Identificați câteva bariere ce apar în calea educației inclusive și strategiile de depășire ale acestora.

În școala incluzivă, toți se simt bineveniți și fiecare elev este la fel de valoros, școala manifestând
grijă și depunând eforturi susținute pentru a asigura cadrul optim în care fiecare elev să învețe și să
progreseze. În activitățile precedente v-am invitat să vă gândiți la ce înseamnă „fiecare elev”, „toți elevii”
etc. Răspunsul fiecăruia dintre noi la întrebarea „cine întâmpină bariere?” se află în continuarea gândului
„fiecare elev, chiar și …”, „toți, dar absolut toți elevii, chiar și …”.
În contextul obișnuit, tendința din cadrul școlii este să privim elevii ca pe o categorie omogenă,
grupați pe clase în care toți au aproximativ aceeași vârstă, au trecut de aceleași probe de examinare care le-
au permis să vină la liceul nostru etc. Ca urmare, așteptarea noastră este ca ei să se comporte cât mai
asemănător, să se raporteze comparabil la cerințele curriculare, la activitățile de învățare propuse, să
parcurgă sarcinile de învățare într-un ritm asemănător, testat pe mai multe generații de aceeași vârstă, să
atingă aceleași standarde de performanță ca toți ceilalți din categoria lor.
În abordarea incluzivă, conceptul de elev mediu există doar în sfera statisticii. În eforturile de a
facilita învățarea pentru fiecare elev avem de-a face cu indivizi care pot fi foarte diferiți, chiar dacă au
numeroase trăsături comune. Sensul adevărat al centrării pe elev este că ne ocupăm de ființa complexă care
învață cu sprijinul nostru, față de care școlii îi revine responsabilitatea de a îndepărta barierele care îi stau în
calea învățării. Tot școlii îi revine responsabilitatea de a identifica acele bariere care ar putea să împiedice
orice elev să progreseze.
Bariere în învăţare Educaţia incluzivă porneşte de la premiza că dificultăţile de învăţare nu apar doar
la copiii/ elevii cu „nevoi educative speciale”. Toţi copiii pot învăţa şi orice copil poate întîmpina dificultăţi.
Educaţia incluzivă vizează dezvoltarea unei abordări centrate pe copil/elev, recunoscînd că toţi copiii
au nevoi de învăţare diferite şi că învaţă în ritmuri diferite. Prin acceptarea faptului că dificultăţile în
învăţare sunt congruente cu nevoile educative speciale, accentul se pune mai degrabă pe deficienţele
copiilor, decît pe condiţiile necesare pentru a învăţa în regim optim. Din perspectiva educaţiei incluzive, se
consideră că copiii/elevii întîmpină dificultăţi atunci cînd se confruntă cu bariere în calea învăţării şi
participării. Barierele pot fi generate de condiţiile de acasă şi de la grădiniţă/şcoală, de culturile existente în
comunitate, de atitudinile pe care le manifestă copiii/elevii între ei şi de imaginea de sine pe care o au, de
competenţele cadrelor didactice pentru a lucra cu copiii care au diverse nevoi, de gradul de adecvare al
curriculumului incluziv sub aspectul centrării pe nevoile copilului, materiale didactice inadecvate de
predare, clădiri inaccesibile şi mediu educaţional închis, de politicile guvernamentale locale şi centrale.
Conform ideologiei incluziunii, toţi copiii au dreptul la predare diferenţiată şi adecvată în clasă, adaptată
particularităţilor de învăţare pe care le au. Acest lucru reclamă din partea cadrului didactic capacitatea de a
înţelege modul în care copiii învaţă şi se dezvoltă.
Cadrul didactic trebuie să fie capabil să adopte diverse moduri de acordare a sprijinului, asigurînd în
acelaşi timp, participarea activă a copilului/elevului în procesul de învăţare. Incluziunea este văzută ca un
proces continuu de depăşire a barierelor de învăţare şi participare pentru toţi copiii şi tinerii pentru a putea
veni în întîmpinarea nevoilor de învăţare a acestora. Din această perspectivă, educaţia incluzivă încurajează
dezvoltarea unor instituţii de învăţămînt obişnuite care să fie capabile să răspundă necestităţilor/nevoilor
tuturor copiilor/ elevilor din comunitate prin reconsiderarea organizării, abordărilor didactice, atitudinii faţă
de copii/elevi şi felul în care utilizează resursele.
Bariere în învăţare
În grădiniţă/şcoală copiii trebuie să însuşească lucruri diferite. Unii copii par să însuşească
rapid, alţii – mai încet. La unele activităţi/lecţii unii copii pot fi mai buni decît alţii. Deseori nu
cunoaştem motivul acestei situaţii. Explicaţii pot fi diferite. De exemplu:
v “Ei sunt mai inteligenţi”...
v “El o ia pe urmele tatălui său”...
v “Ea nu este atentă”...
Aceste trei explicaţii pot conţine un pic de adevăr. Dar există şi altele, pe care trebuie să
le luăm în consideraţie:
• “Părinţii îi ajută: citesc împreună, se joacă, rezolvă probleme, ghicitori, sunt luaţi în braţe, le
cîntă...”
• “Familia este săracă şi ei nu au destulă mîncare”...
• “Ea nu aude la fel de bine ca ceilalţi copii cînd se află în celălalt capăt al sălii de grupă”...
Puteţi distinge diferenţa? E simplu: acestea de la urmă sugerează acţiuni care pot fi
întreprinse pentru a depăşi dificultăţile copilului. De exemplu, încurajînd părinţii să-i stimuleze
dezvoltarea copilului prin jocuri, lecturi, excursii, plimbări etc. Sau dacă suspectaţi că o fetiţă
ar putea avea o problemă cu auzul, găsiţi-i un loc în faţă. Sau dacă un copil are deficienţe de
vedere, acordaţi-i braţul şi sprijiniţi-l să coboare/urce scările, să ocolească obstacolele.
Acest mod de abordare a problemelor este mai util pentru copii, familii şi Dvs, cadrele
didactice: ne spune ce trebuie de făcut pentru a ajuta copiii să depăşească barierele în învăţare.