VIZIUNEA MEA ÎN PREDARE

Ce mă ghidează în activitatea didactică? Dragostea pentru copii și

pentru meseria de dascăl (care este în concepția mea un „șlefuitor de
suflete”). Este important să aleg cele mai potrivite strategii didactice
pentru ca elevii mei să-și însușească cunoștințele prevăzute, la fiecare
disciplină, în programele școlare. Însă, la fel de important, este să ofer
elevilor mei un spațiu sigur în care să se simtă ok dacă se întâmplă să
greșească. Greșeala este un mod care îi ajută să învețe. Dacă elevii mei
sunt bine emoțional, dacă își recunosc emoțiile și reușesc să le
gestioneze, dacă se simt văzuți, auziți și apreciați pentru ceea ce sunt ei
ca persoane, sunt sigură că rezultatele lor școlare vor fi bune sau foarte
bune. Fiecare elev este important pentru mine. Nu pot avea același ritm
în învățare, dar pot „crește” în ritmul lor dacă le sunt observate și apreciate eforturile. Mereu încerc să valorizez copiii pe latura lor cea
mai bună (nu trebuie să fie foarte buni la română sau la matematică; pot fi foarte buni la desen, la interpretat melodii, la dans etc.).
Încurajez să propună activităţi pe care le fac cu plăcere.
Nu pot uita ceea ce a scris un copil la final de clasa a IV-a, în luna iunie 2023: „Pe lângă teorie adunată în manuale și auxiliare,
ne-a învățat despre recunoștință, bunătate, prietenie. Doamna ne-a învățat să găsim bucuria în toate: în natură, în oameni, în joc și
cântec, în informații și în cărți. Și de-am fost buni...doamna ne-a iubit. Și de-am mai șchiopătat...doamna tot cu dragoste ne-a
înconjurat. Sincer? Nici mama nu a înțeles foarte bine mecanismul ăsta...fără ceartă.”
În fiecare dimineață, elevii mei completează un grafic de prezență folosind ștampile care exprimă starea lor emoțională. Asta
mă ajută să aflu cum se simt și pot interveni dacă observ că un copil e trist sau e nervos sau are o altă stare emoțională care nu e ok.
După cum menționam anterior, consider că dacă elevul nu e bine emoțional, nu se poate concentra și nu se poate implica activ în
învățare. Discutând cu blândețe despre ceea ce ei simt, le ofer copiilor încredere în mine și în ei. Creez un spațiu în care el se simte
bine și se poate destăinui.
Utilizez mult la clasă experiența anterioară a copiilor. Îmi construiesc demersul didactic pe cunoștințele acumulate de elevi prin
activităţile de învățare de la clasă sau din viața de zi cu zi. Construind pe ceva ce ei cunosc/știu pot asigura o învățare de lungă durată.
Metodele activ-participative implică elevii în predare-învățare-evaluare. E stimulativ pentru ei să îi implic în evaluare (propria
evaluare, evaluarea colegială, evaluarea mea). Încurajez ajutorul oferit de elevii care înțeleg mai repede. Cei care au înțeles anumite
cunoștințe le pot prezenta colegilor informațiile. Copiii adaptează mai ușor informațiile pe înțelesul …copiilor. Reluarea informațiilor
prezentate e o altă metodă prin care mă asigur că toți elevii au înțeles.
În acest an şcolar am încercat să găsesc o metodă prin care să îi stimulez pe elevi să participle la ore. Suntem clasa
exploratorilor. Le-am explicat că exploratorii găsesc comori. Comorile pe care noi trebuie să le găsim sunt cunoștințele pe care trebuie
să le acumulăm în clasa a II-a. Elevii vor primi „diamante” mai mici pentru răspunsuri care se încadrează la categoria „wow” (sunt
ceva mai dificile; de exemplu „Să formuleze întrebare a cărui răspuns să fie o propoziție data”, „Să găsească regula unui șir de
numere” etc.). La 10 diamante mici acumulate vor primi un diamant mare. La 3 diamante mari- vor primi un foarte bine în catalog.
Elevii mei sunt foarte încântați de această idee și încearcă în fiecare zi să fie mai buni pentru a primi diamante. Promovez și
respectarea regulilor și acceptarea nerespectării regulilor. Unul din elevii mei (foarte isteț) își dorea mult să obțină diamante. A dat
răspunsul la întrebare fără să fie numit. Una din regulile clasei noastre este ca elevii să răspundă doar dacă sunt numiți. Dacă răspund
fără a fi numiți, consecința este să nu fie numiți să răspundă la următoarea întrebare. Nu a primit diamant pentru răspuns (desi acesta
era corect), dar a acceptat asta pentru că a înțeles că a încălcat o regulă a clasei. E foarte util să avem reguli, dar și consecințe ale
nerespectării regulilor. Astfel elevii învață să fie ordonați, să se respecte unii pe alții. Stimulentele îi ajută să își dorească să
îndeplinească o sarcină, să progreseze în învățare. Pe elevii care au cunoștințe mai bogate îi îndrum să îi ajute pe cei care lucrează mai
încet sau care nu înțeleg ceea ce li se comunică. Promovez răbdarea. Trebuie să facem în așa fel încât toți copiii din clasă să înțeleagă
ceea ce se predă. Reluăm informațiile de câte ori e nevoie chiar dacă timpul ne presează.
 Încerc să adaptez conținuturile și să lucrez individualizat astfel încât niciun copil să nu își piardă interesul pentru învățare și
încrederea că poate realiza ceea ce i se cere.
Pentru a evalua progresul sunt foarte utile evaluările realizate la final de unitate. Dar nu e singura modalitate de a evalua
progresul. Foarte utile sunt exit ticket-urile la final de lecție sau de zi. Am constatat asta după experiența de anul trecut. Am adunat
exit ticket-urile într-un caiet. Am fost mai mult decât încântată la final de an, când am analizat împreună ce anume au scris în caiet.
Dacă la început de an unii răspundeau la întrebarea adresată de mine printr-un cuvânt sau un desen, la sfârșit de an au reușit să îmi
răspundă la întrebări prin mici texte. Își doreau să spună cât mai multe informații despre ceea ce s-a întâmplat pe parcursul unei zile.
Utilizez ca metodă de evaluare și portofoliile, afișele/ cărțile uriașe/ lapbook-urile realizate pe o anumită temă. De asemenea pun mare
accent pe autoevaluare și pe evaluarea colegială.
Dacă elevii înțeleg corect modul de evaluare și acceptă faptul că le sunt observate greșelile de către colegi, nu doar de doamna
învățătoare, înseamnă că învățarea se produce în mod firesc, fără reticențe din partea copilului. Dacă el acceptă aceste observații
înseamnă că și-a însușit anumite reguli, că a învățat să-și gestioneze emoțiile (nu e ușor pentru un copil să accepte că el greșește), că se
simte parte din grupul şcolar, că acceptă că din greșeli învățăm, că nu se simte discriminat pentru că a greșit, că se simte acceptat
pentru ceea ce este și nu pentru ceea ce știe.
Dacă reușesc ca fiecare elev din clasa mea să se simtă important, să fie apreciat pentru ceea ce știe să facă, să fie acceptat de
colegi indiferent de rezultatele lui școlare/ de situația materială, înseamnă că am reușit să ajung la sufletele elevilor mei și să le insuflu
calități de care mă pot mândri.