Capitolul REPREZENTAREA {N DOMENIUL TIMP A

2 SEMNALELOR }I SISTEMELOR DISCRETE

2.1. Semnale discrete [n timp

2.1.1. Defini\ii, exemple, conven\ii de nota\ii

{n sec\iunea 1.1 s-a introdus no\iunea de semnal ca fiind o func\ie care con\ine
informa\ie despre starea sau evolu\ia unui sistem fizic. Semnalele sunt reprezentate
matematic ca func\ii de una sau mai multe variabile independente. {n aceast` lucrare,
vom discuta practic numai de semnale de o singur` variabil`, referindu-ne la aceasta ca
fiind "timp" (chiar dac` acest lucru nu este totdeauna adev`rat).

Vom defini [n continuare c@teva no\iuni generale, pe care le vom utiliza pe tot
parcursul lucr`rii de fa\`.

Defini\ia 2.1. Semnalele discrete [n timp (sau [n timp discret "discrete-time

signals" ) sunt "acele semnale reprezentate de func\ii ale c`ror variabile
iau valori discrete, sau, cu alte cuvinte, sunt definite doar la momente
discrete de timp".

Defini\ia 2.2. Semnalele e]antionate ("sampled-data signals" ) sunt "semnalele

discrete [n timp ]i continue [n amplitudine "; ele se numesc astfel chiar
dac` nu provin totdeauna din e]antionarea unor semnale analogice (pot
fi generate direct de anumite procese discrete [n timp).

Defini\ia 2.3. Semnalele digitale sunt "semnalele discrete at@t [n timp c@t ]i [n
amplitudine"; valorile semnalului definite la momente discrete de timp,
sunt cuantizate ]i codificate cu un anumit num`r de bi\i.

Defini\ia 2.4. O secven\` de date este "un semnal discret [n timp reprezentat printr-o
succesiune de numere x, al n-lea num`r fiind notat cu x (n) :
x { x (n ) }, n Z ".

{n primele capitole ale lucr`rii vom discuta despre secven\e ca fiind semnale
discrete [n timp, cu amplitudine continu` (f`r` a mic]ora deloc generalitatea conceptelor
care vor urma), g@ndind astfel de semnale ca fiind un caz limit` al celor digitale ]i
16 2. Reprezentarea [n domeniul timp a semnalelor ]i sistemelor discrete

ignor@nd, deocamdat`, efectul cuantiz`rii ]i codific`rii amplitudinii semnalelor cu un

num`r finit de bi\i (acest efect va fi studiat separat).

Observa\ii :
1. De]i semnalul discret [n timp poate s` nu provin` din e]antionarea unui semnal
analogic, x (n) este denumit, prin conven\ie, e]antionul num`rul n al secven\ei.
Atunci c@nd nu va exista posibilitatea de confuzie [ntre secven\a x {x (n )} ]i
e]antionul num`rul n al secven\ei, x (n ) , vom renun\a la nota\ia cu acolade a secven\ei.
2. Semnalele reale discrete [n timp au [n mod uzual ca variabil` m`rimea nT e ,
unde Te este perioada de e]antionare a semnalului analogic. Totu]i, deoarece [n multe
calcule nu intervine efectiv intervalul temporal [ntre dou` e]antioane, vom lucra deseori
cu variabila general` n Z , adimensional` [n aceast` conven\ie, semnalul discret
devenind astfel o secven\` abstract` (acela]i lucru se ob\ine dac` se consider` o normare
unitar` a axei timpului, deci Te 1 ). {n cazul [n care vom dori punerea [n eviden\` a
dimensiunii "timp", vom [nlocui pe n cu n Te , variabila rec`p`t@nd astfel unitatea de
m`sur` secund`.

Defini\ia 2.5. Un semnal este de lungime finit` (sau de durat` finit`, conform
conven\iei f`cute despre variabila "timp"), "dac` este nenul pe un
interval de lungime (sau durat`) finit`. Dac` este nenul doar pentru
t 0 , se nume]te semnal cauzal ; dac` este nenul doar pentru t 0 , se
nume]te semnal anti-cauzal ". (Termenul "cauzal" provine din faptul c`
un sistem fizic real ofer` la ie]ire un r`spuns doar [ncep@nd din
momentul aplic`rii unui semnal la intrare).

Defini\ia 2.6. Un semnal este determinist "dac` poate fi descris [n mod unic de o
expresie matematic`, sau de un tabel de valori". Se vorbe]te despre
aceste semnale ca fiind "cunoscute".
Un semnal este nedeterminist, sau aleator "dac` nu poate fi descris prin
metodele anterioare"; aceste semnale se desf`]oar` indefinit [n timp ]i
sunt guvernate, cel pu\in [n parte, de legi probabilistice.

Clasa semnalelor deterministe con\ine urm`toarele tipuri de semnale:

semnalele periodice (sunt complet specificate [n intervalul unei perioade);
semnalele "aproape" periodice (semnale compuse din componente sinusoidale
care nu sunt corelate armonic);
semnalele aperiodice de durat` finit` (inclusiv semnale tranzitorii, deci semnale
de durat` finit` care variaz` pe un interval scurt ]i apoi descresc spre o valoare
constant`), care satisfac defini\ia 2.6;
anumite semnalele aperiodice care nu au durat` finit`, dar care pot fi supuse
transform`rii Fourier ]i satisfac defini\ia 2.6.
2. Reprezentarea [n domeniul timp a semnalelor ]i sistemelor discrete 17

Aceste semnale nu se [nt@lnesc [n mod uzual [n situa\iile practice. De obicei avem

de-a face cu semnale aleatoare, care nu sunt complet predictibile ]i pot fi descrise doar
[n termeni statistici; caracterul lor aleator poate proveni din [ns`]i natura fenomenului
reprodus, din modul de transmitere a lor printr-un canal de comunica\ie etc. Totu]i, [n
multe aplica\ii concrete se poate utiliza un model matematic al semnalelor de interes,
model care poate simplifica mult analiza, f`r` a duce la mic]orarea semnificativ` a
acurate\ii.

Prezent`m [n continuare c@teva exemple particulare de secven\e, utilizate des [n

teoria prelucr`rii digitale a semnalelor ; ele sunt ilustrate [n figura 2.1, pentru n 0 .

a. Secven\a impuls-unitate (sau e]antion-unitate), { (n ) } (figura 2.1 a):

1 , pentru n 0
(n )
0 , pentru n 0

Observa\ie :
Aceast` secven\` are ca echivalent analogic func\ia Dirac (sau delta), ( t ) , dar se
deosebe]te totu]i fundamental de aceasta.
Reamintim c` func\ia Dirac se define]te ca o func\ie generalizat`, iar proprietatea
ei fundamental` se exprim` astfel:
"Pentru orice func\ie f ( t ) continu` [n origine, este adev`rat` rela\ia:

f (0) f ( t ) ( t ) d t "

Cu alte cuvinte, func\ia Dirac are [n origine un v@rf de arie unitate, fiind zero [n
afara originii. Pe de alt` parte, se observ` din rela\ia de defini\ie c` (n ) este o secven\`
bine precizat` ]i are o form` simpl`.

b. Secven\a treapt`-unitate, { u (n ) } (figura 2.1 b):

1 , pentru n 0
u (n )
0 , pentru n 0

Se deduce imediat o rela\ie intre secven\ele (n ) ]i u (n ) :

u (n ) ( n k ) , sau (n ) u (n ) u (n 1) (2.1)
k0

c. O secven\` sinusoidal`, de frecven\` fix`, este de forma:

x (n) A cos (0 n )
unde A este amplitudinea, 0 este frecven\a fundamental` a acestei secven\e, iar , faza
ei. {n figura 2.1 c se ilustreaz` o astfel de secven\` pentru 0 , A 2 .
18 2. Reprezentarea [n domeniul timp a semnalelor ]i sistemelor discrete

Figura 2.1 a Figura 2.1 b

1 1
0.8 0.8
0.6 0.6
0.4 0.4
0.2 0.2
0 0
0 5 10 15 0 5 10 15
n n
Figura 2.1 c Figura 2.1 d
2
1
1 0.8
0 0.6

-1 0.4
0.2
-2
0
0 5 10 15 0 5 10 15
n n
Figura 2.1. Exemple particulare de secven\e folosite [n PDS

Preciz`m faptul c` pe tot parcursul lucr`rii vom folosi nota\iile:

pulsa\ia (frecven\a unghiular`) analogic`
pulsa\ia (frecven\a unghiular`) digital`
Atunci c@nd nu va exista pericol de confuzie, ne vom referi la aceste m`rimi cu
termenul generic de "frecven\`" (a]a cum se procedeaz` uzual [n literatura de
specialitate).

d. O secven\` exponen\ial` real`:

x (n ) A a n , a R
{n figura 2.1 d se ilustreaz` o astfel de secven\` pentru A 1 ]i a (0 , 1) .

e. O secven\` exponen\ial` complex`, de frecven\` fix`:

x ( n ) e ( j 0 ) n
unde 0 este, ca ]i la secven\a sinusoidal`, frecven\a fundamental` a acestei secven\e.
Dac` frecven\a este variabil`, secven\a complex` x (n ) e j n poart` denumirea
de fazor complex ]i joac` un rol deosebit de important [n analiza semnalelor ]i
sistemelor discrete [n timp (un rol asem`n`tor [l are [n domeniul continuu semnalul
x ( t ) e j t ).
2. Reprezentarea [n domeniul timp a semnalelor ]i sistemelor discrete 19

Men\ion`m faptul c` atunci c@nd se folose]te variabila adimensional` n (conform

unei observa\ii anterioare), variabila n (sau 0 n ) ce apare la secven\ele sinusoidal` ]i
exponen\ial` complex`, are dimensiunea exprimat` [n radiani ]i reprezint` o frecven\`
digital` generalizat` ; [n cazul [n care se dore]te punerea [n eviden\` a dimensiunii
"timp", se [nlocuie]te n cu n Te , variabila devenind astfel n Te (respectiv 0 n Te ) , deci
va redeveni o pulsa\ie efectiv` ([n radiani/secund`, ca ]i [n variabila t pentru
semnalele analogice).

2.1.2. Propriet`\i; opera\ii fundamentale

{n continuare, vom pune [n eviden\` dou` propriet`\i importante ale secven\elor

sinusoidal` ]i exponen\ial` complex`, propriet`\i ce vor fi utilizate pe parcursul
urm`toarelor capitole.

A. S` presupunem c` frecven\a unei secven\e sinusoidale sau exponen\iale

complexe este fix`, deci varia\ia este numai [n timp.
Vom utiliza defini\ia clasic` a periodicit`\ii:

Defini\ia 2.7. "O secven\` este periodic` de perioad` N Z dac` ]i numai dac`
x (n ) x (n N) , () n Z "

Urm`toarea teorem` exprim` o proprietate de periodicitate a celor dou` secven\e

analizate:
2
Teorema 2.1. "Secven\ele cos 0 n ]i e j 0n au o perioad` de dac` ]i numai dac`
0
2
Z ".
0
Demonstra\ie:
Pentru secven\a sinusoidal`, conform defini\iei 2.7,
cos 0 n cos 0 (n N) cos (0 n 0 N)
Evident, trebuie ca 0 N 2 ; cum [ns` din defini\ia 2.7 N Z , trebuie ca:
2
N Z.
0
Similar se demonstreaz` pentru secven\a exponen\ial` complex`.

De exemplu, pentru cazul secven\ei sinusoidale ilustrate [n figura 2.1 c, se

2
observ` pe figur` c` N 8 , iar 0 .
N 4
20 2. Reprezentarea [n domeniul timp a semnalelor ]i sistemelor discrete

B. Presupunem c` frecven\a unei secven\e sinusoidale sau exponen\ial` complex`

este variabil`. Se poate ar`ta simplu c` [n aceast` situa\ie poate fi considerat`
totdeauna modulo 2 (cu alte cuvinte, dac` variaz`, aceste secven\e []i repet`
valorile pentru varia\ii ale lui de 2k (k Z) , indiferent de n). Astfel, consider@nd,
pentru simplificare, c` A 1, 0 ]i 0 , ob\inem:
a. cos n cos ( 2k ) n cos ( n 2k n ) cos n
b. e j n e j ( 2 k ) n e j n (cos 2k n j sin 2k n ) e j n (1 j 0) e j n
Ca urmare a acestui fapt, varia\ia lui se consider` de obicei [ntre [0 , 2] , sau
(echivalent) [ntre [ , ] . De remarcat c` pentru frecven\a analogic` nu exist` nici
un fel de restric\ie, deci R .

Opera\ii fundamentale cu secven\e:

1. Suma ]i produsul a dou` secven\e se definesc prin [nsumarea, repectiv

produsul, e]antion cu e]antion:
x y {x (n ) y(n )}
(2.2)
x y {x (n ) y(n )}

2. {nmul\irea cu o constant` a unei secven\e:

x { x (n )} , R (2.3)

3. Deplasarea (sau [nt@rzierea) unei secven\e:

y {x (n n 0 )} , n 0 Z (2.4)
Se mai spune c` "y este versiunea [nt@rziat` a secven\ei x".

2.2. Sisteme discrete [n timp

2.2.1. Liniaritate ]i invarian\` [n timp; convolu\ie

Defini\ia 2.8. Un sistem este "un proces care produce un semnal de ie]ire ca r`spuns
la un semnal de intrare ".

Defini\ia 2.9. Sistemele discrete [n timp sunt "sistemele la care intrarea ]i ie]irea sunt
semnale discrete [n timp".

Dac` nu va fi cazul unor nota\ii mai sugestive, intrarea unui sistem discret va fi
notat` cu x (n ) , iar ie]irea sa cu y(n ) .
2. Reprezentarea [n domeniul timp a semnalelor ]i sistemelor discrete 21

Defini\ia 2.10. "Un sistem discret [n timp este liniar dac` satisface principiul
superpozi\iei : dac` y1 (n ) este r`spunsul sistemului la intrarea x1 (n ) ]i
y 2 (n ) este r`spunsul la intrarea x 2 (n ) , atunci ie]irea sistemului la
intrarea a x1 (n ) b x 2 (n ) va fi a y1 (n ) b y 2 (n ) (a ]i b fiind dou`
constante reale arbitrare)".

Multe sisteme reale sunt totu]i neliniare, sau devin neliniare pentru anumite tipuri
de semnale de intrare; de exemplu: unele dispozitive electronice, circuite la care pot
apare distorsiuni (limitare [n amplitudine "clipping", distorsiuni de trecere
"crossover distorsions" ), sau circuite ce realizeaz` multiplicarea a dou` semnale (ca [n
modula\ia [n amplitudine sau controlul automat al amplific`rii).
Din fericire, majoritatea aplica\iilor din ]tiin\` pot fi descrise (cel pu\in [n anumite
condi\ii) de sisteme liniare; de asemenea, de cele mai multe ori suntem interesa\i de
comportamentul sistemului la semnale de intrare ce variaz` [ntre limite cunoscute.
Faptul c` sistemele liniare pot fi discutate complet ]i riguros matematic are o important`
deosebit` [n teoria semnalelor si sistemelor.

Defini\ia 2.11. "Un sistem discret [n timp este invariant la deplasare ("shift-
invariant" ) dac` orice transla\ie la intrare se reg`se]te la ie]ire. Cu alte
cuvinte, dac` y(n ) este r`spunsul sistemului la intrarea x (n ) , atunci
y(n m) va fi r`spunsul la intrarea x (n m) , unde m Z .
Dac` variabila n se refer` la "timp", atunci un astfel de sistem se
nume]te invariant [n timp ("time-invariant" )".

Invarian\a [n timp este important` deoarece semnific` faptul c` toate

caracteristicile sistemului nu se modific` [n timp; evident, este de dorit ca toate
sistemele cu care lucr`m s` [ndeplineasc` aceast` cerin\` fundamental`.

Av@nd [n vedere definirea secven\ei impuls-unitate din sec\iunea 2.1.1, este

evident c` orice secven\` arbitrar` x (n ) se poate exprima ca o sum` de impulsuri-
unitate deplasate ]i scalate, astfel:

x (n ) x ( k ) (n k ) (2.5)
k

Presupunem acum c` avem un sistem discret liniar ]i invariant [n timp (SDLIT) ]i

not`m cu h (n ) r`spunsul s`u la impulsul-unitate (n ) (vom observa c` h (n ) este
analogul func\iei pondere h ( t ) de la sistemele analogice).
Atunci, conform defini\iei 2.11, r`spunsul sistemului la (n k ) (deci un impuls-
unitate ce apare la n k ) va fi h (n k ) . Folosind ]i defini\ia 2.10, se ob\ine
urm`toarea rela\ie important`:
22 2. Reprezentarea [n domeniul timp a semnalelor ]i sistemelor discrete

not .
y( n ) x (k ) h (n k ) x (n ) h (n ) (2.6)
k

Rela\ia 2.6 (ilustrat` [n figura 2.2) este denumit` sum` de convolu\ie, sau
convolu\ie liniar` ]i exprim` o proprietate fundamental` a sistemelor discrete liniare ]i
invariante [n timp: orice SDLIT este complet caracterizat de r`spunsul s`u la
impulsul-unitate ([l vom denumi, pe scurt, r`spunsul la impuls ). Cu alte cuvinte, dac`
la intrarea sistemului se aplic` un semnal oarecare, ie]irea se poate exprima prin
convolu\ia dintre semnalul de intrare ]i r`spunsul la impuls; vom ar`ta [n capitolele
urm`toare c` acest principiu st` la baza multor tehnici specifice PDS.

x (n) h (n) y (n) = x (n) * h (n)

Figura 2.2. Proprietatea fundamental` a unui SDLIT

{n teoria sistemelor discrete sunt utile trei propriet`\i generale ale convolu\iei:
a. comutativitatea: a (n ) b(n ) b(n ) a (n ) ;
b. asociativitatea: [a (n ) b(n )] c(n ) a (n ) [b(n ) c(n )] ;
c. distributivitatea: a (n ) b(n ) a (n ) c(n ) a (n ) [b(n ) c(n )]
(a, b ]i c fiind secven\e oarecare).

Cu ajutorul acestor propriet`\i ob\inem urm`toarele rezultate importante pentru

sistemele discrete liniare ]i invariante [n timp:

Din a rezult` c` ecua\ia (2.6) se poate scrie sub forma echivalent`:

y( n ) h (k ) x (n k ) h (n ) x (n )
k
(2.7)

ceea ce arat` c` este neimportant` ordinea [n care se face convolu\ia celor dou`
secven\e. F`r` s` aib` o semnifica\ie fizic` special`, aceast` proprietate este util`
deoarece convolu\ia se poate realiza matematic, [ntr-o situa\ie particular`, fie sub forma
(2.6), fie sub forma (2.7).
Din b rezult` c` dou` (sau mai multe) sisteme conectate [n cascad` (figura 2.3)
pot fi [nlocuite cu un singur sistem, al c`rui r`spuns la impuls este convolu\ia dintre
r`spunsurile la impuls ale sistemelor originale.
Proprietatea c descrie modul [n care se pot conecta [n paralel dou` (sau mai
multe) sisteme cu ie]irile [nsumate (figura 2.4); ele se pot [nlocui cu un singur sistem,
av`nd un r`spuns la impuls egal cu suma r`spunsurilor la impuls ale sistemelor
originale.
2. Reprezentarea [n domeniul timp a semnalelor ]i sistemelor discrete 23

x (n) h1(n) h2(n) y (n)

x (n) h1(n) h2(n) y (n)

sau:

x (n) h2(n) h1(n) y (n)

Figura 2.3. Conectarea [n cascad` a dou` SDLIT

h1(n)

x (n) + y (n) x (n) h1(n) + h2(n) y (n)

h2(n)

Figura 2.4. Conectarea [n paralel a dou` SDLIT

Un caz particular important, util [n aplica\ii, este acela [n care secven\ele x (n ) ]i

h (n ) au o lungime finit`. Astfel, dac` x (n ) are N e]antioane, iar h (n ) are M
e]antioane, convolu\ia celor dou` secven\e, deci secven\a y(n ) , va avea N + M 1
e]antioane.

Exemplul 2.1. Fie un SDLIT la intrarea c`ruia se aplic` secven\a x (n ) {2 , 2} ;

r`spunsul sistemului la impuls este h ( n ) {3 , 1, 2} . S` se g`seasc`
rspunsul y(n ) al sistemului la secven\a de intrare specificat`.
Acela]i lucru pentru secven\ele: x (n ) {4 , 4} ]i h (n ) {9 , 3 , 6} .
Rezolvare:
Conform observa\iei anterioare, exist` patru valori ale lui n pentru care convolu\ia
celor dou` secven\e este diferit` de zero: 0, 1, 2 ]i 3. Vom folosi ecua\ia (2.6), unde k ia
valorile 0 ]i 1. Pentru fiecare n, vom calcula produsele x (k ) h (n k ) ]i vom [nsuma
dup` k:
pentru n 0 : k 0 : x (k ) 2 , h (n k ) 3 , x (k ) h (n k ) 6 ;
k 1 : x (k ) 2 , h (n k ) 0 , x (k ) h (n k ) 0 .
pentru n 1 : k 0 : x (k ) 2 , h (n k ) 1, x (k ) h (n k ) 2 ;
k 1 : x (k ) 2 , h (n k ) 3 , x (k ) h (n k ) 6 .
pentru n 2 : k 0 : x (k ) 2 , h (n k ) 2, x (k ) h (n k ) 4 ;
k 1 : x (k ) 2 , h (n k ) 1, x (k ) h (n k ) 2 .
24 2. Reprezentarea [n domeniul timp a semnalelor ]i sistemelor discrete

pentru n 3 : k 0 : x (k ) 2 , h (n k ) 0 , x (k ) h (n k ) 0 ;
k 1 : x (k ) 2 , h (n k ) 2 , x (k ) h (n k ) 4 .
Dup` [nsumare, se ob\ine: y(n ) x (n ) h (n ) {6 , 8 , 6 , 4} .
Partea a doua a problemei se rezolv` imediat, observ@nd c` rela\ia (2.6) este o
sum` de produse de numere reale ]i folosind opera\iile cu secven\e:
y'(n ) [2 x (n )] [3 h (n )] 6 [ x (n ) h (n )] {36 , 48 , 36 , 24} .

Observa\ii :
1. Scrierea unui program care s` calculeze convolu\ia a dou` secven\e este o
sarcin` simpl`. Totu]i, execu\ia unui astfel de program poate dura mult [n cazul unor
secven\e foarte lungi, din cauza num`rului mare de multiplic`ri ]i adun`ri ce trebuie
efectuate; tipic, opera\ia de baz` ce trebuie executat` este compus` din [nmul\irea a
dou` numere ]i adunarea rezultatului la con\inutul unui acumulator. De exemplu, [n
cazul convolu\iei a dou` semnale av@nd N, respectiv M e]antioane, sunt necesare N M
astfel de opera\ii. Un sistem de calcul uzual, folosind o aritmetic` [n virgul` mobil` ]i
simpl` precizie, poate realiza o convolu\ie [ntre dou` semnale de, s` spunem, 10000 ]i
respectiv 1000 de e]antioane, ntr-un timp relativ apropiat de o secund`, ceea ce ar
putea fi neacceptabil [n multe situa\ii (n special atunci cnd convoluia este doar parte a
unui algoritm complex ce trebuie s fie implementat n timp real).
Problema timpului mare de execu\ie a convolu\iei poate fi solu\ionat` [n mai
multe feluri:
p`strarea, pe c@t posibil, a unor semnale de dimensiuni mici ]i folosirea
aritmeticii [n virgul` fix`;
folosirea unor procesoare de semnal de uz general, la care opera\ia de baz
descris` anterior poate fi realizat (cel puin teoretic) ntr-un timp mai scurt;
utilizarea unor algoritmi mai rapizi pentru implementarea convolu\iei, cum sunt
cei de tip FFT (acest aspect va fi reluat [n capitolele urm`toare).
2. Reamintim c` [n cazul sistemelor continue convolu\ia este definit` astfel:

y( t ) x ( ) h ( t ) d x ( t ) h ( t )

Integrala de convolu\ie din rela\ia anterioar` exprim` valoarea semnalului de

ie]ire la un moment arbitrar de timp, t.

2.2.2. Cauzalitate ]i stabilitate

Defini\ia 2.12. "Un sistem discret [n timp este cauzal dac` pentru orice n n 0 (cu
n 0 Z ), ie]irea sa depinde de intrare doar pentru n n 0 , sau, cu alte
cuvinte, dac` nu apare r`spuns [naintea excita\iei (un astfel de sistem
este neanticipativ)".
2. Reprezentarea [n domeniul timp a semnalelor ]i sistemelor discrete 25

A]a cum s-a ar`tat ]i [n cadrul defini\iei 2.5, sistemele reale satisfac acest
principiu de baz`, care poate fi formulat ]i astfel: "orice efect apare dup` apari\ia
cauzei".

Pentru cercetarea cauzalit`\ii sistemelor discrete este util` urm`toarea teorem`:

Teorema 2.2. "Un SDLIT este cauzal dac` ]i numai dac` r`spunsul s`u la impulsul-
unitate este zero pentru n 0 ".

Defini\ia 2.13. "Un sistem discret [n timp este stabil dac` orice intrare m`rginit`
produce o ie]ire m`rginit`".

Urm`toarea teorem` reprezint` o condi\ie necesar` ]i suficient` pentru ca un

sistem discret s` fie stabil, oferind [n domeniul timp o metod` practic` pentru cercetarea
stabilit`\ii:

Teorema 2.3. "Un SDLIT este stabil dac` ]i numai dac` r`spunsul s`u la impulsul-

unitate satisface condi\ia: h (k ) (este absolut sumabil )".
k

Demonstra\ie:
a. Afirma\ia reciproc` (suficien\a): presupunem c` rela\ia din teorem` este
adev`rat`; de asemenea, presupunem c` semnalul de intrare x (n ) este m`rginit, adic`:
( ) M 0 , astfel [nc@t x (n ) M () n N .
Atunci, conform rela\iei (2.7), ob\inem:

y( n ) h (k ) x (n k ) M h (k ) ,
k k

deci semnalul de ie]ire y(n ) este m`rginit ]i conform defini\iei 2.13, sistemul este
stabil.
b. Afirma\ia direct` (necesitatea: sistemul este stabil ]i rezult` rela\ia din enun\ul
teoremei) se poate demonstra prin reducere la absurd: se presupune c` pentru un sistem
stabil rela\ia nu este adev`rat`; se arat` c` se poate g`si [n acest caz un exemplu de
semnal de intrare m`rginit pentru care semnalul de ie]ire nu este m`rginit.

Exemplul 2.2. S` se cerceteze cauzalitatea ]i stabilitatea unui SDLIT pentru care

a n , pentru n 0
r`spunsul la impuls este de forma: h (n ) , cu
0 , pentru n 0
(1) n , pentru n 0
a (0 , 1) , fixat. Acela]i lucru pentru: h (n )
0 , pentru n 0
26 2. Reprezentarea [n domeniul timp a semnalelor ]i sistemelor discrete

Rezolvare:
a. Sistemul este cauzal (conform teoremei 2.2) deoarece, prin ipotez`, r`spunsul
la impuls este zero pentru n 0 .
b. Pentru aprecierea stabilit`\ii, aplic`m teorema 2.3:

h (k ) a k ]i ob\inem astfel o serie geometric`.

k k 0

Se cunoa]te [ns` c` o serie geometric` este convergent` pentru | a | 1 , caz [n care

1
suma seriei este S , finit`. Dar cum prin ipotez` a (0 , 1) , rezult` c`
1 | a |

h (k ) S , deci sistemul este stabil.

k

Similar, sistemul din partea a doua a problemei este evident cauzal ]i instabil.

2.2.3. Filtre digitale

O clas` important` de sisteme discrete este aceea pentru care intrarea x (n ) ]i

ie]irea y(n ) satisfac o ecua\ie liniar` cu diferen\e finite ]i coeficien\i constan\i, de
forma:

N M
a k y( n k ) b i x (n i) , a0 0 (2.8)
k 0 i 0

unde a k ]i b i sunt constante ce definesc comportarea sistemului.

Putem presupune, f`r` a mic]ora generalitatea rela\iei, c` N M ; [n acest caz se
spune c` ecua\ia este de ordinul N.

Observa\ii :
1. Un sistem discret caracterizat de ecua\ia cu diferen\e finite (2.8) nu este
neap`rat cauzal.
2. {n general, dac` nu se dau informa\ii suplimentare, ecua\ia (2.8) nu precizeaz`
o rela\ie unic` pentru rela\ia intrare-ie]ire. Solu\ia general` a ecua\iei este de forma:
y( n ) y p (n ) y o ( n ) ,
unde y p (n ) este o solu\ie particular` a ecua\iei (2.8), iar y o (n ) este solu\ia ecua\iei
N
omogene a k y(n k ) 0 .
k 0
Un sistem discret care satisface o ecua\ie de tipul (2.8) va fi liniar ]i invariant [n
timp doar dac` se alege [n mod corespunz`tor solu\ia ecua\iei omogene. Mai mult,
pentru ca sistemul s` fie ]i cauzal, condi\iile ini\iale ale ecua\iei (2.8) trebuie astfel
precizate [nc@t dac` x (n ) 0 pentru n n 0 , atunci y(n ) 0 pentru n n 0 ( n 0 Z ).
2. Reprezentarea [n domeniul timp a semnalelor ]i sistemelor discrete 27

Vom presupune, [n continuare, c` un sistem discret [n timp ce satisface o

ecua\ie de tipul (2.8) [ndepline]te ]i condi\iile pentru a fi cauzal, liniar ]i invariant
[n timp.

{n aceast` situa\ie (deci SDLIT cauzal), ecua\ia (2.8) se poate rescrie astfel [nc@t
s` ofere o rela\ie explicit` pentru ie]irea y(n ) :

M bi N a
y( n ) x ( n i) k y ( n k ) , a 0 0 (2.9)
i 0 a 0 k 1 a 0

Cu alte cuvinte, ie]irea sistemului este exprimat` [n func\ie de intrarea curent`

( i 0 ) ]i de cele M, respectiv N valori anterioare ale intr`rii ]i ie]irii.

Defini\ia 2.14. "Sistemele discrete liniare ]i invariante [n timp pentru care intrarea ]i
ie]irea sunt legate prin intermediul unei ecua\ii cu diferen\e finite ]i
coeficien\i constan\i poart` denumirea de filtre digitale".

Exist` dou` clase fundamentale de filtre digitale: FIR ]i IIR, denumite astfel dup`
durata r`spunsului sistemului la impulsul-unitate.

1. Dac` [n ecua\ia (2.9) to\i coeficien\ii a k sunt zero ( k 1, 2 , , N ), ie]irea

filtrului digital depinde numai de intrare (deci de excita\ie); sistemul este astfel
nerecursiv.
Deoarece r`spunsul la impuls este finit [n timp, sistemul este numit cu r`spuns
finit la impuls (FIR "Finite Impulse Response System" ). Acest lucru rezult` imediat
dac` [n ecua\ia (2.9) se consider` a k 0 , k 1, 2 , , N ; se ob\ine astfel:
M
1
y( n ) b x ( n i)
i (2.10)
a0 i0

Compar@nd aceast` ecua\ie cu rela\ia (2.7), se observ` c` ecua\ia cu diferen\e

finite de mai sus are aceea]i form` cu suma de convolu\ie; prin identificare, se ob\in
pentru h (n ) urm`toarele valori:
bn
h (n ) , pentru n 0 , 1 , , M ,
a0
deci [ntr-adev`r r`spunsul la impuls este finit [n timp.

2. Dac` [n ecua\ia (2.9) cel pu\in un coeficient a k ( k 1, 2 , , N ) este

diferit de zero, ie]irea filtrului digital depinde at@t de intrare, c@t ]i de valorile
anterioare ale ie]irii; sistemul este astfel recursiv.
Deoarece un astfel de sistem are r`spunsul la impuls de durat` infinit`, sistemul
este numit cu r`spuns infinit la impuls (IIR "Infinite Impulse Response System" ).
28 2. Reprezentarea [n domeniul timp a semnalelor ]i sistemelor discrete

Exemplul 2.3. Se consider` un filtru digital descris de urm`toarea ecua\ie cu

diferen\e finite:
2
y(n ) x (n ) y(n 1) , av@nd condi\ia ini\ial` y(1) 0 ; x (n )
3
reprezint` semnalul de intrare, iar y(n ) semnalul de ie]ire.
a. S` se cerceteze cauzalitatea ]i stabilitatea filtrului.
b. S` se precizeze tipul acestui filtru (FIR sau IIR).
c. S` se deduc` r`spunsul filtrului pentru n 0 , 1, 2 , 3 , dac` la intrare
se aplic` secven\a x (n ) {1 , 1 , 1 , 1} .
Rezolvare:
a. Este necesar` mai [nt@i aflarea r`spunsului la impuls, h (n ) .
Fie deci x (n ) ( n ) ; atunci y(n ) h (n ) .
D`m valori lui n [n ecua\ia dat` ]i \inem cont de defini\ia secven\ei impuls-
unitate ]i de condi\ia ini\ial` din ipotez`.
Mai [nt@i:
2 2
n 0 : h (0) (0) h (1) 1 0 1 ;
3 3
2 2
n 1 : h (1) (1) h (2) h (2) 0 h (2) 0 ;
3 3
2 2
n 2 : h (2) (2) h (3) h (3) 0 h (3) 0 , ...
3 3
Este deci evident c` h (n ) 0 pentru n 0 .
Apoi:
2 2 2
n 1: h (1) (1) h (0) 0 1 ;
3 3 3
2
2 2 2 2
n 2: h (2) (2) h (1) 0 , ...
3 3 3 3
n
2
Se arat` imediat prin induc\ie c` pentru n arbitrar, pozitiv, h (n ) .
3
Prin urmare, r`spunsul filtrului la impuls este:
2 n
, pentru n 0
h (n ) 3
0 , pentru n 0

Conform teoremei 2.2, filtrul este cauzal deoarece r`spunsul la impuls este zero
pentru n 0 .
Urm`rind ra\ionamentul expus la exemplul 2.2, rezult`:
2. Reprezentarea [n domeniul timp a semnalelor ]i sistemelor discrete 29

k
2 1
h (k ) 3 2 3 , deci filtrul este ]i stabil.
k k 0 1
3
b. Av@nd [n vedere cele prezentate la [nceputul acestei sec\iuni, se cerceteaz`
dac` r`spunsul la impuls este finit sau nu, sau se inspecteaz` coeficien\ii a k [n ecua\ia
filtrului.
Conform primului criteriu, filtrul este de tip IIR, deoarece s-a dedus anterior c`
r`spunsul la impuls este infinit; aceea]i concluzie se ob\ine dac` se observ` c`
2
a 1 0 , deci ie]irea filtrului depinde la momentul n at@t de intare c@t ]i de valoarea
3
anterioar` a ie]irii.
c. Observa\ie :
O astfel de problem` se poate rezolva, [n principiu, [n dou` feluri:
1. dac` este dat` ecua\ia ce caracterizeaz` filtrul, r`spunsul y(n ) la secven\a de
intrare specificat` se afl` imediat cu ajutorul ecua\iei;
2. dac` nu este dat` ecua\ia ce caracterizeaz` filtrul, dar este precizat r`spunsul la
impuls, se poate afla prin convolu\ie r`spunsul y(n ) la orice secven\` de intrare dat`.
Vom rezolva problema [n ambele moduri.
1. Presupunem dat` ecua\ia din ipotez`; pentru n 0 , 1, 2 , 3 ]i x (n ) {1 , 1 , 1 , 1} ,
r`spunsul y(n ) se ob\ine simplu, iterativ:
2 2
pentru n 0 : y(0) x (0) y(1) 1 0 1 ;
3 3
2 2 5
pentru n 1 : y(1) x (1) y (0) 1 1 ;
3 3 3
2 2 5 19
pentru n 2 : y(2) x (2) y(1) 1 ;
3 3 3 9
2 2 19 65
pentru n 3 : y(3) x (3) y(2) 1 .
3 3 9 27
5 19 65
Deci r`spunsul la secven\a de intrare specificat` este: y(n ) 1, , , .
3 9 27
2 n
, pentru n 0
2. Presupunem dat r`spunsul la impuls al filtrului: h (n ) 3
0 , pentru n 0

R`spunsul y(n ) la secven\a de intrare x (n ) {1 , 1 , 1 , 1} se poate ob\ine din
ecua\ia (2.6) ce define]te convolu\ia; proced@nd ca [n exemplul 2.1, rezult` c` exist`
]apte valori ale lui n pentru care convolu\ia celor dou` secven\e este diferit` de zero, iar
k va lua valori [ntre 0 ]i 3; pentru n 0 , 1, 2 , 3 (a]a cum cere punctul c al problemei), se
ob\ine:
30 2. Reprezentarea [n domeniul timp a semnalelor ]i sistemelor discrete

pentru n 0 : k 0 : x (k ) 1, h (n k ) 1 , x (k ) h (n k ) 1 ;
k 1 : x (k ) 1 , h ( n k ) 0 , x (k ) h (n k ) 0 ;
k 2 : x (k ) 1, h (n k ) 0 , x (k ) h (n k ) 0 ;
k 3 : x (k ) 1 , h ( n k ) 0 , x (k ) h (n k ) 0 .
2 2
pentru n 1 : k 0 : x (k ) 1 , h (n k ) , x ( k ) h (n k ) ;
3 3
k 1 : x (k ) 1, h (n k ) 1, x (k ) h (n k ) 1 ;
k 2 : x (k ) 1, h (n k ) 0 , x (k ) h (n k ) 0 ;
k 3 : x (k ) 1, h (n k ) 0 , x (k ) h (n k ) 0 .
Analog se procedeaz` pentru celelalte valori ale lui n; dup` [nsumare, se ob\ine
pentru n 0 , 1, 2 , 3 :
5 19 65
y(n ) x (n ) h (n ) 1, , , .
3 9 27