HAMPU BIANCA ANA MARIA

PIPP
ANUL I
Experienta proprie a invatarii

„Actul de comunicare se constituie ca un proces de transmitere a informatiilor, ideilor si

sentimentelor, atitudinilor, opiniilor de la un individ la altul, de la un individ catre un grup
social si de la acesta la altul.” (Haines, 1998).

Profesorul trebuie să ştie să asculte. Elevul conştientizează dacă persoana cu care

comunica doar pare că-l ascultă şi atunci refuză să mai comunice. În relaţia de comunicare,
profesorul trebuie să creeze o situaţie favorabilă exprimării elevului care să nu se simtă judecat
sau  manipulat prin întrebări. A şti să asculţi este o ştiinţă. In relatiile cu ceilalti, observam ca
foarte putini oameni mai stiu sa asculte si sa inteleaga. Chiar dacă dau această impresie, tot
limbajul trupului lor atestă că de fapt informaţia nu ajunge la ei. Absenţa comunicării rezultă şi
din absenţa ascultării reale a interlocutorului.
Factorul afectiv reprezinta o importanta latura a comunicarii, relationarii dinte elev si
profesor si se reflecta asupra randamentului intelectual al acestuia. Pentru a evita esecul scolar
trebuie sa se mentina o buna dispozitie In clasa. Fiecare lecţie este indicat să se realizeze într-un
mediu afectiv particular, securizant, dispoziţia afectivă a elevilor fiind coordonată de cadrul
didactic. Niciodata nu am apreciat cadrul didadctic care atunci cand venea la ore avea o stare de
nervi, tristete. Aceste stari interioare se transmit in mod necontrolat elevilor si perturba
activitatea de invatare.

Pe măsura înaintării în şcoală mi-am schimbat stilul de învăţare datorită cantităţii tot mai
mari a materialului. Strategia mea de învăţare era „cu voce tare”: citeam cu voce tare materialul
şi apoi îl repetam. Foarte important pentru mine este modul în care îmi organizez timpul de
lucru, managementul timpului de studiu care presupune alegerea momentelor propice pentru
învăţat şi utilizarea eficientă a resursei temporale acordată studiului individual, cât şi evitarea
amânării sarcinilor de lucru. Încep studiul prin citirea paragrafelor, după care trec la sublinierea
ideilor principale. Pentru a-mi uşura învăţarea folosesc multe culori în sublinierea textului, în
funcţie de importanţa acestuia, lucru care mă ajută să realizez conspectul întregului material-
suport. Prima dată, parcurgerea materialului o fac mai superficial, urmând să revin asupra lui,
parcurgându-l încă o dată ( sau de mai multe ori ), insistând pe ideile principale. O alta tehnica de
HAMPU BIANCA ANA MARIA
PIPP
ANUL I
invatare pe care am experimentat-o de-a lungul anilor de scoala este Tehnica lecturii cu redactare
de text scris. Prin aceasta, se consuma un timp de lucru mai mare, dar informatia este structurata
si retinuta mai mult timp. Principiul de baza este la fel ca al hartii mentale, dupa citirea textului,
redactam o schema de idei pincipale relevante pentru tema abordata.
Profesorul este cel care domină datorită bagajului său de cunoştinţe, fără a da posibilitatea
elevilor să se dezvolte. Experienţa in scoala mi-a dovedit pe parcursul anilor de studiu că
profesorul cu rezultate bune îşi îmbunătăţeşte relaţia şi cu elevii mai slabi din punct de vedere al
învăţării oferindu-le incredere si recompense reusind ulterior sa faca performante, crescandu-le
stima de sine. Încrederea elevilor în propriile forţe şi stima de sine pot fi obţinute prin încurajarea
si recompensarea fiecărei performanţe minores au majore a fiecărui elev în parte. Acest lucru ar
trebui să defineasca învăţarea sistematizată şi personalizată. Recompensa ar trebui să primeze în
locul pedepsei.
Totodată, în opinia mea nu există copii greu de pregatit, ci doar profesori lipsiţi de
aptitudini şi tactici psihopedagogice, incapabili de a lucra cu copiii şi de a-i ajuta să se dezvolte.
Acest lucru a fost testat si studiat de-a lungul timpului. Diferenta este facuta de pasiune.
Profesorii pasionati de materie si iubitori de copii au rezultate si performante mai mari decat cei
care practica aceasta meserie din alte motive decat cele mentionate.
Un profesor își pune amprenta asupra eternității, el nu poate ști niciodată cât de departe
ajunge influența lui. (Henry Brooks Adams)