Universitatea de Vest din Timișoara

Facultatea de Sociologie şi Psihologie

Departamentul de Asistenţă Socială

Eseu motivațional - model 2

Sunt o elevă care și-ar dori să lucreze cu persoane cu dizabilități deoarece am mulți
prieteni care au dizabilități, însă, cu doar o lună înainte de admitere, printr-o coincidență am
cunoscut un asistent social care mi-a vorbit despre munca sa. Vorbea cu atâta încântare
despre munca depusă și despre multitudinea de beneficiari cu care a lucrat, precum și despre
satisfacția pe care o are văzând bucuria pe chipul beneficiarilor, încât m-a cucerit. Deși
înainte nu știam prea multe despre munca unui asistent social am fost atrasă iar cu cât aflam
mai multe despre rolul unui asistent social, cu atât conștientizam mai mult că această meserie
se potrivește cu valorile și convingerile mele, astfel am decis să urmez cursurile facultății de
asistență socială.
Motivația mea de a urma această specializare m-a determinat să aleg Universitatea de
Vest din Timișoara. Am ales această universitate deoarece are un renume de prestigiu printre
studenți și este cunoscută pentru faptul că oferă condiții moderne pentru studiu, burse,
oportunități de a realiza un stagiu într-o universitate din Uniunea Europeană și o educație de
calitate. Universitatea are profesori competenți și calificați care se ocupă de studenți și care
consider că mă vor ajuta să îmi însușesc cunoștințe teoretice și practice solide, care vor face
din mine un bun profesionist, capabil să acționeze în beneficiul celor vulnerabili și
marginalizați.
Știu că fiecare persoană este unică în felul său și indiferent de statut, limbă, etnie,
fiecare persoană are drepturi care trebuie respectate și fiecare persoană care se află într-un
anumit impas trebuie ajutată să depășească momentul prin tehnici profesionalizate, prin efort
atât din partea persoanei în cauză cât și din partea asistentului social,l care are datoria să ajute
la soluționarea problemei.
Deși nu am avut ocazia să desfășor activități de voluntariat, am avut însă ocazia, în
nenumărate rânduri să intru în contact cu diverși beneficiari ai asistenței sociale. Astfel, am
intrat în contact cu persoane aflate în detenție, cu ocazia vizitării penitenciarului Popa Șapcă,
cu copii institutionalizați, cu ocazia vizitării Centrului de Plasament de la Recaș, cu persoane
fără adapost, iar încă de la o vârstă fragedă am intrat în contact cu copii cu dizabilități pe care
i-am cunoscut prin Fundația Speranța.
Pot admite că simplul fapt că i-am cunoscut a adus beneficii majore în viața mea. M-a
ajutat să mă dezvolt pe plan personal și să mă descopar pe mine și pe cei din jur, am realizat
că dețin o serie de valori pe care niciodată nu aș fi știut că le dețin și nu aș fi putut să le
fructific. M-a făcut să conștientizez și să înţeleg necesitățiile lor, am învățat ce înseamnă să
oferi un zâmbet, să dăruiesc fără să aștept nimic în schimb, să apreciez ceea ce am, să mă
adaptez, să fiu independentă, să mă bucur de fiecare lucru, să mă apropii de oameni și să le
vorbesc, să îi ascult și să îi înțeleg dar cel mai important lucru învățat a fost acela de a nu mă
da batută și de a spera în continuare. Toate aceste experiențe m-au condus în mod indirect
către această profesie și m-au făcut să îmi doresc să devin o persoană mai bună care se
implică și nu stă pe margine indiferentă.

Blvd. Vasile Pârvan, Nr. 4, 300223, Timişoara, România Pagina │ 1 / 1

Tel.: (+40) 0256 592 373, E-mail: asistenta.sociala@e-uvt.ro