenţa dintre două mărimi. Imaginile obţinute pe ecran se numesc
oscilograme.
Osciloscopul poate fi utlizat pentru:
-vizualizarea variaţiei în timp a tensiunilor electrice, precum şi măsurarea parametrilor
acestora: valoare varf la varf, amplitudine, valoarea componentei continue, perioada
(frecvenţa);
-vizualizarea relaţiei dintre două tensiuni variabile în timp, putând determina raportul
frecvenţelor tensiunilor şi defazajul dintre ele.
-trasarea curbelor caracteristice ale unor dispozitive sau materiale (caracteristici statice ale
unor dispozitive sau circuite electronice, ciclu de histerezis al materialelor feromagnetice,
etc.)

Fig. 8. Panoul frontal al osciloscopului catodic

Osciloscopul permite vizualizarea alternativă sau concomitentă (cu ajutorul butonului

DUAL) a două semnale de tensiune, având două canale pentru aplicarea acestora (CH I şi
CH II).
Fiecare canal are:
borna de intrare semnal ( de ex. INPUT CH I);
un potentiometru de modificare a scarii de reprezentare pe verticala (VOLTS/DIV.);
cate un potentiometru pentru poziţionarea axelor X (X-POS) şi Y (Y-POS);
un buton (AC/DC) pentru vizualizarea semnalului cu componentă continuă (AC),
respectiv fară componentă continuă (DC).

Comun ambelor canale este un potentiometru de modificare a scarii de reprezentare pe

orizontală (TIME/DIV.);

7
Laborator 2 Componente si circuite pasive

Totodată osciloscopul are două moduri de lucru Y-t (când arată variaţia în timp a unei
tensiuni in functie de timp – cronogramă) şi X-Y (când pe ecran se vizualizează variaţia unei
tensiuni în funcţie de o altă tensiune – de ex. variaţia tensiunii de iesire în funcţie de
tensiunea de intrare). Selectarea modului de lucru dorit se face cu ajutorul butonului X-Y.

IV. EXPERIMENTE

E1. Vizualizarea tensiunilor cu osciloscopul

Punerea în funcţiune a osciloscopului
Se pune aparatul sub tensiune prin apasarea butonului POWER.
Se reglează trasa astfel încât să se suprapună perfect cu linia de la mijlocul ecranului.
Se pune comutatorul de sincronizare EXT/INT pe pozitia INT.
Pentru ca imaginea de pe ecranul osciloscopului să fie stabila trebuie ca frecvenţa
semnalului de vizualizat să fie egala (sau un multiplu întreg) cu frecvenţa bazei de timp.
Stabilitatea raportului dintre cele două frecvenţe este asigurată de circuitele de
sincronizare, care injectează semnal de vizualizat într-un punct al schemei
generatorului bazei de timp. Acest tip de sincronizare este denumit intern însă există şi
posibilitatea sincronizării cu un semnal extern, metodă care se ulilizează pentru
vizualizarea unor semnale complicate (de exemplu pentru semnale TV).
Comutatoarele modului de lucru se pun pe poziţia corespunzătoare modului de lucru Y-t.
Comutatoarele pentru lucrul în modul Y-t se pun pe poziţii corespunzătoare vizualizării
unui singur canal.
Se reglează luminozitatea (potentiometrul INTENS) si focalizarea (potentiometrul
FOCUS) spotului la o valoare optimă.
ATENŢIE: Funcţionarea cu spotul exagerat de luminos duce la distrugerea stratului de
luminofor de pe ecranul tubului catodic.
Eventual se reglează potenţiometrul de focalizare şi astigmatism pentru a obţine un spot
căt mai clar delimitat.
Dacă spotul nu apare se acţionează din butoanele de reglaj ale deviaţiei pe orizontală şi
pe verticală şi din modul de sincronizare.

Vizualizarea unui semnal în modul de lucru Y-t

După punerea în funcţiune a osciloscopului se fac operaţiile:

Se pune comutatorul modului de cuplare al semnalului de intrare pe poziţia DC, dacă
dorim vizualizarea semnalului cu componenta sa continuă, sau pe poziţia AC, dacă dorim
doar vizualizarea componentei alternative a semnalului.
Se pune în funcţiune generatorul de semnale:
Se porneste generatorul de semnale
Se selecteză generarea unui semnal sinusoidal
Se reglează valoarea frecvenţei şi amplitudinii tensiunii.
Cu ajutorul sondelor coaxiale se leagă borna de ieşire a generatorului cu borna de intrare
a osciloscopului (Figura 9).

8
Laborator 2 Componente si circuite pasive

Fig. 9. Montajul pentru vizualizarea unui semnal în modul de lucru Y-t

Se pune comutatorul de selectare al canalului cu care se face sincronizarea pe poziţia
corespunzătoare canalului la care am aplicat semnalul de intrare.
Se reglează potenţiometrele poziţie X şi poziţie Y, comutatoarele atenuatorului pe
verticală, comutatorul bazei de timp şi potenţiometrul nivelului de sincronizare până se
obţine o imagine stabilă, optimă.
Pe acelaşi ax cu comutatorul de sincronizare se găseşte un buton pe care este
inscripţionată notaţia NIVEL. Prin intermediul acestuia se fixează un nivel continuu
cu care se compară mărimea semnalului de vizualizat. Numai când acesta din urma
are amplitudine mai mare decât nivelul continuu fixat este permisă funcţionarea
etajului de sincronizare. Aceasta este o facilitate care împiedică declanşarea
nedorită a bazei de timp de către impulsuri parazite sau de către zgomote.
Se desenează forma de undă obţinută pe ecranul osciloscopului.

9
Laborator 2 Componente si circuite pasive

E2. Măsurări în modul de lucru Y-t

Pentru uşurarea măsurătorilor, ecranul osciloscopului este prevăzut cu un rastru
(caroiaj) care îl împarte în câmpuri dreptunghiulare. Măsurarea tensiunilor şi timpului
(perioadei) se face direct prin citirea deviaţiilor spotului pe verticală respectiv pe orizontală.

A. Măsurarea tensiunilor cu osciloscopul calibrat

Pentru măsurare se folosesc indicaţiile comutatorului atenuatorului pe verticală. Se
pot măsura amplitudinea, valoarea vârf la vârf şi componenta continuă ale unei tensiuni.
Pentru acesta se înmulţeşte deviaţia verticală citită pe ecran cu indicaţia corespunzătoare
poziţiei în care se află comutatorul. De exemplu, dacă deviaţia verticală totală este 4,2 div şi
comutatorul se află în poziţia 0,1V/div valoarea totală a tensiuni este:
4,2 div x 0,1 V/div = 0,42 V
Potenţiometrele de reglaj fin al coeficienţilor de deviaţie pe verticală se pun în poziţia
calibrat.
Se fac operaţiile de la paragraful “Vizualizări în modul de lucru Y-t”, aplicând un semnal
sinusoidal de la generatorul de semnale.
Se desenează forma de undă obţinută pe ecranul osciloscopului, menţionând şi valorile
corespunzătoare pe cele două axe.

Se generează pe rând semnale sinusoidale cu valoarea efectivă de: 1, 2, 3, 4 şi 5V,

indicată de multimetrul digital.
Se măsoară valoarea vârf la vârf Avv a acestor semnale.
Se trec în Tabelul 1 valorile vârf la vârf Avv ale tensiunii vizualizate, pentru valorile
efective de 1, 2, 3, 4 şi 5V indicate de multimetrul digital.
Se calculează valoarea efectivă cu formula de mai jos şi rezultatele se trec în Tabelul 1.

10
Laborator 2 Componente si circuite pasive

Avv
Aef
2 2
Care este valoarea componentei continue a tensiunilor vizualizate?
Tabelul 1.
Mărimi măsurate cu
Valoarea osciloscopul şi
efectivă calculate Valoarea vârf la vârf Valoarea efectivă
masurată cu [V] [V]
multimetrul digital [V]
1
2
3
4
5

B. Măsurarea perioadei cu osciloscopul calibrat

Măsurarea se face folosind indicaţiile comutatorului bazei de timp. Pentru aceasta se
înmulţeşte numărul de diviziuni pe orizontală, corespunzătoare unei perioade, cu indicaţia
corespunzătoare poziţiei în care se află comutatorul. De exemplu, dacă deviaţia orizontală
este 4,6 diviziuni şi indicaţia este 5ms/div, perioada Ty va fi:
Ty = 4,6 div x 5ms/div = 23ms
Potenţiometrul de reglaj fin al coeficientului de deviatie pe orizontală se pune în poziţia
calibrat.
Se fac operaţiile de la paragraful “Vizualizări în modul de lucru Y-t”, aplicând un semnal
sinusoidal, un semnal triunghiular si unul dreptunghiular.
Se desenează formele de undă obţinute pe ecranul osciloscopului.

11
Laborator 2 Componente si circuite pasive

Se variază frecvenţa semnalelor astfel: 1, 2, 3, 4, 5 [KHz].

Se măsoară perioada Ty pentru aceste semnale pe osciloscop.

12
Laborator 2 Componente si circuite pasive

Se trec în Tabelul 2 perioadele Ty măsurate, pentru valorile de 1, 2, 3, 4 şi 5KHz ale

frecvenţei semnalului aplicat.
Se calculează frecvenţa cu formula: f=1/Ty; rezultatele se trec în Tabelul 2.
Tabelul 2.
Mărimi măsurate cu
osciloscopul şi
calculate Perioadă Frecvenţă
Frecvenţa [ms] [KHz]
reglată la
generator [kHz]

1
2
3
4
5

13