09 Amplificatoare - 2

Electronică analogică şi digitală în biomedicină Prof. Dr. Ing.
Paşca Sever
Amplificatoare
Prof. Dr. Ing. Sever Paşca
Catedra de Electronică Aplicată şi Ingineria Informaţiei
Facultatea Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Amplificatoare 2
Conţinutul cursului
 Definirea amplificatoarelor şi parametrii lor
 Reacţia în amplificatoare
amplificatoare, topologii de reacţie
 Influenţa reacţiei asupra parametrilor amplificatoarelor
 Răspunsul în frecvenţă al amplificatoarelor
 Configuraţii de amplificatoare de putere
 Definirea AO ideal
 Parametrii specifici AO
 Aplicaţii liniare şi neliniare ale AO
Amplificatoare 1
Electronică analogică şi digitală în biomedicină Prof. Dr. Ing. Paşca Sever
Amplificatoare 3
Definirea amplificatorului
 Un amplificator este un diport (cuadripol) liniar având două borne de
intrare, la care este aplicat semnalul de amplificat, şi două borne de
ieşire de unde se culege
culege, eventual pe o sarcină,
sarcină semnalul de ieşire
ieşire.
 Deşi atât intrarea cât şi ieşirea sunt caracterizate printr-o pereche de
mărimi, tensiune-curent, numai una dintre ele este considerată semnal
de intrare şi respectiv ieşire.
 Principalul transfer de semnal se face de la intrare către ieşire.
Transferul invers de la ieşire către intrare este foarte mic, acceptându-se
că amplificatorul nu are reacţie internă parazită semnificativă.
 Simbolul şi notaţiile pentru un amplificator:
 1 şi 2 = borne de intrare în amplificator
 3 şi 4 = borne de ieşire
 VS şi VS tensiuni continue de alimentare
 v  v   v  tensiunea diferenţială de intrare
v  v
 vimc  tensiunea de intrare de mod comun
2
Amplificatoare 4
Clasificarea după tipul de transfer

 amplificatoare de tensiune atunci când semnalele de intrare şi ieşire
sunt tensiuni;
 amplificatoare de curent atunci când semnalele de intrare şi ieşire sunt
curenţi;
 amplificatoare trans-impedanţă atunci când semnalul de intrare este
curent şi semnalul de ieşire este tensiune;
 amplificatoare trans-admitanţă atunci când semnalul de intrare este
tensiune şi semnalul de ieşire este curent.
Observaţii:
Ob ii
 În general un amplificator realizează o amplificare de tensiune sau
curent (primele două cazuri), respectiv amplitudinea semnalului de ieşire
este mai mare decât amplitudinea semnalului de intrare.
 Nu se poate defini această "mărire – amplificare" în cazul
amplificatoarelor trans-impedanţă sau trans-admitanţă (ultimele două
cazuri) deoarece mărimile de intrare şi ieşire sunt de naturi diferite.
Amplificatoare 2
Amplificatoare 5
Clasificarea după mărimea semnalelor amplificate

 amplificatoare de semnal mic atunci când variaţiile de tensiune şi
curent prin dispozitivele active sunt mici în raport cu valorile lor din PSF
(dispozitivele lucrează liniar);
 amplificatoare de semnal mare atunci când variaţiile de tensiune şi
curent prin dispozitivele active sunt mari în raport cu valorile lor din PSF
(dispozitivele nu lucrează liniar).
Clasificarea după felul semnalelor amplificate

 amplificatoare
p de curent continuu;;
 amplificatoare de curent alternativ;
 de bandă largă / îngustă,
 de frecvenţă joasă / înaltă / ultra-înaltă.
Amplificatoare 6
Clasificarea după clasa de amplificare

Clasa de amplificare este dată de unghiul de conducţie  al
dispozitivului raportat la o perioadă din semnalul sinusoidal aplicat
la intrare ( depinde de poziţia PSF pe caracteristică).
 amplificatoare de clasă A atunci când  ;
 amplificatoare de clasă B atunci când  ;
 amplificatoare de clasă AB atunci când  ;
 amplificatoare de clasă C atunci când  .
 amplificatoare de clasă D atunci când dispozitivul lucrează în
comutaţie (blocat-saturat)
Clasificarea după puterea semnalelor de ieşire

 amplificatoare de putere mică;
 amplificatoare de putere mare.
Amplificatoare 3
Parametrii amplificatoarelor
Parametrii unui amplificator pot fi de două feluri:

 de curent continuu care descriu comportarea de curent continuu a
amplificatorului polarizări,
amplificatorului, polarizări curenţi de polarizare la intrare
intrare, tensiuni de
alimentare etc.;
 de curent alternativ care descriu comportarea amplificatorului în raport
cu semnalul de intrare.
În funcţie de localizarea în amplificator a mărimilor caracterizate de
parametrii săi, aceştia se pot împărţi în trei grupe: parametri de intrare, de
ieşire şi de transfer.
Amplificatoare 8
Parametrii de intrare
 Gama tensiunilor de intrare
Reprezintă domeniul de tensiuni de intrare (diferenţiale respectiv de mod
comun) pentru care amplificatorul funcţionează corect (liniar şi fără să se
distrugă).
 Impedanţa de intrare
Reprezintă impedanţa văzută
dinspre sursa de semnal la
intrarea amplificatorului.
Există o impedanţă de
intrare diferenţială (Rid)
şi o impedanţă de intrare
de mod comun (Rimc).
Amplificatoare 4
Amplificatoare 9
Parametrii de ieşire
 Gama de variaţie a tensiunii de ieşire
Reprezintă domeniul de valori posibile pentru tensiunea de ieşire
ieşire.
 Gama de curenţi de ieşire
Reprezintă domeniul maxim al curentului de ieşire din amplificator,
specificat pentru o anumită rezistenţă de sarcină, tensiune de
alimentare, temperatură etc.
 Impedanţa de ieşire
Reprezintă valoarea impedanţei interne echivalente văzute la ieşirea
amplificatorului.
lifi t l i D De obicei
bi i are o comportare
t rezistivă
i ti ă d
dominantă,
i tă fii
fiind
d îîn
cele mai multe cazuri asimilată cu o rezistenţă de ieşire.
 Puterea maximă de ieşire
Este un parametru ce se specifică în cazul amplificatoarelor de putere.
Ea reprezintă puterea maximă ce poate fi debitată la ieşire în anumite
condiţii de lucru specificate – tip de semnal, frecvenţa acestuia, sarcină,
tensiuni de alimentare, temperatură etc.
Amplificatoare 10
Parametrii de transfer
 Factorul de amplificare sau amplificarea circuitului
Este raportul dintre variaţia tensiunii de ieşire şi variaţia tensiunii de
intrare în condiţiile în care amplificatorul funcţionează liniar, fără limitări
ale semnalului la ieşire.
 Caracteristicile de amplitudine-frecvenţă şi fază-frecvenţă
Reprezintă dependenţa modulului şi fazei amplificării cu frecvenţa.
 Banda amplificatorului
Reprezintă limitele de frecvenţă între care se poate considera că modulul
amplificării
lifi ă ii este
t aproape constant
t t ((maii exactt cuprins
i îîntre
t a0 / 21/2 şii a0,
unde a0 este amplificarea în bandă).
Lărgimea de bandă este diferenţa fmax – fmin.
Amplificatoare 5
Amplificatoare 11
Parametrii de transfer (cont.)

 Caracteristica de transfer
Reprezintă dependenţa intrare-ieşire a amplificatorului trasată la o
frecvenţă medie din banda amplificatorului.
Pentru un amplificator ideal această dependenţă este o linie dreaptă.
Neliniarităţile caracteristicii de transfer se măsoară în procente din gama
maximă de variaţie a semnalului de intrare şi produc în general
distorsiuni ale semnalului de ieşire.
 Factorul de distorsiuni
Caracterizează abaterea de la o caracteristică de
transfer liniară şi măsoară această abatere prin raportul
exprimat în procente dintre puterea armonicelor
generate la ieşire, în cazul aplicării unui semnal
sinusoidal la intrare, şi puterea fundamentalei obţinute
la ieşire din sinusoida de intrare. Acest parametru
este specific în general amplificatoarelor audio.
12
Reacţia în amplificatoare
Marea majoritate a amplificatoarelor sunt circuite cu reacţie. Reacţia are

efecte benefice asupra performanţelor amplificatorului, astfel că un
amplificator
p cu reacţie
ţ are valori ale parametrilor
p care nu ar p
putea fi obţinute
ţ
direct, fără folosirea acesteia.
Amplificatoare 6
Amplificatoare 13
Definirea reacţiei în amplificatoare

 O structură de amplificator cu reacţie este constituită din amplificatorul
propriu-zis,
propriu zis, circuitul de reacţie şi un sumator de semnale conectat la
intrarea acestuia. Atât amplificatorul cât şi reţeaua de reacţie au transfer
unidirecţional de semnal, respectiv, amplificatorul realizează întreg
transferul intrare-ieşire iar reţeaua de reacţie realizează întreg transferul
ieşire-intrare.
 Si – intrarea în amplificatorul cu reacţie
 So – ieşirea din amplificatorul cu reacţie
 S – intrarea în amplificatorul fără reacţie
 Sr – ieşirea reţelei de reacţie
 a = So / S – amplificarea fără reacţie
 A = So / Si – amplificare cu reacţie
 f = Sr / So – factorul de transfer al
reţelei de reacţie
Amplificatoare 14
Amplificarea cu reacţie A

S o  a S   a  S i  S r   a  S i  f S o 
 
So  1 a f  a Si
a
A amplificarea cu reacţie
1 a f
Sr
T a f  factorul de transfer în buclă (caracterizează transferul
S total în bucla amplificator-reţea de reacţie)
Observaţii:
Ob ţii
 Dacă se cunoaşte amplificarea fără reacţie (a) şi factorul de transfer al
reţelei de reacţie (f), putem determina amplificarea cu reacţie foarte
simplu.
 Dificultatea problemei în cazul unui circuit real constă în delimitarea celor
două module – amplificator şi reţea de reacţie – pentru că orice circuit
practic are atât un transfer direct cât şi unul invers.
Amplificatoare 7
Amplificatoare 15
Reacţie pozitivă sau negativă

 Considerând semnul plus la circuitul sumator, avem
  
reacţia negativă pentru arg a f  2k  1  
  
reacţia pozitivă pentru arg a f  2k 
 Pentru amplificatoare, la care reacţia negativă este aproape o regulă,
convenţia de semn pentru sumatorul de la intrare este minus şi
amplificarea cu reacţie este
a
A
1 a f
 Un amplificator cu reacţie pozitivă

oscilează, adică generează semnal la
ieşire fără să i se aplice semnal la intrare
Amplificatoare 16
Reacţia în amplificatoare a
A
Influenţa reacţiei asupra amplificării 1 a f
 Dacă |a f| >> 1 atunci A = 1 / f. Valoarea amplificării cu reacţie nu

depinde de valoarea amplificării fără reacţie ci numai de factorul de
transfer al reţelei de reacţie.
 Pentru a avea |A| > 1 trebuie ca |f| < 1, ceea ce înseamnă că reţeaua de
reacţie poate fi realizată cu elemente pasive şi se comportă ca un
atenuator.
 Diferenţiind A se obţine
dA 1 da
 
A 1  a f  a
 Variaţia relativă a amplificării cu reacţie este de |1 + a f| ori mai mică
decât variaţia relativă a amplificării fără reacţie. Fenomenul care are loc
este o desensibilizare a valorii amplificării cu reacţie faţă de variaţiile
amplificării fără reacţie. Factorul 1 + a f se numeşte factor de
desensibilizare.
Amplificatoare 8
Amplificatoare 17
Reacţia în amplificatoare a
A
Influenţa reacţiei asupra neliniarităţilor 1 a f
 În cazul unei neliniarităţi ca cea din caracteristica alăturată, variaţia

relativă a amplificării cu reacţie va fi
A1  A2 a1  a2 1
 
A1 a1 1  a2 f
 Are loc liniarizarea amplificatorului deoarece variaţia relativă a
amplificării cu reacţie este de 1 + a2 f ori mai mică decât a amplificării
fără reacţie.
Ob ţi
Observaţie:
 Preţul plătit pentru aceste avantaje
(desensibilizare şi liniarizare) este
pierderea de amplificare, deoarece
şi amplificarea scade prin introducerea
reacţiei tot de 1 + a f ori.
Amplificatoare 18
Topologii de bază ale amplificatoarelor cu reacţie

 Pentru a analiza şi alte efecte ale reacţiei, este necesar să precizăm tipul
semnalelor de intrare şi de ieşire folosite (tensiuni sau curenţi).
 Vom privi amplificatorul şi reţeaua de reacţie ca pe doi diporţi conectaţi în
paralel sau în serie atât la ieşire cât şi la intrare.
 Operaţia de scădere a mărimilor de intrare se numeşte comparare.
 Operaţia de preluare prin reţeaua de reacţie a unei părţi din semnalul de
ieşire se numeşte eşantionare.
 Rezultă patru combinaţii.
Amplificatoare 9
Amplificatoare 19
Topologii de bază ale amplificatoarelor cu reacţie (cont.)

 Comparare în buclă şi eşantionare în nod sau
reacţie serie la intrare - paralel la ieşire
au  V o V 
f Vr Vo
u
au
Au 

1 au f u

Amplificatoare 20

 Comparare în buclă şi eşantionare în buclă sau
reacţie serie la intrare - serie la ieşire
ay  Io V
f V r Io
z
ay
Ay 
1  a y f z

Amplificatoare 10
Amplificatoare 21

 Comparare în nod şi eşantionare în nod sau
reacţie paralel la intrare - paralel la ieşire
az  V o I
f  Ir Vo
y
az
Az 

1 az f y

Amplificatoare 22

 Comparare în nod şi eşantionare în buclă sau
reacţie paralel la intrare - serie la ieşire
ai  I o I 
f  Ir Io
i
ai
Ai 
1  a i f i

Amplificatoare 11
Amplificatoare 23
Influenţa reacţiei asupra impedanţelor de intrare

 Tipul de conexiune de la ieşire nu are nici o importanţă. Semnalul de
ieşire (tensiune sau curent) este notat generic cu So.
 Pentru conexiunea serie la intrare (comparare în buclă)
So  a V 
V r  f So  a f So Zi  I
V V
Z 'i  i V i  V   V r 
Z 'i  Z i  1  a f 
 I
 Pentru conexiunea paralel la intrare (comparare în nod)
V Vi Zi
So  a I I r  f So  a f I Z 'i  i  

Ii I  I r 1 a f 
Amplificatoare 24
Influenţa reacţiei asupra impedanţelor de ieşire

 Nu are importanţă tipul de conexiune la intrare. Semnalele la intrare sunt
notate generic prin Si, Sr, Se.
 Pentru conexiunea paralel la ieşire (eşantionare în nod) – aplicăm un
generator de tensiune Vext şi pasivizăm sursele de intrare
V V  a f V ext Z 'o 
Zo
S   S i  S r   S r Z 'o  ext I o  ext
Io Zo 1  a f
Amplificatoare 12
Amplificatoare 25
Influenţa reacţiei asupra impedanţelor de ieşire (cont.)

 Pentru conexiunea serie la ieşire (eşantionare în buclă) – aplicăm un
generator de tensiune Io şi pasivizăm sursele de intrare
 
V o  Io   a f Io Zo  
Z 'o  Z o  1  a f 
Concluzie:
 La proiectarea unui amplificator, alegerea tipului de conexiune la intrare
şi ieşire se face după valoarea impedanţelor ce se doresc a fi obţinute.
Amplificatoare 26
Exemplificări ale topologiilor de reacţie cu AO

 Eşantionare în nod şi comparare în buclă
 Factorul de reacţie
Vr R1
fV  
VO R1  R2
 Amplificarea cu reacţie
VO 1 R
AV    1 2
VI fV R1
 Eşantionare în nod şi comparare în nod

I 1
fY  r 
VO R
VO 1
AZ   R
II fY
Amplificatoare 13
Amplificatoare 27
Exemplificări ale topologiilor de reacţie cu AO (cont.)

 Eşantionare în buclă şi comparare în buclă
V
f Z  r  Rr
IO
I 1
AY  O 
VI Rr
 Eşantionare în buclă şi comparare în nod

I R1
fI  r 
I O R1  R2
1 R
AI   1 2
fI R1
Amplificatoare 28
Amplificatoare din mai multe etaje de amplificare

 Un amplificator este format dintr-o cascadă de etaje de amplificare.
 Amplificarea globală a este produsul amplificărilor individuale ai ale
etajelor amplificatorului:
V V V V
a  n  n  n 1    1  a n a n 1    a1
V I V n 1 V n  2 VI
 Această relaţie nu este uşor de utilizat deoarece determinarea
amplificării etajelor presupune separarea acestora de ansamblul
amplificatorului şi calculul amplificărilor individuale. Această operaţie nu
este chiar simplă deoarece,
deoarece în general
general, comportarea unui etaj de
amplificare este diferită când acesta este luat izolat sau în conexiune cu
celelalte două etaje adiacente lui (impedanţele sursei şi sarcinii modifică
performanţele, inclusiv amplificarea, etajului).
Amplificatoare 14
Amplificatoare 29
Comportarea în frecvenţă a unui etaj de amplificare

 Comportarea cu frecvenţa a unui etaj de
amplificare care poate funcţiona şi în
curent continuu, poate fi descrisă
aproximativ (simulată) de circuitul alăturat.
V 'O
V 'O  a0 V I , V O 
1  j C R
1
a  j  
a0 a0
 0 
1  j C R 1  j /  0 CR
 C
Caracteristicile
t i ti il amplitudine-frecvenţă
lit di f ţă şii
fază-frecvenţă vor fi:
a0  
a  j   ,      arctg  
2   0 
 
1   
 0 
Amplificatoare 30
Caracteristicile de frecvenţă ale unui etaj de amplificare

 Sunt reprezentate într-o formă
simplificată, curbele fiind înlocuite
cu asimptotele lor. Asimptotele se
obţin considerând cazurile extreme:

 Pentru  1
0
a j  dB  20  log a0  a0 dB

 Pentru  1
0
 a  
a j  dB  20  log  0 0 
  
 Observaţie:
 Grupul RC marchează limitarea în domeniul frecvenţă a etajului,
producând o scădere a amplificării cu frecvenţa, scădere care există în
orice amplificator.
Amplificatoare 15
Amplificatoare 31
Caracteristicile de frecvenţă ale unui amplificator cu 2 etaje

 Comportarea cu frecvenţa a unui
amplificator format două etaje:
a10  a20
a  a1  a 2 
     
1  j   1  j 
 1    2 
20  log a  20  log a1 a 2  20  log a1  20  log a 2
 Caracteristica asimptotică de frecvenţă
a j  dB  a1 j   a 2  j 
dB dB
 Caracteristica asimptotică de fază
(curba arctangentă se aproximează
cu segmente de dreaptă)
 Observaţie:
 O caracteristică de frecvenţă este în general mai complicată (un singur
etaj de amplificare are cel puţin doi factori la numitor – doi poli ).
Amplificatoare 32
Influenţa reacţiei asupra caracteristicii de frecvenţă

 Consideram un amplificator cu un pol care are o reţea de reacţie pur
rezistivă şi al cărui factor de reacţie f variază continuu în [0 … 1].
 Amplificarea fără reacţie
a  j  
a0
1  j /  0
 Amplificării cu reacţie
a  j  a0 1  a0 f 
A j   
1  a j   f 1  j   0  1  a0 f 
 Amplificarea de JF cu reacţie
a0
A0 
1 a0 f
 Amplificarea cu reacţie scade si
frecvenţa limită creşte (de 1 + a0f ori)
 Deoarece produsul T = A0 ’0 = a0 0
este constant, frecvenţa maximă de
lucru a amplificatorului cu reacţie
creşte odată cu mărirea factorului
de reacţie f şi se află pe grafic la intersecţia dintre dreapta |A0|dB cu
asimptota de la frecvenţe ridicate a caracteristicii de frecvenţă a
amplificatorului fără reacţie.
Amplificatoare 16
33
Amplificatoare de putere
Din multele tipuri de amplificatoare speciale, amplificatoarele de putere sunt

foarte răspândite. Din acest motiv le trecem în revistă doar calitativ.
Amplificatoare 34
Cuplarea directă a două sau mai multe tranzistoare

 Pentru curenţi mari şi amplificări mari,
în amplificatoarele de putere sunt
utilizate adesea cuplaje directe între
tranzistoare:
 Montajul Darlington
(montajul super beta)
 Montajul Darlington complementar

(montajul super g)
 Cuplarea în paralel a tranzistoarelor
Amplificatoare 17
Amplificatoare 35
Cuplajul cu sarcina
 Cuplajul direct (a)
Cel mai simplu dar necesită un amplificator care
săă nu aibă
ibă componentă tă continuă de ttensiune
ti ă d i lla
ieşire, adică două surse de alimentare. O
defecţiune în etajul de ieşire (scurtcircuitarea
unuia din tranzistoarele de ieşire) poate aduce
prejudicii sarcinii RL. Comportarea cu frecvenţa
(la joasă frecvenţă) nu este însă influenţată de
nici un element suplimentar şi este dată numai
de performanţa amplificatorului.
 Cuplajul prin condensator (b)
C de cuplaj este de obicei de valoare maremare,
voluminos şi costisitor, şi introduce limitarea
joasă frecvenţă din cauza filtrului trece sus
format din C şi RL.
 Cuplajul prin transformator (c)
Rar folosit deoarece transformatorul e scump,
voluminos şi slab performant în frecvenţă. Are
avantajul separării gralvanice şi adaptării
impedanţei sarcinii la ieşirea amplificatorului.
Amplificatoare 36
Etaj de ieşire repetor pe emitor clasă A

 Proprietăţi importante:
 Puterea absorbită de la sursă este
constantă
 Limitare asimetrică a caracteristicii de
transfer
 Puterea disipată în tranzistor este maximă
în absenţa semnalului la ieşire
 Randament mic (cel mult 25%) dependent
de amplitudinea tensiunii de ieşire,
ieşire fiind
maxim pentru tensiunea de ieşire maximă
 Distorsiuni mici
 Utilizat rar şi nu pentru puteri mari
Amplificatoare 18
Amplificatoare 37
Etaj de ieşire în contratimp

clasă B alimentat de la 2 surse
 Proprietăţi importante:
 Puterea absorbită de la sursă creşte o dată cu
puterea în sarcină
 Limitare simetrică a caracteristicii de transfer
 Distorsiuni de trecere prin zero care se simt
mai ales la semnale mici
 Puterea disipată în tranzistor este maximă la o
tensiune de ieşire mai mică decât cea maxima
(aprox 60%).
 Randament bun mult îmbunătăţit faţă de clasă A
(până la aproape 78,5%) dependent de
amplitudinea tensiunii de ieşire, fiind maxim
pentru tensiunea de ieşire maximă
 Cel mai utilizat pentru amplificatoare audio şi
servocomenzi
Amplificatoare 38
Eliminarea distorsiunilor de trecere prin zero

 Pentru tensiuni de intrare mai mici decât
tensiunea de deschidere a TB tranzistoarele nu
pot conduce şi ca urmare tensiunea de ieşire
va fi nulă tot timpul. Semnalul pur şi simplu nu
apare la ieşire în toate aceste intervale de timp.
Pentru a pre-deschide cele două tranzistoare,
circuitul de polarizare trebuie să creeze o
diferenţă de tensiune continuă între cele două
baze
 Dificultatea care apare este produsă de faptul
că tensiunea de deschidere a joncţiunii bază-
emitor este dependentă de temperatură, ca
urmare şi tensiunea de polarizare trebuie să
aibă aceiaşi variaţie cu temperatura.
 Aceasta se realizează folosind un circuit "diodă
multiplicată" cu TB pus pe radiatorul finalelor
ca să aibă aceeaşi temperatură.
Amplificatoare 19
Amplificatoare 39
Etaj de ieşire în contratimp clasă B alimentat de la o sursă

 Proprietăţile sunt aceleaşi ca cele ale etajului alimentat la 2 surse
Amplificatoare 40
Etaj de ieşire cu sarcină flotantă – conexiune în punte

 Dublarea tranzistoareler finale dar eliminarea condensatoarelor de
cuplaj a sarcinii
 Comparativ cu etajul de ieşire cu sarcină la masă, pentru aceeaşi
valoare a tensiunii de alimentare şi a rezistenţei de sarcină, puterea în
sarcină creşte de 4 ori
 Creşte de 4 ori puterea absorbită (randamentul nu se schimbă) şi
puterea disipată totală
 Utilizat pentru a mări puterea de ieşire când tensiunea de alimentară
este limitată şi a simplifica în acelaşi timp structura acestuia prin
eliminarea condensatoarelor de cuplaj
Amplificatoare 20
Amplificatoare 41
Amplificator de semnal analogic clasă D

 Etajele de ieşire clasă D sunt etaje de ieşire care lucrează în comutaţie.
 Pierderile când tranzistoarele sunt blocate sau în conducţie sunt mici dar
sunt mai mari în momentele tranziţiilor între conducţie şi blocare.
Comutaţia fiind rapidă, intervalele de timp cu pierderi mari sunt foarte
scurte şi valoarea medie a acestor pierderi este mică.
 Utilizat atunci când randamentul este esenţial (alimentare de la baterii)
sau pentru distorsiuni minime (dispozitivele de putere nu lucrează liniar!)
42
Amplificatoare operaţionale (AO)
Un nou concept teoretic, acela de amplificator operaţional (AO), a

simplificat proiectarea circuitelor cu amplificatoare înlocuind proiectarea
unui amplificator – o procedură dificilă – cu proiectarea mult mai simplă a
uneii aplicaţii
li ţii a AO
AO.
AO sunt extrem de răspândite în aplicaţii legate de măsurarea mărimilor
electrice şi neelectrice, bucle de control, filtre active etc., în aplicaţii în
domenii de frecvenţă relativ coborâte (sub 1 MHz).
O versiune mai performantă a lor sunt aşa numitele amplificatoare de
instrumentaţie care au performanţe deosebit de bune în special în curent
continuu.
Amplificatoare 21
Amplificatoare 43
Definirea AO ideal
 Un AO ideal este un amplificator de curent continuu care are următoarele
proprietăţi:


v  lim a  v  lim a  v   v 
Tensiunea de ieşire este O a0  0  a0  0

 Curenţii de intrare de c.c. şi c.a. în amplificator sunt nuli (impedanţa
de mod comun şi de mod diferenţial sunt infinite)
 Caracteristica de transfer a amplificatorului este cea de mai jos
(tensiune de ieşire finită cu amplificare infinită implică tensiune de
intrare diferenţială nulă)
 Amplificarea în buclă deschisă a0 este un număr real pozitiv care
tinde la +, independentă de frecvenţă
 Impedanţa de ieşire a amplificatorului este nulă
nulă, el comportându-se
comportându se
la ieşire ca un generator ideal de tensiune comandat
Amplificatoare 44
Parametrii specifici ai AO
 Gama de tensiuni de intrare de mod comun
(Common Mode Input Range)
Definit ca pentru amplificatoare (diapozitivul 8)
 Gama de tensiuni de intrare diferenţiale
(Differential Input Range)
Definit ca pentru amplificatoare (diapozitivul 8)
 Tensiunea de offset
(VOS – Input Offset Voltage)
Tensiunea care trebuie aplicată
p la intrare p
pentru a obţine
ţ zero la ieşire.
ş
 Curenţii de polarizare şi de offset
(IP+, IP– – Input Bias Current, IOS – Input Offset Current)
Curenţii de polarizare reprezintă componentele de curent continuu care
se închid prin intrările AO.
Curentul de offset este modulul diferenţei curenţilor de polarizare.
Amplificatoare 22
Amplificatoare 45
Parametrii specifici ai AO (cont.)

 Variaţia cu temperatura şi în timp a tensiunii de offset
şi a curenţilor de polarizare
(Input Voltage Drift, Input Current Drift)
Variaţia cu temperatura este numită derivă termică (thermal drift). Deriva
pe termen lung (long term drift) reprezintă variaţia pe perioade lungi de
timp (lună, an).
 Impedanţa de intrare în amplificator
(Input Impedance)
Este rezistenţa de intrare diferenţială.
 Amplificarea în buclă deschisă
(Open Loop Gain)
Amplificarea (câştigul) în buclă deschisă reprezintă factorul de
amplificare al AO măsurat la joasă frecvenţă atunci când acesta nu este
conectat într-o buclă de reacţie negativă. La multe amplificatoare
operaţionale se specifică şi frecvenţa la care amplificarea scade la
valoarea unu (unity gain frecvency) notată cu fT.
Amplificatoare 46

 Factorul de rejecţie de mod comun
(Common Mode Rejection Ratio)
La un AO real tensiunea de ieşire este dependentă nu numai de
diferenţa tensiunilor de intrare ci şi de semisuma lor:
 
vO  a0  v   v   acc 
v  v
2
 a0 v  acc vicm
Amplificarea acc este numită amplificare de mod comun. Raportul dintre

amplificarea diferenţială a0 şi amplificarea de mod comun acc defineşte
factorul de rejecţie de mod comun (CMRR).
 Impedanţa de ieşire şi variaţia maximă de tensiune la ieşire
Impedanţa de ieşire, de fapt rezistenţa de ieşire – este rezistenţa
generatorului echivalent intern de la ieşirea amplificatorul fără reacţie.
Ea limitează variaţia maximă de tensiune la ieşire pe măsură ce curentul
de ieşire creşte, dependenţă dată de obicei grafic.
Amplificatoare 23
Amplificatoare 47

 Viteza (panta) maximă de variaţie a tensiunii de ieşire
(Slew Rate)
(Slew-Rate)
Reprezintă panta maximă de variaţie în timp pe care o poate avea
tensiunea de ieşire din AO.
48
Aplicaţii liniare ale AO
Funcţiile de transfer realizate de aceste circuite sunt liniare.
Amplificatoare 24
Amplificatoare 49
AO cu reacţie
 Pentru ca AO să funcţioneze ca amplificartor este necesară asigurarea
condiţiei v = 0, de către un circuit extern AO care să creeze o
dependenţă ssuplimentară
plimentară între vO şi v (un
( n circ
circuit
it de reacţie)
reacţie).
 Presupunând un circuit de reacţie liniar dependenţa poate fi:
 Reacţie pozitivă (curba 1)
1 m
v  k vO  m  vO  v 
k k
 Reacţie negativă (curba 2)
1 m
v   k vO  m  vO   v 
k k
unde k este o constantă pozitivă, iar m poate avea valori pozitive sau
negative,
ti variind
ii d îîntre
t anumite
it lilimite.
it
 Pentru reacţie pozitivă avem trei intersecţii cu caracteristica, dar numai
una satisface condiţia v = 0, iar pentru cea negativă avem una singură.
Concluzie:
 Pentru ca AO să realizeze funcţia de amplificare, circuitul de reacţie
trebuie să asigure o reacţie negativă dominantă. Reacţia pozitivă nu
este exclusă, dacă ea este prezentă împreună cu o reacţie negativă mai
puternică.
Amplificatoare 50
Conexiunea neinversoare (amplificator neinversor)

 Putem scrie următoarele relaţii între tensiuni:
V   VI
R1
V   VO
R1  R2
V  V   V 
VO  a0 V
 Rezolvând acest sistem în raport cu tensiunea de ieşire rezultă
a0 R  R2 1
VO   1  V
R1 R1 R  R2 I
1  a0  1 1
R1  R2 a0 R1
 Pentru a0   amplificarea cu reacţie devine
V R
A  O 1 2
VI R1
 Amplificarea cu reacţie este o mărime real pozitivă şi supraunitară.
Amplificatoare 25
Amplificatoare 51
Conexiunea inversoare (amplificator inversor)

 Putem scrie următoarele relaţii între tensiuni:
V 0
VO  a0 V
V  V   V 
R2 R1
V   VI   VO
R1  R2 R1  R2
 Rezolvând acest sistem în raport cu tensiunea de ieşire rezultă
R 1
VO   2   VI
R1 1  R1  R2
a0 R1
 Pentru a0   amplificarea cu reacţie devine
R
A 2
R1
 Amplificarea cu reacţie este o mărime real negativă.
Amplificatoare 52
Circuitul integrator
 În cazul mai general, când rezistenţele sunt
înlocuite cu impedanţe, amplificarea cu reacţie
în cazul unui AO ideal în conexiune inversoare devine
Z
A 2
Z1
 Factorul de transfer al integratorului în cazul unui AO ideal este
V 1
F  j   O  
VI j CR
 Tensiunea de ieşire este
1 VI
VO   
j CR
 Primul factor este echivalentul integrării, în complex. Conform
proprietăţilor transformatei Fourier, relaţia în domeniul timp este
1
vO t    vI t  dt
CR 
Amplificatoare 26
Amplificatoare 53
Circuitul de derivare
 Factorul de transfer al integratorului
în cazul unui AO ideal este
F  j    j CR
 Tensiunea de ieşire este

V O  j    j CR V I
 Această dependenţă în domeniul frecvenţă corespunde unei derivări în

domeniul timp, respectiv
dv t 
vO t   CR  I
dt
Amplificatoare 54
Amplificator cu intrare diferenţială

 Tensiunea de ieşire din circuit este
R R  R2 R4
VO   2  V2  1   V1
R1 R1 R3  R4
 În cazul particular când
R 4 R2

R3 R1
tensiunea de ieşire este dependentă numai
de diferenţa tensiunilor de intrare
VO  2  V1  V2 
R
R1
 Dezavantajul principal al aceste scheme îl
constituie impedanţa de intrare diferită şi nu
prea mare, pe intrările de plus şi minus.
Amplificatoare 27
Amplificatoare 55
Amplificator diferenţial de instrumentaţie

 R  R R  R 
VO1  1  2   V1  2  V2 VO 2   2  V1  1  2   V2
 R1  R1 R1  R1 
 R2 
VO3  1  2   V2  V1 
 R1 
 Avantajul acestui circuit,

pe lângă faptul că are
impedanţe egale şi mari
la intrări, îl constituie
faptul că se poate face
reglajul amplificării
diferenţiale prin
modificarea unei singure
valori de rezistenţă – R1.
Amplificatoare 56
Sumator ponderat
 Tensiunea de ieşire din circuit se obţine
observând faptul că intrarea minus a
AO este punct virtual de masă. Scriind
suma curenţilor în nodul (V–) rezultă
n
VO   
Rk
Vk
R
k 1 0
 Un exemplu de aplicaţie a sumatorului

elementar îl constituie translaţia de
potenţial a unei tensiuni. Acelaşi circuit
se foloseşte pentru compensarea
tensiunii de offset.
Amplificatoare 28
Amplificatoare 57
Convertor curent-tensiune
 Circuitul este de fapt un amplificator
trans impedanţă. Generatorul de curent
trans-impedanţă.
de intrare "vede" la intrare o impedanţă
foarte mică, practic nulă (intrarea minus
a AO este un punct virtual de masă).
Tensiunea de ieşire este
VO   R I I
58
Aplicaţii neliniare ale AO
Tensiunea de ieşire a acestor circuite depinde de tensiunea de intrare după

o funcţie matematică neliniară.
Amplificatoare 29
Amplificatoare 59
Inversarea unei funcţii

 Nu contează tipul de neliniaritate, doar că circuitul respectiv trebuie să
asigure închiderea unei bucle de reacţie negative.
 Prezenţa reacţiei negative face ca intrarea minus a AO să se comporte
ca un punct virtual de masă. Făcând suma curenţilor rezultă
vI v2
  I P  0
R R
unde v2 = f(vO) . Considerând AO ideal, curentul de intrare este nul şi
rezultă -vI = f(vO). Tensiunea de ieşire va fi
vO  f 1 vI 
Amplificatoare 60
Redresor monoalternanţă
 De ce să nu folosim un redresor
monoalternanţă clasic cu o diodă ci unul
cu AO? Motivul este căderea de
tensiune pe diodă.
 Diodele vor separa căile de reacţie în
funcţie de polaritatea semnalului de la
intrare.
 Tensiunea de ieşire va fi
0 dacă vI  0
vO  
 v I dacă vI  0
Amplificatoare 30
Amplificatoare 61
Redresorul bialternanţă cu comutarea conexiunii AO

 Dacă comutatorul K este închis circuitul
este un amplificator inversor
R
vO   2  vI
R1
 Dacă comutatorul K este deschis circuitul
este un amplificator mixt (cu intrare
inversoare şi neinversoare) şi prin
superpoziţie
R  R 
vO   2  vI  1  2   vI  vI
R1  R1 
 Pentru a obţine redresare dublă alternanţă
cele două tensiuni de la ieşirea AO1 trebuie
să fie în modul egale ceea ce impune ca
R1 şi R2 să fie egale.
Amplificatoare 62
Redresorul bialternanţă cu comutarea conexiunii AO (cont.)

 AO1 trebuie să fie inversor pentru tensiune de intrare negativă (k închis)
şi conexiune mixtă pentru tensiune de intrare pozitivă (k deschis).
 Pentru intrare negativă, tensiunea la intrarea minus a AO2 va fi negativă
iar tensiunea de ieşire din AO2 pozitivă. Dioda D, polarizată direct,
închide bucla de reacţie negativă, deci intrarea minus a AO2 va fi un
punct virtual de masă. Intrarea plus a AO1
va fi şi ea pusă la masă şi deci
"comutatorul K" este închis.
 Pentru intrare p
pozitivă,, tensiunea pe
p intrarea
minus a AO2 va fi pozitivă, tensiunea de
ieşire din AO2 va fi negativă şi dioda D
este blocată. AO2 nu are reacţie. Impedanţa
de intrare mare face ca borna minus să se
comporte ca un circuit în gol.
"Comutatorul K" este deschis.
Amplificatoare 31
Amplificatoare 63
Detector de vârf
 Un detector de vârf este un circuit
ş ultima
care furnizează la ieşire
valoarea maximă a tensiunii de
intrare. Păstrarea acestei valori se
face un interval de timp limitat.
Pentru reţinerea unei noi valori
circuitul trebuie resetat.
 Dacă D este în conducţie, bucla de
reacţie negativă a AO1 este închisă
şi circuitul funcţionează ca un
repetor de tensiune şi tensiunea pe
condensator urmăreşte variaţiile
tensiunii de intrare.
 Dacă tensiunea de intrare scade,
cum tensiunea pe condensator are
tendinţa să rămână constantă,
ieşirea AO1 devine negativă, D se
blochează şi C rămâne izolat.
Amplificatoare 64
Convertor (amplificator) logaritmic

 Dependenţa de tip logaritmic între
tensiunea de intrare şi ieşire are la bază
dependenţa de tip exponenţial din
ecuaţia tranzistorului bipolar.
 În esenţă circuitul este un inversor de V 
funcţie. Exponenţiala din ecuaţia TB este iC   F I ES  exp BE 
inversată pentru a obţine o dependenţă  VT 
logaritmică.  i 
 AO este în reacţieţ negativă
g şi
ş intrarea VBE  VT  ln C 

minus este un punct virtual de masă.   F I ES 
Curentul prin rezistenţa R va fi egal cu  vI 
curentul de colector al tranzistorului. vBE  VT  ln 
 F I ES R 
 Pentru menţinerea TB în RAN trebuie ca
iC > 0, ceea ce înseamnă tensiuni de vO  vBE
intrare pozitive.
Amplificatoare 32
Amplificatoare 65
Limitator activ de maxim

 Dioda D conduce dacă tensiunea de
intrare în AO este negativă
(V– > V+ = VREF).
 În momentul intrării în conducţie a
diodei, bucla de reacţie negativă a AO
se închide şi tensiunea de ieşire
devine egală cu VREF.
 Spre deosebire de limitatoarele
pasive,, căderea de tensiune pe
p p diodă
practic nu intervine în stabilirea valorii
tensiunii de limitare, precizia acestor
circuite fiind deci mult mai bună.
Amplificatoare 33

09 Amplificatoare - 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

09 Amplificatoare - 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Electronică analogică şi digitală în biomedicină Prof. Dr. Ing.

 Influenţa reacţiei asupra parametrilor amplificatoarelor

 Răspunsul în frecvenţă al amplificatoarelor

 Configuraţii de amplificatoare de putere

 Aplicaţii liniare şi neliniare ale AO

Clasificarea după tipul de transfer

Clasificarea după mărimea semnalelor amplificate

Clasificarea după felul semnalelor amplificate

Clasificarea după clasa de amplificare

Clasificarea după puterea semnalelor de ieşire

Parametrii unui amplificator pot fi de două feluri:

Parametrii de transfer (cont.)

Marea majoritate a amplificatoarelor sunt circuite cu reacţie. Reacţia are

Definirea reacţiei în amplificatoare

Reacţie pozitivă sau negativă

 Un amplificator cu reacţie pozitivă

 Dacă |a f| >> 1 atunci A = 1 / f. Valoarea amplificării cu reacţie nu

 În cazul unei neliniarităţi ca cea din caracteristica alăturată, variaţia

Topologii de bază ale amplificatoarelor cu reacţie

Topologii de bază ale amplificatoarelor cu reacţie (cont.)

Topologii de bază ale amplificatoarelor cu reacţie (cont.)

Topologii de bază ale amplificatoarelor cu reacţie (cont.)

Topologii de bază ale amplificatoarelor cu reacţie (cont.)

Influenţa reacţiei asupra impedanţelor de intrare

Influenţa reacţiei asupra impedanţelor de ieşire

Influenţa reacţiei asupra impedanţelor de ieşire (cont.)

Exemplificări ale topologiilor de reacţie cu AO

 Eşantionare în nod şi comparare în nod

Exemplificări ale topologiilor de reacţie cu AO (cont.)

 Eşantionare în buclă şi comparare în nod

Amplificatoare din mai multe etaje de amplificare

Comportarea în frecvenţă a unui etaj de amplificare

Caracteristicile de frecvenţă ale unui etaj de amplificare

Caracteristicile de frecvenţă ale unui amplificator cu 2 etaje

Influenţa reacţiei asupra caracteristicii de frecvenţă

Din multele tipuri de amplificatoare speciale, amplificatoarele de putere sunt

Cuplarea directă a două sau mai multe tranzistoare

 Montajul Darlington complementar

 Cuplarea în paralel a tranzistoarelor

Etaj de ieşire repetor pe emitor clasă A

Etaj de ieşire în contratimp

Eliminarea distorsiunilor de trecere prin zero

Etaj de ieşire în contratimp clasă B alimentat de la o sursă

Etaj de ieşire cu sarcină flotantă – conexiune în punte

Amplificator de semnal analogic clasă D

Amplificatoare operaţionale (AO)

Un nou concept teoretic, acela de amplificator operaţional (AO), a

Parametrii specifici ai AO (cont.)

Parametrii specifici ai AO (cont.)

Amplificarea acc este numită amplificare de mod comun. Raportul dintre

Parametrii specifici ai AO (cont.)

Aplicaţii liniare ale AO

Funcţiile de transfer realizate de aceste circuite sunt liniare.

Conexiunea neinversoare (amplificator neinversor)

Conexiunea inversoare (amplificator inversor)

 Tensiunea de ieşire este

 Această dependenţă în domeniul frecvenţă corespunde unei derivări în

Amplificator cu intrare diferenţială

Amplificator diferenţial de instrumentaţie

 Avantajul acestui circuit,

 Un exemplu de aplicaţie a sumatorului

Aplicaţii neliniare ale AO

Tensiunea de ieşire a acestor circuite depinde de tensiunea de intrare după