Autocaracterizare ca viitor profesor

Numele meu este Murgu Nelu- Gabriel și sunt student al Universității din București, în
cadrul Facultății de Teologie, specializarea Teologie Pastorală.
Mereu am avut o oarecare reținere când a trebuit să-mi expun gândurile despre mine
sau de a mă autocaracteriza. Eu consider că suntem diferiți în funcție de fiecare om pe care-l
întâlnim, așa cum afirmă și scriitorul american contemporan Chuck Palahniuk: „Ești o
persoană diferită pentru fiecare om care te cunoaște”. Desprinzându-mă puțin de natura
smerită a unui tânăr teolog, consider că acest lucru este un atu favorabil pentru un bun
profesor, anume capacitatea de a ne adapta la nevoile fiecărui copil în parte și de al face să
înțeleagă și să acumuleze cunoștințele pe care le livrăm.
Fiind crescut de mic într-o familie cu frică de Dumnezeu, am dezvoltat o pasiune
pentru această latură. Acest fapt se datorează și domnului Dorică Mereuță, pe care l-am avut
profesor de religie în clasele gimnaziale. Prin îndemânarea profesională, răbdarea și mai ales
blândețea de care a dat și dă dovadă chiar și în ziua de azi, ne-a stârnit interesul și admirația
față de orele dumnealui. Pot afirma că este unul dintre modelele după care mă ghidez spre a
deveni un profesor cât mai bun.
După ce am terminat nivelul gimnazial, fiind pasionat de teologie, am început studiile
la Seminarul Teologic din Buzău, unde am descoperit și dorința de a profesa în învățământ. Pe
parcursul anilor de seminar, am devenit fascinat de această vocație, fiind influențat de părinții
profesori, dar și de domnii profesori laici. Un exemplu de care-mi amintesc cu admirație
mândrie este Părintele profesor, Cristian Marius Dima. Dumnealui e profesor de limba
engleză și limba franceză, însă cu toate că mulți elevi ar găsi orele de limbi străine în genere
anoste și dificile, dânsul găsea mereu ocazii să ne demonstreze importanța și necesitatea
cunoașterii unei limbi străine în societatea contemporană. Astfel, părintele nu se prezenta la
ore doar să ne predea conjugări sau să ne învețe cum să citim și să traducem, dânsul ne insufla
dorința de învățare prin modul dinamic în care ne aducea la cunoștință obiceiuri, tradiții,
expresii uzuale și exemple din modul de viață al vorbitorilor nativi de limba engleză și limba
franceză. Altfel spus, prin felul acestuia în care se dedica nouă, ca elevi, deconectându-se de
viața sa din afara școlii, a devenit foarte îndrăgit sădind în inima multora, pasiunea și interesul
pentru limbile moderne. Pot spune cu mândrie că dumnealui este unul dintre modelele
importante pentru mine care m-au făcut să mă înscriu la Modulul Psihopedagogic și să-mi
doresc o carieră didactică.

1
 Din dragoste pentru această profesie, imediat ce am început studiile la facultate, m-am
înscris și la modulul psihopedagogic. La început, orele de curs și seminar erau strict teoretice,
însă foarte interesante, deoarece m-au făcut să percep anumite aspecte ale acestei profesii la
care înainte nici nu m-aș fi gândit. Aceste cursuri și seminare reprezintă baza formării mele ca
viitor profesor. Pot spune că acestea conturează un Abc al profesorilor. Fără această instruire
teoretică, nu aș fi fost capabil să înțeleg pe deplin relația elev-profesor.
Ajuns în anul 3 de studiu, am ajuns la etapa în care am fost repartizat pentru a asista la
orele elevilor și mai apoi pentru a susține două lecții în fața acestora, în cadrul practicii de
specialitate din acest modul. Deși știam că sunt pregătit din punct de vedere al cunoștințelor,
aveam totuși puține emoții, fiind prima dată când pun în practică ceea ce am învățat până la
momentul respectiv. Dezavantajos și puțin descurajator a fost faptul că ne aflăm în această
perioadă de pandemie în care orele de curs trebuie efectuate în mediul online, deoarece în
locul imaginii cu mine stând în fața elevilor și predându-le lecția respectivă, m-am găsit stând
la birou în fața unui laptop. Însă nu a fost atât de rău precum mi-aș fi imaginat: lecțiile au
decurs destul de bine, ba chiar am avut parte de feedback din partea elevilor și acest lucru m-a
bucurat.
În primul semestru am fost repartizat la Colegiul Național Mihai Viteazul, având
mentor pe doamna profesoară Ciucă Sorina Mihaela, căreia țin să-i mulțumesc enorm pe
această cale deoarece m-a ajutat și m-a făcut să înțeleg mai bine practica în acest domeniu.
În momentul în care am ajuns în fața clasei de elevi, sau mai bine zis: în fața
laptopului, unde mă așteptau elevii în ferestrele lor micuțe. Deși aceștia au fost foarte
încântați că o să aibă un nou profesor pentru o oră, eu am avut puține emoții, fiind prima dată
în care pun în practică partea teoretică învățată în anii precedenți de modul, mai ales că mă
aflam în mediul online. Însă emoțiile n-au durat mult și am început să le predau elevilor lecția
cea nouă. Am încercat să pun în practică tot ce am învățat din anii precedenți și nu numai, de
asemenea, i-am purtat în minte și în stilul de predare pe bunii mei profesori menționați mai
devreme și fără să-mi dau seama, am devenit treptat mult mai lejer și încrezător în misiunea
de a le aduce copiilor la cunoștință noțiunile pe care le predam.
Deși părea la început că ora în care trebuia să le predau elevilor urma să fie foarte
lungă, timpul a trecut atât de repede încât abia am reușit să termin tot ce-mi propusesem.
După terminarea acesteia, elevii au părut încântați și chiar mulțumiți de cum a decurs ora, dar
și eu am avut un sentiment de mulțumire deoarece susținusem prima mea lecție în fața unei
clase.

2
 La finalul orei, doamna profesoară mi-a adus la cunoștință punctele forte ale
prezentării mele, dar și punctele la care mai aveam de lucrat. Din punctul meu de vedere,
vreau să afirm că m-am descurcat mai bine decât m-aș fi așteptat, iar ora a decurs foarte bine
ținând cont de mediul online impus de situația epidemiologică în care ne aflăm. Pentru acest
lucru țin să le mulțumesc foarte mult elevilor care și-au arătat interesul și s-au implicat activ
pe tot parcursul lecției, de altfel, le sunt recunoscător pentru faptul că nu m-au lăsat să vorbesc
singur în fața unui laptop timp de o oră.
În semestrul 2, am fost repartizat la Școala Gimnazială Nr. 280, iar mentor am avut-o
pe doamna profesoară Achim Mihaela căreia, de asemenea, țin să-i mulțumesc din suflet
pentru că a devenit pentru mine un exemplu în arta răbdării, a blândeții și a înțelegerii la
capitolul legat de predat și nu numai.
Pentru lecția susținută pe semestrul al II-lea am ținut cont de indicațiile doamnei
profesoare Ciucă Sorina Mihaela. S-a remarcat o evoluție prin faptul că am avut mai puține
emoții fiind a doua oară când mă prezint prin intermediul mediului online în fața elevilor spre
a le preda și chiar m-am amuzat cu domniile lor.
Unul dintre cele mai mari beneficii pe care le-am avut în cadrul acestei practici
pedagogice efectuate de mine în cele două semestre, a fost faptul că am întâlnit pe parcursul
acesteia profesori ce m-au făcut, personal, să înțeleg mai bine importanța rolului de dascăl
într-o societate. Cu toții fac parte temeinică formării mele în această carieră și le sunt
recunoscător tuturor că pot să preiau de la fiecare câte ceva spre a-mi fi de folos în momentul
pășirii în sala de clasă.
După susținerea celor două lecții în fața elevilor am realizat cât de grea, importantă,
dar și totodată plăcută este misiunea profesorilor. La etapa practică a sosit momentul în care
cunoștințele teoretice s-au îmbinat cu cele practice.
În opinia mea, este destul de dificilă formarea imediată ca profesor, dar acest lucru se
îmbunătățește odată cu trecerea timpului prin practică. Un lucru important și totodată
definitoriu în misiunea de profesor este modalitatea de predare și capacitatea de adaptarea în
funcție de fiecare copil în parte astfel ca fiecare elev să recepteze mesajul pe care eu, ca
profesor, încerc să-l transmit. Esențială este și relația profesor-elev, aceasta trebuie să fie
destul de apropiată încât elevul să nu se simtă retras, dar nici prea apropiată pentru că altfel nu
ar mai exista o așa numită relație profesor-elev, altfel spus profesorul trebuie să se facă plăcut
în momentul predării și să-și impună respectul când este cazul.
În concluzie, meseria de profesor este una foarte plăcută și respectată de cei din jur.
Sper ca într-un viitor apropiat să reușesc a mă ridica la standardele profesorilor care mi-au

3
devenit modele și să- mi găsesc un loc de muncă în domeniul ales, astfel încât să-i fac mândri
că am fost elevul lor.
Închei pledoaria mea cu un citat scurt, dar foarte profund, definitoriu acestei meserii
ce, personal, m-a fascinat, și anume „Profesorul este cineva care se face treptat tot mai puțin
necesar.”- Thomas Carruthers.