Excelenta si esec in profesia didactica

Educatia reprezinta rolul conducator al dezvoltarii personale, psihice, ea fiind reprezentata intr-o mare masura de institutia scolii. Prin educatie, copilul reuseste sa treaca la un alt nivel, el crescand odata cu derularea unor etape ce se masoara in timp si rabdare prin pedagogie. Aici intervine astfel educatorul, care creaza relatia educator-educat. Este foarte importanta aceasta relatie, intrucat din acel moment pentru elevi, pedagogul devine un exemplu, un model ce trebuie urmat si ascultat, asadar, in dezvoltarea psihica sanatoasa a copilului o mare influenta o are pedagogul. Dupa scoala primara in care micii elevi sunt cat se poate de protejati de invatatorii lor, ei trec la urmatoarea etapa, scoala generala, una complet straina si nici pe departe la fel de usoara ca si experienta lor anterioara. Din experienta mea, in scoala generala am intalnit niste oameni deosebiti, niste buni pedagogi, insa cu maniere de predare si ascultare diferite, ce uneori nu mau ajutat nici pe mine nici pe colegii mei. Inca din clasa a V-a l-am cunoscut pe domnul profesor de isorie, profesor ce aveam sa il intalnesc inca 4 ani, saptamanal, la scoala. Prima ora de istorie devenise subiect de discutie in clasa, neintelegand deloc modul dumnealui de predare, mult prea repede si greoi pentru niste copii. Apoi a urmat ascultarea pentru obtinerea notelor, etapa ce nu ne-a placut nici pe departe, intrucat 10 se obtinea foarte greu, dupa lungi intrebari despre lectie apoi detalii despre muzeele din oras, cantece de lupta, imn sau poezii motivationale. Nici de modul de examinare nu am fost incantati, lucrarile semestriale cuprinzand 33 de intrebari in 34 de minute. In acea perioada istoria devenise pentru mine materia la care invatam de frica si numai pentru note, deloc din placere. O intamplare deloc frumoasa a fost atunci cand o colega foarte timida a mea a iesit in fata clasei pentru ascultare, insa domnul profesor punea atat de multa presiune si o certa foarte tare daca nu stia sau nu raspundea corect incat ea a inceput sa planga si sa il roage sa ii puna orice nota, dar sa o lase sa plece inapoi in banca. Odata cu examenele nationale am reusit sa intru la profilul dorit, stiinte sociale, istorie intensiv. Aici am trait cele mai frumoase experiente nu numai datorita varstei, dar si datorita oamenilor de acolo. Am cunoscut-o astfel pe doamna

profesoara de istorie cu care am avut o relatie speciala, ce depasea pe cea de elev-profesor, dumneaei devenind confidenta noastra si un adevarat exemplu pentru noi. Atunci isoria a devenit materia mea preferata, am reusit sa fac performante la olimpiade , ba chiar sa citesc si in timpul liber de placere. Toate astea datorita doamnei profesoare care a stiut sa se apropie de noi, sa creeze o legatura pentru ca noi sa invatam din placere. O modalitate buna de invatare dupa care se ghida era invata usor istoria calatorind astfel relatia dintre noi a trecut la un alt nivel odata cu excursiile educative dar totodata amuzante prin toata tara, vizitand majoritatea obiectivelor turistice istorice. Modul de predare era unul foarte simplu, concret, el constand intr-o sinteza a lectiei dupa ce in prealabil povestea pe intelesul tuturor. Sunt sigura ca si informatiile acumulate inca din scoala generala m-au ajutat foarte mult, ele oferindu-mi o baza de cunostinte, insa modul de abordare si predare al doamnei profesoare l-am apreciat mai mult pentru ca invatatul devenise o placere, cunoscund raspunsurile bune devenind si o forma de respect fata de dumneaei. Consider ca un bun profesor stie ca o relatie frumoasa intre el si elevi inseamna si o relatie sanatoasa a dezvoltarii acestora, iar un mod de predare simplu, usor de inteles si explicatiile necesare in timpul lectiei pot face ca fiecare copil sa invete rapid si usor. De asemenea foarte utile pot si orele de dirigentie, de comunicare si excursiile, care pot face ca relatia elev-profesor sa treaca la un alt nivel, de prietenie, dar nu in ultimul rand de respect reciproc.