Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Paşca Sever
Prezentarea TEC-J
Două tipuri: canal n şi canal p
Conexiunile sunt:
sursă (S), drenă (D), grilă (G)
substrat (Sb) neconectat întotdeauna
la un terminal la dispozitivele discrete.
Polarizările uzuale sunt:
TEC-J canal n
Tensiunea grilă-sursă: VP VGS 0
Tensiunea drenă-sursă: VDS 0
VP este tensiunea de prag şi la acest tip de TEC este negativă.
TEC-J canal p
Tensiunea grilă-sursă: 0 VGS VP
Tensiunea drenă-sursă: VDS 0
VP este tensiunea de prag şi la acest tip de TEC este pozitivă.
Caracteristicile TEC-J
Caracteristicile de ieşire sunt
definite de dependenţele dintre
curentul de drenă şi tensiunea
drenă-sursă trasate pentru diverse
valori ale tensiunii VGS considerată
ca parametru:
I D I D VDS VGS constant iD
IDSS
Caracteristica de transfer este
definită de dependenţa dintre
curentul de drenă şi tensiunea
grilă-sursă, dependenţă trasată la
tensiuni drenă-sursă mari
I D I D VGS VDS constant vGS
VP
Structura TEC-J
Conducţia curentului se face
de la sursă către drenă.
Curentul trece printr-un canal
(zona haşurată) reprezentat de
porţiunea n de sub zona dopată p+.
În funcţie de lăţimea canalului, conducţia este uşoară sau mai dificilă.
Tensiunea aplicată între grilă (zona p+) şi substrat (zona p–) modulează
conducţia canalului şi valoarea curentului drenă-sursă al TEC-J.
Pentru ca o astfel de structură să se comporte ca un TECTEC, lăţimea
efectivă a canalului (w – din figura următoare cu canalul detaliat) trebuie
să fie suficient de mică, comparabilă cu lăţimea regiunii de trecere a
unei joncţiuni pn. Acest lucru se obţine dacă distanţa între joncţiunile
metalurgice ale joncţiunilor grilă-canal şi substrat-canal (w0) este la
rândul ei suficient de mică.
Funcţionarea TEC-J
Pentru analiza calitativă a funcţionării fizice vom folosi un model de
TEC-JJ cu canal n cu zona canalului detaliată ca în figura următoare.
TEC
Vom considera grila şi substratul conectate împreună.
Tensiunile aplicate vor fi:
VGS – tensiunea grilă-sursă
Joncţiunea grilă-canal trebuie să fie polarizată întotdeauna invers,
ceea ce înseamnă că trebuie să avem VGS 0.
VGD – tensiunea grilă-drenă
De asemenea această tensiune trebuie să fie tot timpul negativă
pentru a asigura o joncţiune grilă-canal blocată.
VDS – tensiunea drenă-sursă
Deoarece VDS = VGS – VGD se observă că valori pozitive pentru
tensiunea drenă-sursă asigură valori negative pentru VGD;
Tensiunea drenă-sursă poate fi şi uşor negativă cu condiţia ca VGD
să rămână negativă.
Concluzie:
La VDS mici, între drenă şi sursă tranzistorul se comportă ca o rezistenţă
a cărei valoare poate fi controlată pe cale electrică prin tensiunea VGS.
Concluzie:
La tensiuni drenă-sursă mari, TEC-J se comportă faţă de drenă ca un
generator de curent comandat de tensiunea VGS.
17
22
Prezentarea TEC-MOS
În funcţie de conducţia la tensiune grilă-sursă zero, există două tipuri de
bază:
TEC-MOS cu îmbogăţire – nu conduce curent la VGS = 0
(sau TEC-MOS fără canal iniţial)
TEC-MOS cu sărăcire – conduce curent la VGS = 0
(sau TEC-MOS cu canal iniţial)
Fiecare din aceste două tipuri poate fi cu canal n sau p
Definirea familiei de caracteristici de ieşire şi a caracteristicii de transfer
este aceeaşi cu cea de la TEC
TEC-J.J
Observaţii:
TEC-MOS cu sărăcire canal n (substrat p) sunt mai des întâlnite fiind
mai uşor de fabricat.
Un TEC-MOS cu sărăcire are o capacitate grilă-substrat mai mică şi, ca
urmare, o comportare mai bună la frecvenţe ridicate decât omologul său
cu îmbogăţire.
28
Structura TEC-MOS
Structura şi dimensiunile
unui TEC-MOS
TEC MOS canal p
discret sunt date alăturat.
Tranzistoarele din circuitele
integrate au dimensiuni
sensibil mai mici.
În substratul (Sb) slab dopat (n–) sunt create două regiuni puternic
dopate (p+) care constituie sursa (S) şi drena (D).
Lungimea
g canalului este dată de distanţaţ între zonele laterale ale celor
două joncţiuni.
Grila (G), izolată de Sb printr-un strat subţire de SiO2, se întinde peste
spaţiului dintre cele două regiuni p+ şi acoperă puţin şi aceste regiuni.
Pentru explicarea funcţionării vom considera că tensiunile aplicate
corespund celor prezentate mai sus pentru TEC-MOS canal p iar
substratul TEC este conectat la sursă.
Străpungerea TEC-MOS
La aplicarea unor tensiuni drenă-sursă mari, la VGS = constant, se
observă o creştere bruscă a curentului de drenă. Acest fenomen
constituie străpungerea TEC-ului.
Creşterea semnificativă a lui ID poate fi provocată de:
Străpungerea prin avalanşă a joncţiunii drenă-substrat
Această străpungere este similară cu cea de la diodă.
Străpungerea prin anularea lungimii canalului
Pentru lungimi de canal mai mici de 10 m, polarizarea inversă a
j
joncţiunii
ţi ii d
drenă-substrat
ă b t t determină
d t i ă creşterea
t lăţi
lăţimiiii regiunii
i ii dde
trecere a acestei joncţiuni şi pătrunderea ei peste regiunea de
trecere a joncţiunii sursă-substrat. Bariera de potenţial de la
joncţiunea sursă-substrat este redusă şi între sursă şi drenă apare
practic un scurtcircuit. Acest tip de străpungere este mai frecvent la
TEC-MOS.
38
k VGS VP 2
VGS
RS