PROIECT GEODEZIE MATEMATICA 2

I. Tema proiectului:
1. Prelucrarea preliminara a masuratorilor unghiulare pentru retele geodezice ;
2. Prelucrarea observatiilor in retelele geodezice ;

II. Elementele initiale date prin tema:

1. Masuratori de directii azimutale si distante in reteaua orasului Fieni;
2. Coordonatele a doua puncte vechi utilizate in masuratori;
III. Continutul notei explicative a proiectului:
1. Prefata (prezentarea lucrarii efectuate);
2. Memoriu justificativ (suportul teoretic si baza matematica a lucrarii);
3. Memoriu de specialitate (analiza etapelor de calcul utilizate in prelucrari);
4. Calcule (prelucrare observatiilor retelei geodezice a orasului Fieni):
- prelucrarea observatiilor de directii azimutale in cazul retelor constranse;
- prelucrarea observatiilor de directii azimutale si distante in cazul retelor
constranse;
- prelucrarea observatiilor de directii azimutale in cazul retelor libere;
- prelucrarea observatiilor de directii azimutale si distante in cazul retelor libere;
IV. Materialul grafic continut in proiect:
1. Schita retelei geodezice a orasului Fieni cu elipsele erorilor aferente punctelor
noi pentru fiecare prelucrare in parte;
II.3. Metoda seriilor complete
II.3.1. Efectuarea observatiilor

Metoda seriilor complete consta din efectuarea tuturor observatiilor azimutale in turul de
orizont, intr-un punct de statie, spre punctele de acelas ordin sau de ordin imediat superior. Aceste
observatii incep si se termina (pentru control) pe un punct de referinta, acesta trebiund sa fie cel
mai indepartat si cu conditii optime de vizibilitate.
O serie poate fi compusa din doua semiserii, astfel :
- prima serie consta in vizarea punctelor in pozitia I a lunetei prin rotirea alidadei in
sens orar ;
- a doua semiserie consta in vizele efectuate in pozitia a II a lunetei prin rotirea alidadei
in sens antiorar ;
De asemenea o serie poate fi caracterizata prin :
- o serie este formata din cicluri de observatii independente, fiind permisa refacerea
calajului la inceputul unei serii noi ;
- intr-o serie se admit maximum 8 vize ; daca se doreste sa se observe mai multe puncte
se vor forma doua grupe care sa contina (2-3) vize comune, pastrandu-se in ambele
grupe aceeasi directie de referinta ;
- intr- o serie este necesar sa se includa doua directii spre puncte de ordin superior,
acestea fiind necesare pentru racordarea tuturor observatiilor din statia respectiva ;
Trebuie mentionat faptul ca metoda este recomandata pentru retelele de triangulatie de
ordinele (III, IV si V) retele principale si secundare din localitati.
Seriile se executa cu originii diferite la intervalul (I), pentru diminuarea actiunii erorile de
diviziune a cercurilor, si de asemenea se vor modifica intervalele mentionate cu ( 10 ' ), pentru a se
modifica erorile de perioada scurta a gradatiilor cercului:
200 g
I (2.26)
t
unde :
-t– reprezinta numarul seriilor ;
In cele ce urmeaza vom exemplifica ceea ce am relatat anterior, considerandu-se ca ( t  5 )
putandu-se astfel obtine urmatoarele origini ale seriilor :
Seria Originea

1 0 g 00 c
 2 0 g 00 c  I  10 c  40 g 10 c

3 
0 g 00 c  2 I  10 c  80 g 20 c 
4  
0 g 00 c  3 I  10 c  120 g 30 c

5 0 g 00 c  4 I  10   160
c g
40 c (2.27)

II.3.2. Compensarea in statie

Se va considera pentru un caz general un punct oarecare ( S ) din care sunt vizate alte (n)
puncte ( S1 , S 2 , ... , S n )si in ( t ) serii. De asemenea vom nota pozitia gradatiei zero pe cerc, in seria

( Oi ). Citirea catre un punct oarecare ( S j ) se va nota cu ( l ij ) iar corectia aferenta acestei directii va

fi notata cu ( v ij ) acestea fiind efectuate in seria (I).

Compensarea observatiilor se va face prin metoda masuratorilor indirecte. Aceasta metoda

de prelucrare a obsrevatiilor efecuate va fi analizata in capitolul urmator. Trebuie totusi mentionat
faptul ca numarul total de masuratori si respectiv de ecuatii este ( tn ), iar numarul de necunoscute
este ( n  1  t ), unde ( t ) este numarul de serii iar ( n ) numarul de vize intr-o serie. Necunoscutele
in acest caz vor fi unghiurile ( x1 , x2 , ..., xn 1 ) iar corectiile vor fi aplicate directiilor masurate.
Tinand cont de notatiile facute putem scrie urmatoarea relatie :
  
x1  l 2i  v2i  l1i  v1i 
x2  l i
3  v   l
i
3
i
1 v 
i
1

………………………
  
x n 1  l ni  v ni  l ni  v ni  (2.28)
unde :
i  1,2 , ... ,t
Pentru directia de referinta se va face urmatoarea notatie :
l1i  v1i   z i (2.29)
Daca vom tine cont de ultimile doua relatii vom putea scrie pentru fiecare serie in parte
urmatorul sistem de ecuatii de erori :
v1t   z t  l1t

v2t   z t  x1  l 2t
 v3t   z t  x2  l3t
………………...
vnt   z t  xn1  l nt (2.30)

Oi
i
i l(n)
S(n) i l(j)
i l S(1)
x n-1 l(1) (2)
S(0)

x1

X j-1 S(2)

S
(j)

II.19.- Observatii azimutale executate prin metoda seriilor complete in statia S 0  -

In cazul metodei seriilor complete, valoarea cea mai probabila a unei directii este data de
media aritmetica a masuratorilor efectuate in toate seriile, dupa ce in prealabil au fost reduse pe
directia de referinta. Ca observatie trebuie mentionat faptul ca viza de inchidere pe punctul de
referinta nu trebuie folosita decat pentru control.
 CAPITOLUL III
Principii de baza privind prelucrarea masuratorilor
prin metoda celor mai mici patrate
si modelefunctional-stochastice

III.1. Teoria probabilitatilor si statistica matematica

In sfera masuratorilor geodezice constatam ca de regula avem de-a face cu un volum mare
de masuratori, insa aceste masuratori indiferent de modul de determinare sunt afectate in mod
inerent de erori din multiple si variate cauze. Prin perfectionarea aparaturii, a metodei de lucru se
pot obtine aproximatii din ce in ce mai bune. Pe de alta parte putem presupune ca aceste erori au
un caracter aleatoriu deoarece erorile grosolane si cele sistematice se pot elimina cu destula
usurinta prin procesul de stocare a masuratorilor, ori prin metode de lucru: prin procedee de
masurare, determinarea unor constante( de etalonare, de temperatura, etc.), reglarea instrumentelor,
sau prin prelucrarea ulterioara a rezultatelor eliminand astfel masuratorile gresite si prelucrate
iterative.
Astfel putem afirma pe baza celor enuntate mai sus ca un rol determinant il poate avea
volumul de masuratori astfel: volumul mare de informatii asigura o aproximatie mai buna a
valorii de determinat. Insa acest volum de masuratori este limitat, si in aceste conditii trebuie totusi
deduse marimile cautate, dar si apreciate calitativ. Insa oricat de multe masuratori am avea erorile
nu se pot elimina ci doar diminua pana la un prag. Acest lucru ne permite utilizarea metodelor
specifice a statisticii matematice, ce este o ramura a matematicii care studiaza culegerea, analiza si
interpretarea datelor privind fenomenele de masa, si urmareste sa raspunda la urmatoarele categorii
de probleme:
1. planificarea culegerii datelor
2. analiza si prelucrarea datelor culese pentru obtinerea informatiilor dorite
3. stabilirea limitelor de incredere ale informatiilor obtinute dupa prelucrare
De fapt aceste probleme se suprapun unui proces de masuratori in domeniul geodeziei,
dupa cum urmeaza:

III.1
 1. studiul formei retelei, dispunerea si natura masuratorilor
2. modelul functional de compensare
3. calculul compensarii, evaluarea preciziei
Statistica matematica studiaza fenomene aleatoare, deci lucreaza cu notiunea de variabila
aleatoare. Studiind caracteristicile unei populatii( o multime de elemente cu caracteristici comune
proprii) nu putem efectua operatii asupra tuturor elementelor, ci doar a unei parti, adica asupra unei
selectii( in cazul nostru: un numar limitat de observatii ce se poate asigura in realitate).
Astfel datele masurate intr-o selectie ne permit sa se determine o estimare a caracteristicilor
studiate, o valoare nici absolut axacta, nici absolut sigura, doar cea mai probabila.

III.2. Metoda celor mai mici patrate

Aceasta metoda se utilizeaza in calcule de compensare, confirmandu-se de altfel ca este cea

mai buna valoare a unei marimi pentru care s-a obtinut prin masuratori un sir de valori , ea fiind
conditonata de minimul patratelor minime, luata fata de referinta, care este tocmai cea calculata.
Justificarea teoretica se deduce prin aplicarea teoriei probabilitatilor la calculul erorilor de
masurare. Prin aceasta, metoda celor mai mici patrate se ocupa cu compensarea erorilor de
masurare, determinandu-se valorile cele mai probabile ale marimilor calculate din masuratori, cat
si erorile medii la care ne putem astepta.
Daca un sistem liniar de ecuatii este supradeterminat atunci ne este indicat faptul ca in
model au fost luate in considerare mai multe masuratori decat cele necesare pentru determinarea
parametrilor necunoscuti si in consecinta se pot determina mai multe valori pentru aceeasi
necunoscuta. In geodezie este absolut necesar sa se gaseasca valori unice ale parametrilor
necunoscuti.
Vom putea spune ca vectorului masuratorilor (M’) ii este adaugat un vector al
corectiilor(v) astfel putand fi determinat vectorul valorilor cele mai probabile ale
observatiilor(M):
M=M’+v (3.1)
Solutia prin metoda celor mai mici patrate se obtine prin minimizarea sumei patratelor
corectiilor. In acest caz vom avea ca necunoscute parametrii(X) cat si vectorul corectiilor(v) iar
de cele mai multe ori valorile efective ale variantelor si covariantelor nu se pot cunoaste, ele
fiind inlocuite de coeficienti de pondere astfel:
III.2
 P= Qm1 (3.2)
Forma generala a conditiei de minim, specifica metodei celor mai mici patrate, componenta
principala a modelului stochastic este data de urmatoarele doua relatii:
vTPv  minim (3.3)
[pvv]  minim (3.4)
[vv]  minim (3.5)
Aceasta din urma relatie poate fi folosita cand cerintele de precizie nu sunt ridicate.
In urmatoarele randuri sa vorbim despre modelul Gauss-Markov. Acest model presupune
ca matricea coeficientilor(A) sa aiba rangul (n) si matricea ponderilor sa fie pozitiv definite. De
mentionat ca relatia liniara este cunoscuta sub denumirea de regresie. Cazul cel mai cautat este
acela cand (m  n )( adica cand numarul observatiilor efectuate sau numarul de ecuatii(n) sa fie
mai mare decat numarul parametrilor necunoscuti sau numarul necunoscutelor(u). In modelul
Gauss-Markov fara defect de rang vom putea scrie urmatoarea relatie:
rang(A)=u (3.6)
Astfel vom putea scrie un system de ecuatii de forma:
M=AX (3.7)
sau:
M’+v=AX (3.8)
In acest caz avem media si dispersia scrise sub urmatoarea forma:
M(v)=0 (3.9)
D(v)=D(M)= 02 P-1 (3.10)

Formulele de mai sus reprezinta o alta formulare a modelului Gauss-Markov numita si

compensarea observatiilor , unde matricea de covarianta(Mm,1) este cunoscuta fara factorul
( 02 ) si matricea ponderilor(P) este pozitiv definite si admite inversa(P-1).

Vom cosidera un vector aleator(Mm,1) si matricea ponderilor(P) egala cu o constanta(c)

inmultita cu inversa unei matrici diagonale(C-1):
M=[m1 … mm] (3.11)
P=cC-1 (3.12)
C=diag( 12 …  2m ) (3.13)

III.3
 Daca constanta (c= 02  si tinem cont de relatia ponderii( pij ) vom putea scrie:

c
pij = (3.14)
 i2

 02
pij = (3.15)
 i2
Intr-o prelucrare prin metoda celor mai mici patrate, tinand cont si de relatia(3.10) vom
putea scrie urmatoarele doua relatii:
P-1=Q (3.16)
D(M)= 02 Q (3.17)

sau daca matricea ponderilor(P) este egala cu matricea unitate(I):

D(M)= 02 I (3.18)

unde factorul( 02 este denumit varianta unitatii de pondere.

Dar in general intre parametrii necunoscutelor(X) si observatiile(M ) nu sunt relatii liniare

si va trebui sa definim o functie derivabila a parametrilor(Fm(X1,X2, … ,Xn)) care este egala cu
observatiile masurate(m ,i ) plus corectiile(vm):

F1(X1,X2, … ,Xn)=m 1, +v1

F2(X1,X2, … ,Xn)=m ,2 +v2

………………………….. (3.19)
Fm(X1,X2, … ,Xn)=m ,m +vm
Binenteles ca valorile cele mai probabile a parametrilor(Xi) sunt la randul lor egale cu
valorile aproximative ale parametrilor(X i0 ) plus corectiile(x):

X1=X 10 +x1
…………. (3.20)
Xn=X 0n +xn
Pentru liniarizare se poate dezvolta in serie Taylor astfel:
Fi(X1, … ,Xn)=Fi(X 10 +x1, … , X 0n +xn)=

Fi Fi
=Fi(X 10 , … , X 0n )+ x1+ … + xn (3.21)
X 1 xo
X n xo

III.4
unde :
i=1,2, … , n
Formula precedenta reprezinta sistemul liniarizat al ecuatiilor de corectie, el putand fi scris
si sub urmatoarea forma:
v=Ax+l (3.22)
dar vectorul termenilor liberi(l) se mai poate scrie:
l=AX-m’ (3.23)
Prelucrarea se efectueaza sub conditia de minim pentru ca valorile cele mai probabile ale
parametrilor necunoscuti sa fie date de relatia:
x=-(ATPA)-1ATPl (3.24)
Pentru compensarea masuratorilor indirecte cu ecuatii de conditie intre necunoscute,
modelul Gauss-Markov va avea urmatoarea forma:
M(M)=AX (3.25)
iar ecuatiile de conditie vor fi:
BX=w (3.26)
si dispersia:
D(M)= 02 P-1 (3.27)

Pentru problema de minim conditionat, functia Lagrange va fi:

=vTPv-2kT(BX-w) (3.28)
In aceasta relatie vom avea vectorul multiplicatorilor Lagrange(k), matricea
coeficienteilor necunoscutelor(B) care este cunoscuta si vectorul termenilor liberi(w).
Astfel solutiile(x) precum si multiplicatorul Lagrange(k) se vor determina cu urmatoarele
relatii:
x=(ATPA)-1BTk-( ATPA)-1ATPl (3.29)
k=(B(ATPA)-1BT)-1B(ATPA)-1ATPl-(B(ATPA)-1BT)-1w (3.30)
Aici vom face urmatoarea notatie:
rang(B)=r (3.31)
In functie de acest rang vom avea doua ipostaze si anume: rangul matrticei sa fie mai mic
decat numarul necunoscutelor(r<n), asrfel putand fi eliminati( r) parametri necunoscuti cu relatia
(3.26) din modelul(3.25) si rangul matricei sa fie egal cu numarul necunoscutelor(r=n) astfel
parametri necunoscuti sunt determinati cu relatia:

III.5
 x=B-1w (3.32)
Daca in modelul prezentat cu relatia (3.7) rangul matricei (A) va avea (r<n) atunci vom
avea de-a face cu modelul Gauss-Markov cu defect de rang, el utilizandu-se la prelucrarea
observatiilor in retele libere.
In retelele libere vom putea scrie urmatoarea relatie:
rang(A)=rang(N)=r (3.33)
Rangul matricilor(A) si (N) este mai mic decat numarul parametrilor implicate in model
(r<n), ele fiind astfel matrici singulare cu defect injective(d) definit in relatia urmatoare:
d= n-r (3.34)
Demonstratia modelului Gauss-Markov a fost facuta deoarece in prezenta lucrare s-a folosit
prelucrarea observatiilor in retelele libere. Este foarte important sa intelegem principiile de baza
privind metoda celor mai mici patrate pentru a ne usura munca ulterioara.

III.3. Modele functional-stochastice

In continuare vom analiza modele functional-stochastice folosite la prelucrarea

masuratorilor in retele geodezice, acestea putand fi rezolvate prin metoda celor mai mici patrate.
Ele vor fi studiate in detaliu datorita faptului ca vom prelucra masuratorile geodezice prin metoda
observatiilor indirecte. Prelucrarea observatiilor se vor desfasura conform modelului functional-
stochastic adoptat si de aceea trebuie analizat in detaliu. De mentionat ca cel mai cunoscut model
functional-stochastic este modelul Gauss-Markov.
De regula problemele geodezice ne cer: cu ajutorul unor marimi rezultate dintr-un process
complex de masurare(in care intervin masuratori de natura diferite) sa determinam noi marimi,
care sunt in legatura functionala cu aceste marimi masurate. Aceste probleme se rezolva prin
metoda celor mai mici patrate, metoda analizata la subcapitolul anterior(III.3). Aceasta metoda se
utilizeaza frecvent datorita:
1. se asigura un numar de masuratori suplimentare, mai mult decat ar fi necesar dupa
modelul functional al problemei, aceasta conditie este mereu asigurata in geodezie
2. aceasta metoda se poate folosi pentru masuratori cu erori aleatoare si cu distributii
oarecare, dar precizia se va imbunatatii substantial daca erorile de masurare au o
distributie normala, deci sunt eliminate erorile grosolane sau sistematice, aceasta

III.6
 conditie asigurandu-se in geodezie prin procedeul de masurare, erorile vor avea in
acest fel un caracter aleator si in acest caz metoda ne va furniza valorile cele mai
probabile ale noilor marimi.
Se va considera un sir de masuratori:
M0=[M 10 ,M 02 , … ,M 0n ] (3.35)
Componentele vectorului(M0) sunt marimi rezultate dintr-un proces complex de masurare,
in care avem de-a face cu un numar mai mare de observatii decat cele necesare. Marimea
_
aleatoare(M0) ii va corespunde valoarea asteptata( M ) dupa cum arata relatia urmatoare:
_
M =E (M0) (3.36)
Valoarea asteptata este practic valoarea adevarata, altfel zis rezultatele masuratorilor vor fi
estimatia valorii asteptate. Despre modelul functional-stochastic putem vorbi in doua faze luate
separate astfel:
1. modelul functional sau determinist: acesta descrie o relatie pura intre marimi,
sau este multimea ecuatiilor matematice-geometrice in care inlocuind valori
adevarate ale masuratorilor, in orice combinatie de rezolvare posibila ne dau
acelasi rezultat pentru necunoscute. In relatia acestui model vom avea vectorul
corectiilor(vm,1), vectorul termenilor liberi(lm,1) care are aceeasi dimensiune ca si
vectorul corectiilor, matricea coeficientilor(Am,n), precum si vectorul parametrilor
necunoscuti(x1,n). Acest model are relatia:
v=Ax+l (3.37)
2. modelul stochastic sau statistic: este o problema mai ampla, pentru ca intervin
marimi aleatoare, adica pentru un set de date avem o serie de rezultate, din cauza
comportarii neprevazute a datelor. Aceasta presupune cunoasterea matricii de
varianta-covarianta(Cmm,m), a legaturilor (corelatiilor) intre elementele interesate.
In geodezie modelul stochastic este dat prin matricea cofactorilor(Qmm,m) si
varianta unitatii de pondere( 02 Dupa cum am precizat anterior metoda celor mai

mici patrate permit atat determinarea necunoscutelor, cat si evaluarea preciziei

marimilor determinate.Relatia de calcul al modelului stochastic este urmatorul:
Cm= 02 Qm (3.38)

III.7
III.3.1. Modelul stochastic

Vom considera ca la punctul anterior urmatoarele elemente: valori masurate(M0) si valori

_
adevarate( M ). In acest caz vom putea vorbi de erori adevarate(:
_
 M0- M (3.39)
In capitolul precedent am definit un indicator calitativ important si anume dispersia
(reprezinta gradul de imprastiere a valorilor individuale in jurul valorii medi). Dupa relatia
anterioara obtinem un vector al elementelor, iar proprietatile stochastice sunt definite de matricea
de varianta-covarianta (Cm ):
 11  12 ...  1n 
Cm=E( =  ...
T
... ... ...  (3.40)
 n1  n 2 ...  nn 

dar:
 ij  rij  i j (3.41)

si atunci relatia(3.40) va avea urmatoarea forma:

  12 r12 1 2 ... r12 1 n 
 
Cm=  ... ... ... ...  (3.42)
rn1 n 1 rn 2 n 2 ...  n2 

si varianta teoretica(  i2 ) si coeficientii de corelatie(rij) intre masuratorilor ( M i0 si M 0j ) vor avea

urmatoarele relatii:
 i2 =E(  i2 ) (3.43)

 ij
rij= (3.44)
 i j

 ij =E(ij) (3.45)

Marimea(  i ) este denumita in statistica abatere standard, in geodezie eroare medie si in

unele publicatii mai vechi eroare medie patratica. De asemenea (rij) este cuprins intre valorile
limita (  1 ) conform relatiei:
-1  rij  1 (3.46)

III.8
 Asamblul coeficientilor de corelatie(rij) poate fi grupat in matricea de corelatie(Rm):
1 r12 ... r1n 
Rm=  ... ... ... ...  (3.47)
rn1 rn 2 ... 1 

Posibilitatile de corelatie sunt:

1. corelatii fizice: acestea se pot stabili numai pe baza unor studii profunde ale
conditiilor de masurare, de aceea pana in present au fost aproximate sau ignorate,
deoarece determinarea lor necesita fonduri importante. Analizand strict riguros
procesele de masurare se poate afirma ca nu exista masuratori total independente.
2. corelatiile matematice sunt create in special de utilizarea unui model matematic
incomplet, sau afectate de erori de conceptie care au fost denumite erori ale teoriei.
Acest ultim aspect a capatat o dezvoltare remarcabila si se urmareste punerea la
punct a modelelor care pun in evidenta eventuale erori neobisnuite in retea
(calitatea de autocontrol). Aceste ultime aspecte au fost dezvoltate datorita unor
lucrari scrise de F.R.Helmert (1924), Baarda(1973) si Schmidt(1979).
Difcultatea de determinare a corelatiilor are ca efect si cunoasterea matricii de varianta-
covarianta(Cm). In consecinta in stadiul actual aceasta matrice se utilizeaza intr-un cadru restrans,
cunoscand legatura :
Cm=  02 Qm (3.48)
Precum am mai spus aceasta reprezinta relatia de baza a modelului stohastic in care este
expimata relatia intre varianta unitatii de pondere(  02 ), matricea cofactorilor masuratorilor(Qm )
si matricea de varianta-covarianta(Cm).
In relatia urmatoare vom scrie relatia variantei unitatii de pondere(  02 ) in care apar
corectiile (v) si gradele de libertate( r):

v T Pv
0  (3.49)
r
_
v=M0- M (3.50)

III.9
 Varianta unitatii de pondere(  0 ) fiind o valoare teoretica noi avem acces la varianta de
selectie:

v T Pv
s0 = (3.51)
n 1
deci putem scrie :
E( s 02 )=  02 (3.52)
Matricea cofactorilor masuratorilor, tinand cont de relatia (3.48) vom putea scrie
urmatoarele relatii:
Q11 Q12 ... Q1n 
1
Qm= 2 Cm=  ... ... ... ...  (3.53)
0
Qn1 Qn 2 ... Qnn 

dar:
Qij
rij= (3.54)
Qii Q jj

unde:
i,j=1,2, … ,n
Conditia necesara si suficienta ca masuratorile sa fie independente este ca (Qij=0). In
continoare se demonstreaza ca (Qm) este pozitiv definita, asta insemand ca admita inversa :
Qm=P-1 (3.55)
Prin modelul stohastic al unui proces de prelucrare se intelege uzual matricea
cofactorilor(Qm) sau matricea ponderilor(P). Pentru a exprima gradul de corelatie se utilizeaza
frecvrnt forma :
rij=0 (3.56)
unde:
i,j=1,2, … , n , i  j
In acest caz matricea cofactorilor(Qm) si matricea ponderilor(P) devin matrici diagonale:
 12 ... 0 
1  
Qm= 2  ... ... ...  (3.57)
0
0 ...  n2 


III.10
  p1 ... 0
Pm=  ... ... ...  (3.58)
 0 ... p n 

Avand in vedere relatia (3.55) avem:

 02
pi = 2 (3.58)
i
Presupunand ca una dintre masuratirile oarecare(M 0k ) are abaterea standard(  k ) egala cu

valoarea constantei(  0 ), rezulta in acest caz ca ponderea acestei observatii va fi:

 02
pi = =1 (3.59)
 k2
Din acest motiv vom numi abaterea standard a unitatii de pondere.
Ca modele functionale teoria erorilor ne ofera o gama larga de prelucrari, cum ar fi:
1. metoda observatiilor indirecte (M=F(X)) ;
2. metoda observatiilor conditionate (F(X)=0);
In continuare pe noi ne intereseaza modelul functional al metodei observatiilor indirecte,
asa ca vom analiza in detaliu atat modelul functional cu concluziile necesare privind formarea
modelului functional-stochastic, cat si determinarea elementelor compensate, evaluarea preciziei
si elipsa erorilor.

III.3.2.Prelucrarea masuratorilor geodezice prin metoda observatiilor indirecte

III.3.2.1. Modelul functional

Presupunem ca intr-o retea geodezica au fost efectuate masuratorile(M i0 unde i=1,2…,n).

Pentru determinarea a (u) parametri care definesc amplasamentul punctelor, acestea putand fi date
printr-o pozitie planimetrica, in inaltime sau intr-un sistem tridimensional, ele formand astfel
reteaua geodezica.
_ _
Marimea acestor parametri( X ) se determina utilizand valorile adevarate( M ) prin
intermediul urmatoarelor relatii :

III.11
 T
_
 _ _ _

X  X1 X2 ... X u  (3.60)
 
_
_
M   X  (3.61)
 
Aceasta ultima relatie (3.61) nu este de forma liniara si de aceea acestea constitue modelul
functional neliniarizat al prelucrarii masuratorilor geodezice prin metoda masuratorilor
indirecte.
Daca prelucram prin metoda celor mai mici patrate vom obtine observatii compensate(M)
si valori compensate ale necunoscutelor(X), acestea rezultand din masuratori initiale(M0), valori
aproximative(X0), precum si corectiile(v) si necunoscutele(x):
M=M0+v (3.62)
X=X0+x (3.63)

unde:
vT= v1 v2 ... v n  (3.64)

xT= x1 x2 ... xu  (3.65)

Daca vom tine cont de relatiile (3.62) si (3.63), atunci relatia (3.61) va deveni:
M0+v=  (X0+x) (3.66)
Daca dezvoltam in serie Taylor relatia de mai sus si se retin numai termenii liniari vom
obtine :
v=Ax+l (3.67)
Matricea(A) si vectorul termenilor liberi vor fi determinate cu urmatoarele relatii, cu
precizarea ca indicele inferior(0) indica faptul ca valoriile derivatelor partiale sunt calculate prin
utilizarea valorilor aproximative(X0) ale parametrilor cuprinsi in prelucrare:
  ( X ) 
A=   (3.68)
 X  0
 
l= X 0 -M0 (3.69)
Relatia (3.67) reprezinta forma liniara a modelului functional din cadrul prelucrarii
masuratorilor grodezice prin metoda masuratorilor indirecte si dezvoltat va arata in urmatorul fel:

III.12
 v1=a1x1+b1x2+ … +u1xu+l1
v2=a2x1+b2x2+ … +u2xu+l2
…………………………... (3.70)
vn=anx1+bnx2+ … +unxu+ln
unde :
 a1 b1 ... u1 
a b2 ... u 2 
A=  2 (3.71)
 ... ... ... ... 
 
a n bn ... u n 

Principiul clasic de compensare cunoscut de la cursul de teoria erorilor se desfasoara sub

conditia de minim:
vTPv  minim (3.72)
 pvv  minim (3.73)
Ca observatii asupra formarii modelului functional-stochastic deducem urmatoarele idei
principale:
1. prelucrarea riguroasa a masuratorilor geodezice trebuie sa se raporteze la un sistem
de referinta unitar (inainte de prelucrare, masuratorile geodezice sunt reduse la
sistemul de referinta acceptat: planul de proiectie, elipsoidul de referinta, sisteme ce
vor fi analizate in amanunt in capitolele urmatoare).
2. orice compensare geodezica este dorijata prin modelul functional-stochastic.
3. orice schimbare in modelul functional-stochastic modifica rezultatul compensarii.
4. modelul functional-stochastic acceptat initial poate fi imbunatatit pe baza unor
rezultateobtinute ulterior (compensari partiale sau chiar compensari globale
preliminare).

III.3.2.2. Determinarea elementelor compensate

Din conditia de minim, conform relatiilor (3.72) si (3.73) vom putea scrie:
ATPv=0 (3.74)
Din relatiile (3.67) si (3.74) se formeaza sistemul ecuatiilor normale:
ATPAx+ATPl=0 (3.75)

III.13
 Vom face urmatoarele notatii pentru a simplifica relatia de mai sus:
N=ATPA (3.76)
l*= ATPl (3.77)
iar relatia (3.75) devine asrfel:
Nx+l*=0 (3.78)
Binenteles ca in cazul observatiilor geodezice independente, relatia (3.78) poate fi scrisa si
astfel:
[paa]x1+[pab]x2+ ... +[pau]x3+[pal] =0
[pba]x1+[pbb]x2+ ... +[pbu]x3+[pbl] =0
.............................................................. (3.79)
[pua]x1+[pub]x2+ ... +[puu]x3+[pul] =0
Solutiile prelucrarii masuratorilor geodezice prin metoda observatiilor indirecte sunt
urmatoarele:
1. parametrii necunoscutelor(x):
x=-N-1l* (3.80)
2. corectiile(v):
v=Ax+l (3.81)
3. valorile compensate ale parametrilor(X) si ale masuratorilor(M):
X=X0+x (3.82)
M=M0+v (3.83)

III.3.2.3. Evaluarea preciziei

Pentru evaluarea preciziei se pot distinge doua etape:

1. in prima etapa putem calcula abateri standard(s ,0 ) inainte de prelucrarea in retea,
astfel: in retelele de triangulatie intervine etapa prelucrarii in statie (metoda seriilor,
metoda Schreiber, etc.) si a distantelor masurate, iar in retelele de nivelment
intervin masuratori in dublul sens de masurare.
2. in cea de-a doua etapa puten obtine abateri standard dupa calculul corectiilor(v),
acestea fiind indicatori de precizie globala a masuratorilor din retea.
Daca in prima etapa abaterile standard au fost analizate in capitolele anterioare, in cea de-a
doua etapa preciziile sunt enuROATAte in capitolul urmator.
III.14
III.3.2.4. Elipsa erorilor

Pentru a obtine necunoscutele problemei de compensare prin rezolvarea sistemelor

corespunzatoare apar operatii de inversare a sistemelor de ecuatii normale. In acelasi timp
construind modelele stochastice intre elementele compensarii , observam ca inversele acestor
sisteme normale se regasesc in pozitiile corespunzatoare in matricea cofactorilor, obtinute aplicand
legea propagarii erorilor pentru transformari liniare.In aceeasi ordine de idei precizia elementelor
calculate se obtine cu ajutorul coeficientiilor de pondere situate pe diagonala matricii cofactorilor.
Se poate afirma ca matricea(N)sau mai bine zis inversa lui( N-1=Q) are un rol important in
dublu sens: contribuie la calculul necunoscutelor(x) si prin elementele situate pe diagonala exprima
geometria retelei, si prin aceasta contribuie la propagarea erorilor ce caracterizeaza noile marimi
calculate, pe de alta parte reflecta si legatura stochastica intre noile marimi. Sa dezvoltam putin
acest aspect in continuare.
In unele lucrari matricea(A) se mai numeste si matrice de figura, care de fapt este o
exprimare numerica a distributiilor punctelor in retea, orice modificare de genul : introducerii unei
noi masuratori, sau transformarea dintr-un punct vechi in unul nou, sau invers, atrage dupa sine
modificari in sistemul liniar cuprins in (A) si de aici si a sistemului normal(N). Din acest punct de
vedere putem considera matricea ponderilor(P) ca fiind constanta. In continuare cu relatiile(3.80)
se determina marimile necunoscutelor(x). Dar orice modificare in (A) implicit in (N), atrage dupa
sine si modificarea repartizarii erorilor, si a volorilor numerice ale lor cuprinse in vectorul(x). Deci
se vor modifica elementele de pozitionare si erorile individual. Dar se va observa ca cele doua
necunoscute principale ale compensarii (x) si (v) sunt independente. Precizia unui punct este
descrisa de relatia (4.120), si avand in vedere cele mentionate mai sus (s0) si (Qxx) actioneaza
independent; (s0) rezultand functie de precizia masuratorilor, iar (Qxx) este functie de (A). Deci
abaterea standard a unitatii de pondere(s0) depinde de calitatea masuratorilor. Dar sa presupunem
ca reteaua este constransa pe un numar strict necesar de elemente, atunci independent de
dispunsrea acestor elemente (vTPv) va fi invariabil. Dependent de dispunere vor fi corectiile (x) si
(Qxx) (geometrizarea retelei).
In conditiile mentionate mai sus (s0) exprima precizia globala a retelei (o precizie externa
relativa) si lucreaza ca un factor de scara la evaluarea preciziilor individuale ale necunoscutelor.

III.15
 Observatie: in cazul retelelor libere sau si pentru cele constranse pe elementele fixe ale
caror numar este variabil, sau cand se modifica matricea(A) prin introducerea/eliminarea unor
masuratori, acest aspect are caracter specific si cele afirmate mai sus nu sunt cu totul valabile; atat
(s0) cat si matricea(Q) se vor modifica in functie de elementele initiale ale compensarii.
Analizand matricea(Q), care reprezinta geometrizarea retelei putem interveni eficient
pentru a obtine rezultate bune in urma compensarii, studiind elementele ce conribuie la evaluarea
preciziilor locale.
Un indicator de precizie locala important este elipsa erorilor. De regula erorile medii ale
coordonatelor se exprima prin:
sx=s0 Q xx

sy=s0 Q yy (3.84)

unde (Qxx) si (Qyy) sunt elementele din blocul bidimensional dupa diagonala principala a matricii
(Q=N-1). Pentru a obtine un invariant al matricii de varianta-covarianta ce nu depinde de sistemul
de axe, se efectueaza o rotatie exprimata de matricea de rotatie:
 cos   sin  
R=   (3.85)
 sin  cos  
Matricea de varianta-cavarianta pentru un element oarecare este un bloc bidimensional de
pe diagonala matricii(Q):
 Q xx Q xy 
Qx=   (3.86)
 Q xy Q yy 

In noul sistem vom avea:

Qx=RQxRT (3.87)
Dispersia erorilor coordonateler va fi:

2 2m x2
Qxxcos + 2QxysincosQyysin - 2 =0 (3.88)
s
Ecuatia de mai sus reprezinta ecuatia unei conice sub forma generala si aceasta se va
adduce la forma canonica:

1 X 2  2Y 2  0 (3.89)


III.16
in care:
 
Q Qxy 0 
 xx 
   Qxy Q yy 0  (3.90)
 m x2 
 0 0 
 s2 
 Q xx Q xy 
    (3.91)
Q xy
 Q yy 

Ecuatia caracteristica va fi:

Qxx   Qxy
0 (3.92)
Qxy Q yy  

de unde se deduc valoriile proprii1si 2):

2  Qxx  Q yy   Qxx Q yy  Qxy2  0 (3.93)

Se va rezolva aceasta ecuatie de gradul II si se va obtine:

Q  Q yy  1
Q  Q yy   4Qxy2
xx 2
1,2   xx (3.94)
2 2
Deoarece (   0 ,   0 , si Q xx  Q yy   0 ) rezulta ca ecuatia (3.89) reprezinta o elipsa

reala cu elementele:
1. semiaxa mare(a):
a=s0 1 (3.95)
2. semiaxa mica(b):
b=s0 2 (3.96)

3. orientarea semiaxei mari() a elipsei in raport in raport cu axa sistemului de

coordonate:
1 2Q xy
  arctg (3.97)
2 Q xx  Q yy 

Elipsa astfel definita se numeste elipsa erorilor absoluta.

Abaterea standard pe o anumita directie( u ), care face unghiul(   cu semiaxa mare a
elipsei rezulta:

su2  a 2 cos 2   b 2 sin 2   (3.98)

III.17
 Eroarea medie Helmert(abaterea standard totala):

st  s x2  s y2 (3.99)

unde relatia de mai sus este un invariant al matricii de varianta a necunoscutelor:

st  s 0 Q xx  Q yy ` (3.100)

Daca din matricea de covarianta(Cx) a parametrilor se extrage matricea(Cp) aferente

punctului P considerat:
 Q xx Q xy 
C P  s 02   (3.101)
 Q xy Q yy 

adica:
C P  s 02 Q P (3.102)
atunci relatia (3.106) se va scrie sub forma:
st  s 0 urmaQP (3.103)

X
mx

b 

T
my Y
0
a

III.1 - Elipsa erorilor –

Aceasta elipsa a erorilor este un indicator local al preciziei si fiind invariant, nu
depinde decat de precizia de masurare si de forma retelei prin intermediul lui (A) si implicit de
sistemul normal(N):
N=ATA (3.104)
si in final de (Qxx) care dupa cum s-a demonstrat:
Qxx=N-1 (3.105)
III.18
 De fapt efectuand operatia:
Cx=s0 urmaQ x (3.106)

obtinem direct preciziile in bloc pentru toate punctele”noi” ale retelei, si daca se doreste se poate
determina eleipsa erorilor pentru fiecare punct utilizand blocurile bidimensionale de pe diagonala
lui (Qxx).
In multe cazuri ne intereseaza eroarea pe anumite directii, sau o vedere generala a
dispunerii erorilor. Pentru aceasta se construieste elipsa erorilor standard (Bjerhammar). Grafic
se obtine in urmatorul fel:avand pozitionata si orientata elipsa erorilor intr-un punct se traseaza
directia ce ne intereseaza din centrul elipsei. Se duce o tangenta la elipsa, perpendiculara la directia
respectiva, segmentul OT reprezinta eroarea(v) pe directia respectiva.
Analitic se genereaza usor la calculator cu relatia:
 r  a 2 cos 2   b 2 sin 2   (3.107)
unde:(  ) este unghiul dintre semiaxa mare a elipsei si directia considerate.

III.19
 CAPITOLUL IV
Compensarea retelelor de triangulatie
prin metoda observatiilor indirecte

IV.1. Generalitati

Prelucrarea masuratorilor in retelele geodezice reprezinta ultima etapa a activitatii

geodezice, rezultatele obtinute fiind reprezentate apoi grafic sau numeric. Ca o observatie utila
trebuie precizat ca in urma prelucrarii nu se va putea inbunatatii precizia realizata in procesele de
masurare, dar, daca prelucrarea este eronat efectuata atunci precizia se poate micsora sau mari,
rezultatele fiind in acest caz deformate cu realitatea. In prezent, prelucrarea observatiilor geodezice
este efectuata sub forma unui proces iterativ, in fiecare etapa realizandu-se progrese care
determina modele de calcul perfectionate.
In prezenta lucrare, vom elabora in detaliul cazul de compensare prin metoda observatiilor
indirecte, deoarece reteaua prezentata in aceasta lucrare va fi prelucrata prin aceasta metoda.
Metoda observatiilor indirecte, cunoscuta si sub denumirea de metoda variatiei coordonatelor sau
compensarea grupului de puncte, a fost aleasa deoarece fiecarei observatii ii corespunde o ecuatie
de corectie, asrfel putand fi permisa efectuarea unui control riguros aupra alcatuirii modelului
functional.
In cazul retelor planimetrice, prelucrarea observatiilor consta in urmatoarele etape :
1. prelucrarea preliminara a observatiilor geodezice si reducerea observatiilor la
suprafata de referinta aleasa
2. calculul elementelor provizorii
3. formarea modelului functional-stohastic
4. transformarea ecuatiilor de corectii dupa regulile de echivalenta
5. normalizarea sistemului de ecuatii liniare ale corectiilor si rezolvarea sistemului
normal de ecuatii
6. calculul elementelor compensate si controlul compensarii
7. calcule de evaluare a preciziei

IV.1
 In continuare, pe baza etapelor enuntate mai sus, vom analiza in detaliul aceste etape
prezentate fiecare in subcapitole pentru a putea explica in amanunt principiul de prelucrare a
retelelor planimetrice prin metoda observatiilor indirecte.

IV.2. Prelucrarea preliminara a observatiilor geodezice

Acest subcapitol consta in determinarea elementelor necesare pentru a putea construi

modelul functional-stohastic si reducerea observatiilor la aceeasi suprafata de referinta(
elipsoid sau suprafata de proiectie). Acest subcapitol va fi prezentat in cele ce urmeaza fiind si el
impartit la randu-i in alte subcapitole dupa cum este prezentat in cuprins.

IV.2.1. Coordonatele preliminarii

Este necesara determinarea coordonatelor preliminarii pentru a putea calcula corectiile de

reducere a observatiilor geodezice la suprafata de referinta. Trebuie facuta distinctie intre
coordonatele preliminarii si coordonatele provizorii, acestea din urma sunt folosite la operarea
efectiva in prelucrarea propriu-zisa. O alta observatie utila o consta precizia scazuta a acestor
coordonate, precizie care depinde de scopul lucrarii si de lungimea laturilor retelei considerate.
Dupa cum am precizat in prima propozitie, coordonatele preliminarii se pot determina
functie de sistemul de referinta ales : daca se va alege ca sistem de referinta planul de proiectie
atunci pentru fiecare punct nou, coordonatele se determina prin cel putin doua intersectii simple
inainte, iar daca se va alege ca sistem de referinta elipsoidul de referinta atunci va trebui sa se
rezolve mai intai triunghiurile elipsoidice mici prin metoda Legendre sau metoda aditamentelor,
rezultand astfel lungimile laturilor, urmand ca in etapa urmatoare sa se aplice problema geodezica
directa.

IV.2.1.1. Calculul distantelor si orientarilor intre punctele vechi

In mod frecvent intr-o retea de tringulatie exista cel putin o racordare simpla la o retea de
sprijin mai veche, in care coordonatele punctelor sunt cunoscute.

IV.2
 Astfel, intr-o prima etapa de calcul vom determina elementele initiale, acestea fiind
distanta(DAB) precum si orientarea(  AB ) intre punctele vechi(A,B) :
2 2
DAB= x AB  y AB (4.1)

y AB
 AB  arctg (4.2)
x AB

unde ( x AB si y AB ) reprezinta diferentele de coordonate intre punctele vechi(A,B) pe axa (X) si

respectiv axa(Y) :
x AB =xB-xA (4.3)
y AB =yB-yA (4.4)
Pentru a avea un grad de precizie ridicat trebuie efectuata o verificare dupa cum arata si
relatia (4.5) :
x AB y AB
DAB=  (4.5)
cos  AB sin  AB
Distantele si orientarile intre punctele vechi constituie de altfel prima etapa de calcule sau o
etapa preliminara in care se determina dupa cum am mai precizat elementele initiale.

N
xB B

AB  xAB
DAB
xA A
 yAB

O Y
yA yB

Figura IV.1 –Calculul distantelor intre punctelevechi-

IV.3
IV.2.1.2. Orientarea statiilor cu coordonate cunoscute

In figura (IV.2) se considera un punct vechi (P) in care stationam, trei puncte vechi
(j=A,B,C), precum si trei puncte noi(i=1,2,3). De asemenea observam originea lecturilor pe
cercul orizontal, directia nordului,unghiul de orientare a statiei(zP), vize orientate(  Pj ) si

observatiile orizontale(  Pj ).

Principiul care sta la baza acestei etape consta in determinarea unghiului de orientare al
statiei ( z Pm ), care adunat la directia orizontala a punctului nou vor rezulta vizele orientate(  Pi ) .
In prealabil orientarile intre punctele vechi, precum si distantele intre aceste puncte se vor
determina cu relatiile de la subcapitolul anterior, urmand ca unghiul de orientare al statiei sa se
determine cu urmatoarea relatie :
z Pj   Pj   Pj (4.6)

Calculul distantelor intre punctele vechi vor fi necesare ca pondere in kilometri pentru
determinarea unghiului mediu de orientare a statiei. Acest lucru se realizeaza datorita erorilor
produse la efectuarea observatiilor, precum si datorita coordonatelor punctelor vechi.
n

z
j 1
j
P PPj
m
z  (4.7)
P
P
Pj

unde :
PPj=DPj[km]
Vizele orientate catre punctele noi se vor determina cu urmatoarea relatie :
 Pi  z Pm   Pi (4.8)
Ca observatie utila trebuie mentionat ca in practica este avantajos ca originea lecturilor pe
cercul orizontal sa se situeze pe directia nordului sau pe directia punctelor vechi.

IV.4
 or
igi
N

ne
A

PA
C
PA
1
P
zP

2 B

Fig.IV.2-Orientarea statiei P, de coordonate cunoscute-

IV.2.1.3. Calculul coordonatelor preliminarii

Calculul coordonatelor preliminare in planul de proiectie se poate realiza in doua moduri :

1. Cand este folosita metoda observatiilor indirecte , in acest caz formulele folosite
sunt cele de la intersectia simpla inainte, efecuandu-se cel putin doua intersectii
(pentru control) pentru ca apoi sa se efecteze media pentru fiecare punct nou.
y A  y B  x B tg B  x A tg A
x
tg B  tg A

y  y A  ( x  x A )tg A  y B  ( x  x B )tg B (4.9)

sau :
x A  x B  y B ctg B  y A ctg A
y
ctg B  ctg A

x  x A  ( y  y A )ctg A  x B  ( y  y B )ctg B (4.10)

IV.5
 N
N
P(X,Y)

1
1
1(X1,Y1) b 2

2(X2,Y2)
2

Fig.IV.3- Intersectia simpla inainte-

2. Cand este folosita metoda masuratorilor conditionate,coordonatele punctelor

retelei determinandu-se din aproape in aproape prin metoda dublei radieri. Relatiile
de calcul pentru aceasta metoda sunt urmatoarele :
x1  x A  D A 1 cos  A1

y1  y A  D A1  sin  A 1 (4.11)
sau :
x1  x B  DB 1 cos  B1

y1  y B  DB 1 sin  B 1 (4.12)
Cea din urma metoda nu o vom analiza deoarece in prezenta lucrare prelucrarea
observatiilor se va desfasura dupa metoda observatiilor indirecte.
In cazul in care prelucrarea se efectueaza pe elipsoid, intr-o prima aproximatie se vor
rezolva triunghiurile geodezice dupa metoda Legendre sau metoda aditamentelor, obtinandu-se in
acest fel laturile retelei de triangulatie. In continoare se pot determina coordonatele punctelor
geodezice utilizand problema geodezica directa.
 MEMORIU DE SPECIALITATE

CAPITOLUL I
Calcule Preliminare

In acest memoriu se vor urmarii etapele de parcurgere a calculelor, fiecare capitol fiind
prezentat cu relatiile de calcul utilizate, precum si unele informatii necesare intelegerii cat mai
usoare a parcurgerii etapelor de calcul. Unitatiile de masura aferente elementelor folosite se vor
regasi in tabele, in capitolul rezervat calculelor. De asemenea trebuie mentionat ca elementele care
nu au unitati de masura sunt considerate adimensionale.
De mentionat este faptul ca orice relatie de calcul exprimata mai jos a fost analizata in
detaliu in memoriu justificativ, pe noi interesandu-ne algoritmul urmarit in calcule pentru
determinarea solutiilor problemei.
In memoriul justificativ sunt prezentate si analizate etapele ce trebuiesc parcurse pentru a
trata orice fel de date initiale, prelucrarea facandu-se prin metoda observatiilor indirecte, in schimb
in memoriul de specialitate se exemplifica in functie de datele din proiect.
Prin tema ne-au fost date urmatoarele elemente initiale:
1. Directii masurate in ambele pozitii in statiile (106, 100, 101, 102, 103, 104, 105).
Aceste directii au fost masurate in 6 serii pentru fiecare statie in parte.
2. Coordonatele punctelor (ROATA si 106).
3. Distantele masursate (106-104, 105-100, 105-102, 105-103, 105-104, 103-101).
Cu aceste date vor trebui determinate valorile cele mai probabile ale coordonatelor
punctelor (100, 101, 102, 103, 104, 105).
Aceste puncte reprezinta reteaua geodezica principala a orasului Fieni in care se va face
o analiza a observatiilor prin mai multe cazuri, pentru a putea oferi o vedere de asamblu privind
modul optim de compensare. Daca primele doua prelucrari au fost efectuate ca o retea constransa,
metoda utilizata fiind metoda observatiilor indirecte (cea mai des metoda utilizata in calcule),
ultimile doua prelucrari au fost realizate ca o retea libera, in care punctele vechi(106, ROATA) au
fost considerate puncte noi si introduse in model, iar ca metoda utilizata a fost folosita
Transformarea S.
 La capitolul privind prelucrarea observatiilor, in cazul primei prelucrari, se va face analiza
etapelor de calcul utilizate, urmand ca la urmatoarele prelucrari, datorita metodologiei
asemanatoare, sa se faca referiri numai la elementele noi care apar in model.

I.1
I.1. Metoda seriilor complete.

Directiile au fost masurate in ambele pozitii ale lunetei. Penru a se calcula directiile reduse
la zero se vor utiliza urmatoarele relatii de calcul pentru fiecare serie:
2c  C I  C II  200 g (1.1)

 i* 
C I  C II  200 g 
, i  1 ... n (1.2)
2
 0j   *j   i* , j  i ... n (1.3)

unde:
- 2c - corectia de citire
-  * - directia neredusa la zero
-  0 - directia redusa la zero
Dupa ce au fost determinate directiile reduse la 0 in cele 6 serii se va intocmi un tabel in
care valoarea cea mai probabila a directiilor efectuate intr-o serie o reprezinta media directiei
respective redusa la 0 in cele 6 serii:
1 t 0
0   j
t j 1
(1.4)

unde :
-t- numarul de serii
-n- numarul de puncte

I.2. Date initiale

Directiile reduse la zero in etapa precedenta (  ijo ) vor fi introduse in tabele alaturi de

coordonatele punctelor (106, ROATA).

 De asemenea vom reprezenta alte doua tabele in care vom expune valoarea abaterii
standard a unei directii( si ) in statiile in care s-au stationat si a abaterii standard a distantei

masurate( sijD ). Acestea vor fi utilizate pentru calculul ponderilor in cadrul etapei de intocmire a

ecuatilor de corectii.
Valorile acestor abateri vor avea urmatoarea forma :

si 
vv (1.5)
t  1n  1
sijD  a  bD[km ] (1.6)

Suma de ([vv]) se calculeaza cu ajutorul tabelelor de la etapa anterioara (metoda seriilor

complete) cu relatia urmatoare :

vv  dd   1  d d  (1.7)

n
unde :
-t- numarul de serii
-n- numarul de puncte
-a,b- constantele aparatului utilizat pentru masurarea distantei (mm respectiv mm/km)

I.3. Calculul orientarii si a distantei intre punctele vechi

Pentru aceasta etapa se vor utiliza urmatoarele relatii de calcul :

2 2
DAB= x AB  y AB (1.8)

y AB
 AB  arctg (1.9)
x AB
Pentru control, distanta se va calcula si cu urmatoarea formula, valoarea determinata
trebuind sa fie egala cu valoarea determinata din coordonate :
x AB y AB
DAB=  (1.10)
cos  AB sin  AB

I.4. Orientarea statiei de coordonate cunoscute

 Deoarece s-a stationat cu instrumentul in statia (106) si a fost vizat punctul (ROATA),
ambele de coordonate cunoscute, se va determina unghiul de orientare in statie :
z Pj   Pj   Pj (1.8)

 Pi  z Pj   Pi (1.9)

I.3
I.5. Calculul coordonatelor provizorii

Prin tema s-au dat coordonatele punctelor (106 si ROATA). Cu ajutorul acestor coordonate,
a distantelor masurate, precum si a directiilor reduse la zero in fiecare statie se vor determina
coordonatele punctelor noi fie prin intersectie inainte, fie prin radiate :
- intersectia inainte :
y A  y B  x B tg B  x A tg A
x
tg B  tg A

y  y A  ( x  x A )tg A  y B  ( x  x B )tg B (1.10)

- radiate :
x1  x A  D A 1 cos  A1

y1  y A  DA1 sin  A1 (1.11)

I.6. Calculul coeficientiilor de directie si a coeficientiilor de distante

Aici vom determina intr-un prim tabel coeficientii de directie :

yijo sin  ijo
aij    cc
  cc

D o 2
ij
Dijo

xijo cos  ijo

bij   cc
 cc
(1.12)
D  o 2
ij
Dijo

De asemenea in primul tabel se va face si un control utilizand relatia de mai jos :

aij
 tg ijo (1.13)
bij

In cel de-al doilea tabel coeficientii de distante :

xijo
Aij   cos  ijo
Dijo
 yijo
Bij   sin  ijo (1.14)
Dijo

I.4
unde :
- aij , bij - coeficienti de directie

- Aij , Bij - coeficienti de distante

- xij0 , yij0 - diferentele de coordonate provizorii

- Dij0 ,  ij0 - distanta si orientarea intre coordonatele provizorii

CAPITOLUL II
Analiza observatiilor in diferite cazuri

II.1. Prelucrarea observatiilor de directii azimutale in cazul retelor constranse

II.1.1. Directii azimutale centrate, reduse si reduse la planul de proiectie

In tabelul prezentat se va determina unghiul de orientare mediu in statie( z m0 ), pentru a

putea calcula termenul liber( lij ).

z i0   ij0   ij0 (2.1)

1 n 0
z m0   zi
n i 1
(2.2)

li  z m0  z i0 (2.3)
De asemenea se va calcula ponderea pentru fiecare statie folosind abaterea standard a unei
directii masurate( si ) :

c
p  (2.4)
s  2
i

unde :
 - z i0 - unghiul de orientare pentru directia (i)

- z m0 - unghiul de orientare mediu pentru o statie

-li- termenul liber corespunzator fiecarei directii
- p - ponderea corespunzatoare fiecarei statii

II.1.2. Intocmirea ecuatiilor de corectii. Situatia I de echivalenta

In tabelul corespondent acestui subcapitol, tinandu-se cont de variatia orientarii functie de

coordonatele plane, intocmirea ecuatiilor de corectii se realizeaza dupa urmatoarele relatii:
- pentru o directie azimutala masurata intre doua puncte noi(i si j) :
vij  dz i  aij dx j  bij dy j  aij dxi  bij dyi  lij (2.5)

II.1
- pentru o directie azimutala masurata intre un punct vechi(i) si un punct nou(j) :
vij  dz i  aij dx j  bij dy j  lij (2.6)

- pentru o directia azimutala intre un punct nou(i) si un punct vechi(j) :

vij  dz i  aij dxi  bij dyi  lij (2.7)

- pentru o directie azimutala masurata intre doua puncte vechi (i si j):

vij  dz i  lij (2.8)

Daca se va aplica situatia 1 de echivalenta vom obtine un sistem al ecuatiilor de corectie in

care se micsoreaza numarul necunoscutelor implicate in model (acestea fiind numarul de statii dz )
dar se mareste numarul de ecuatii cu cate o ecuatie pentru fiecare statie. Astfel ca ecuatia suma
(  i ) se face pentru fiecare statie, iar in cazul nostru se va face pentru 7 statii, formandu-se alte 7
ecuatii de corectii. Vom prezenta relatia de calcul generala, ea urmand a fi particularizata pentru in
tabelul prezentat in cadrul acestui subcapitol :

 pa x1   pbx1  ...   pu xu  pl   pv'  , pn1   1 (2.9)

 p

II.1.3. Compensarea prin metoda observatiilor indirecte.

 Pentru a ajunge la solutiile problemei vom prelucra observatiile efectuate in etapele
precedente prin metoda observatiilor indirecte. Pentru aceasta vom utiliza urmatoarele relatii :
N  AT PA (2.10)
x   N 1 AT Pl (2.11)
unde :
-A- matricea sistemului liniar al ecuatilor de corectie
-AT- matricea transpusa a sistemului liniar al ecuatiilor de corectie
-l- matricea termenilor liberi
-P- matricea ponderilor.
-N- matricea sistemului normal al ecuatilor de corectie
-N-1- matricea inversa a sistemului normal al ecuatilor de corectie.
-x- matricea necunoscutelor

II.2
II.1.4. Calculul elementelor compensate si controlul compensarii

In primul tabel prezentat in cadrul acestei etape se calculeaza valorile cele mai probabile
ale coordonatelor punctelor noi :
xi  xi0  dx

yi  yi0  dy (2.11)
In cel de-al doilea tabel se vor calcula urmaroarele elemente :
- variatia orientarii :
d ijcc  auj dx j  bij dy j  aij dxi  bij dy i (2.12)

- corectia pentru unghiul de orientare :

1 n
dz i   d ij
n j 1
(2.13)

- corectiile masuratorilor :
vij  dz i  d ij  lij (2.14)

Pentru verificare se vor efectua urmatoarele controale :

v  0 (2.15)
  ijcoord .  Z io  dz i   ijo  vij (2.16)

In ultimul tabel prezentat aici, cu ajutorul corectiilor masuratorilor vom determina directiile
compensate :
 ij   ij0  vij (2.17)

II.1.5. Calcule de evaluare a preciziei.

Dupa determinarea valorilor compensate a directiilor masurate, precum si a valorilor cele

mai probabile ale coordonatelor punctelor noi se va calcula in final indicatori de precizie. In
calcule ei au fost tratati pe subpuncte astfel :
a. calculul abaterii standard a unitatii de pondere :

so 
 pvv (2.18)
nu

II.3
unde :
-n- numarul observatiilor efectuate in retea
-u- numarul necunoscutelor implicate in modelul functional-stochastic
Pentru calculul lui ([pvv]) se folosesc urmatoarele relatii :
 pvv   pll    pal x1   pbl x2  ...   pnl xn (2.19)
b. calculul abaterii standard a unei masuratori compensate :
so
s mi  , i  1,2, ... , n (2.20)
pi

c. calculul abaterii standard a necunoscutelor :

s x j  so Qij , j  1,2 , ... , n (2.21)

d. calculul abaterii standard totala pe punct :

sti  s x2i  s y2i (2.22)

unde :
- s xi - abaterea standard a necunoscutei (i) pe directia x

- s yi - abaterea standard a necunoscutei (i) pe directia y

e. calculul elementelor elipselor erorilor pentru punctele noi :

 - semiaxa mare :
a  s o 1 (2.23)
- semiaxa mica :
b  so 2 (2.24)
unde :
Q  Q yy  1
Q  Q yy   4Qxy2
xx 2
1,2   xx (2.25)
2 2
- orientarea semiaxei mari:
1 2Q xy
  arctg (2.26)
2 Q xx  Q yy 

II.4
II.2. Prelucrarea observatiilor de directii si distante in cazul retelelor constranse.

Metodologia de lucru este aceeasi ca la etapa precedenta, pentrun care nu va mai fi detaliat.
Diferenta fata de capitolul precedent este ca acum vom introduce si masuratori de distante, astfel
ca vom avea un sistem al ecuatiilor de corectii mai mare cu numarul distantelor masurate.
In cadrul subcapitolului (III.1.) pe langa relatiile utilizate anterior se va mai utilize relatia:
c
p  (2.27)
s 
D 2
ij

Modelul rezultat in urma efectuarii primei situatii de echivalenta este asemenator cu cel
precedent, tinandu-se cont de adaugarea la acest sistem a ecuatiilor corectiilor de distante :
- pentru o directie azimutala masurata intre doua puncte noi(i si j) :
vijD  Aij dx j  Bij dy j  Aij dxi  Bij dy i  lijD (2.28)

- pentru o directie azimutala masurata intre un punct vechi(i) si un punct nou(j) :

vijD  Aij dx j  Bij dy j  lijD (2.29)

- pentru o directia azimutala intre un punct nou(i) si un punct vechi(j) :

vijD   Aij dxi  Bij dy i  lijD (2.30)
 pentru o directie azimutala masurata intre doua puncte vechi (i si j) nu se fac
masuratori de distante.
In urma intocmirii sistemului de ecuatii de corectii, vom determina solutiile necunoscutelor
utilizand metoda observatiilor indirecte.
La subcapitolul (III.4) este prezentat in plus un tabel in care au fost utilizate urmatoarele
relatii :
- variatia distantei :
dDij  Aij dx j  Bij dy j  Aij dxi  Bij dy i (2.31)

- corectia pentru distanta masurata :

vijD  dDij  lijD (2.32)

unde :
lijD  Dijo  Dij (2.33)

Pentru control in cadrul aceluiasi tabel se va utiliza urmatoarea relatie :

Dijcoord .  Dijo  vijD (2.34)

II.5
Indicatorii de precizie vor fi calculati dupa aceleasi relatii ca la capitolul precedent,
tinandu-se cont de numarul de ecuatii si numarul de necunoscute.

II.3. Prelucrarea observatiilor de directii in cazul retelelor libere.

In acest capitol, pentru a face o analiza mai elaborata asupra retelei principale de
triangulatie-trilateratie a orasului Fieni, se vor considera punctele vechi (ROATA,106) ca fiind
puncte noi. Acest lucru il vom determina pentru a avea informatii suplimentare asupra calitatii
observatiilor efectuate si a geometriei retelei geodezice. Acest lucru se poate face numai in cadrul
retelelor libere, ele nefiind sub influenta unor factori externi precum ar fi coordonatele punctelor
vechi.
Dupa intocmirea ecuatiilor de corectii si aplicarea primei reguli Schreiber, se va intocmi
un nou tabel care va utilize urmatoarele relatii:
1
xG 
n
 xi0 , i  1 ... n

1
yG 
n
 yi0 , i  1 ... n (2.35)
 xi*  xi0  xG

yi*  yi0  yG (2.36)

unde:
- xG , yG - coordonatele punctelor reduse la centrul de greutate

- xi0 , yi0 - coordonatele provizorii ale punctelor implicate in model

- xi* , yi* - diferenta intre coordonatele provizorii si coordonatele centrului de greutate

Aceste coordonate au fost calculate pentru a putea definii in cadrul subcapitolului (IV.4.) a
unei matrici numite matricea datelor de referinta(D). Aceasta matrice a fost introdusa de la
necesitatea de a putea calcula solutiile modelului, ele neputand fi determinate din cauza
imposibilitatii inversarii matricii sistemului normal.
Pentru compensare am ales Transformarea S. Pentru inceput trebuie precizat ca avem de-a
face cu o retea de triangulatie unde defectul de rang este 4. In acest caz se vor elimina ultimile 4
linii si coloane din sistemul normal, urmand sa se faca inversarea cu restul liniilor si coloanelor.

Matricea rezultata numita si matrice particulara(QD) va fi completata cu 0 obtinandu-se astfel o

matrice de aceeasi dimensiune cu matricea sistemului normal. Urmatorii pasi sunt la fel ca cei
folositi la metoda observatiilor indirecte, cu precizarea ca matricea inversa a sistemului normal va
fi matricea particulara(QD). In aceasta situatie vom obtine niste solutii particulare(xD).
Pentru a determina solutiile nedeplasate(x) trebuie introdusa matricea datelor de referinta
care are urmatoarea forma in cazul retelelor geodezice de triangulatie(d=4):
 1 0 1 0 ... ... 1 0
 
 0 1 0 1 ... ... 0 1
DT   * (2.37)
y *
x y *
x *
... ...  yi* xi* 
 *1 1 2 2

 x *
y x2* y *
... ... xi* yi* 
 1 1 2

Pentru determinarea matricii de trnsformare(S) se vor utilize urmatoarele relatii:

S=I-DD+ (2.38)
D+=(DTD)-1DT (2.39)
unde:
-D+- matrice pseudoinversa
Transformarea S poate avea doua aspecte: una din minim total in care matricea
diagonala(Ei) are coeficientii 1 deoarece toate punctele participa in model, si una de minim partial
in care matricea diagonala are coeficientii 1 pentru punctele implicate in model si 0 pentru
punctele neimplicate in model. In cazul nostru avem de-a face cu un minim total si astfel matricea
diagonala devine matrice unitate, putand scrie urmatoarea relatie pentru matricea de
transformare(S):
S=I-D(DTD)-1DT (2.40)
Cu ajutorul matricii de transformare(S) se poate calcula solutiile nedeplasate a sistemului
precum si elementele matricii cofactorilor ai solutiilor nedeplasate:
x=SxD (2.41)
Q=SQDST (2.42)
Cu aceste date se determina corectiile masuratorilor cu calculele utilizate la capitolele
precedente.
La calculele privind indicatorii de precizie trebuie avut in vedere de defectul de rang la
abaterea standard a unitatii de pondere:

II.7

so 
 pvv (2.43)
nu  d
unde :
-n- numarul observatiilor efectuate in retea
-u- numarul necunoscutelor implicate in modelul functional-stochastic
-d- defectul de rang

II.4. Prelucrarea observatiilor de directii si distante in cazul retelelor libere

Prelucrarea observatiilor se efectueaza asemanator ca la punctul precedent cu mentiunea ca

in acest caz avem si masuratori de distante, ceea ce duce la modificarea matricii datelor de
referinta. In aceasta situatie avem o retea de triangulatie-trilateratie in care datorita defectul de
rang (d=3) va conduce la modificarea matricii datelor de referinta. Aceasta va avea urmatoarea
relatie:
 1 0 1 0 ... ... 1 0
T
 
D  0 1 0 1 ... ... 0 1 (2.44)
  y* x1*  y 2* x2* ... ...  yi* xi* 
 1
 Cu aceasta precizare, restul elaborarii calculelor sunt la fel, urmaresc aceeasi pasi, avand ca
finalitate aceiasi indicatori de precizie.
In fiecare caz folosit trebuie prezentat in subcapitolul de calcul al elementelor compensate
tabele atat pentru directii compensate, cat si pentru distante corectate pentru a avea o vedere cat
mai corecta asupra modului de lucru precum si a determinarii solutiilor problemei.

II.5. Tabele comparative

In cadrul acestui capitol, se prezinta intr-un prim tabel valorile cele mai probabile ale
coordonatelor punctelor implicate in model.
Cel de-al doilea tabel il reprezinta abaterile standard utilizate in cele patru prelucrari.
Cel de-al treilea tabel este prezentat cu elementele elipselor erorilor pentru fiecare punct
nou determinat in prelucrarile efectuate in aceasta lucrare.
Pe baza acestor date se intocmesc schite cu coordonatele punctelor compensate si elipsele
aferente acestora in cele 4 compensari.
 Bibiografie

Moldoveanu, C. Geodezie, notiuni de geodezie fizica si elipsoidala,

pozitionare
Editura: Matrix Rom, 2002

Ghitau, D. Geodezie si gravimetrie geodezica

Editura: E.D.P., 1983

Fotescu, N. Teoria erorilor si metoda celor mai mici patrate

Editura: I.C.B., 1975

Neamtu, M. Instrumente topografice si geodezice

Atudorei, M. Editura: Editura Tehnica, 1982
Ulea, E.
Bocean, I.

Neuner, J. Topografie- note de curs

Badescu, G. Geodezie Matematica si Fizica- note de curs

Badescu, G. Compensarea masuratorilor si Statistica- note de curs