ESEU MOTIVATIONAL Sunt o elev
ă care și
-ar dori
să
lucrez
e cu persoane cu dizabilități deoarece am mulți
prieteni
care au dizabilităț
i,
însă cu doar o lună î
nainte de admitere, printr-o coinciden
ță
am cunoscut un asistent social care mi-a vorbit despre munca sa. Vorbea cu atâ
ta încântare despre munca depusă
ș
i despre multitudinea de beneficiari cu care a lucrat precum
și despre satisfacția pe care o are văzâ
nd bucuria pe chipul beneficiarilor încât m-a cucerit. De
și înainte nu ș
tiam prea multe despre munca unu
i asistent social am fost atrasă
iar cu cât aflam mai multe despre rolul unui asistent social cu atât con
știentizam mai mult că această
meserie se potrive
ș
te cu valorile
ș
i convingerile mele, astfel am
decis să urmez cursurile facultății de asi
sten
ță socială.
Motiva
ția mea de a urma această specializare m
-
a determinat să
aleg Universitatea de Vest din Timi
șoara. Am ales această
universitate deoarece are un renume de prestigiu printre studen
ți și este cunoscută pentru faptul că oferă condiț
ii moderne
pentru studiu, burse, oportunităț
i de a realiza un stagiu într-
o universitate din Uniunea Europeană și o educaț
ie de calitate. Universitatea are profesori competen
ți și calificați care se ocupă de studenți și care consider că mă vor ajuta să
îmi însu
șesc cunoștinț
e teoretice
ș
i practice solide care vor face din mine un bun profesionist,
capabil să acționeze în beneficiul celor vulnerabili și marginalizați
.
Știu că fiecare persoană
este un
ică în felul să
u,
ș
i indiferent de statut,
limbă
,etnie, fiecare
persoană
are drepturi care trebuie respectate,
și fiecare persoană care se află î
ntr-un anumit impas
trebuie ajutată să depășească
momentul prin tehnici profesionalizate, prin efort atât din partea
persoanei în cauză
cât
ș
i din partea asis
tentului social care are datoria să ajute la soluț
ionarea problemei. De
și nu am avut ocazia să desfășor activități de voluntariat,
am avut
însă
ocazia, în
nenumărate rânduri să intru în contact cu diverș
i beneficiari ai asisten
ței sociale
. Astfel, am intrat în contact cu persoane aflate în deten
ție cu ocazia vizitării peni
tenciarului Popa
Șapcă, cu copii
institutionaliza
ți cu ocazia vizită
rii Centrului de Plasament de la Reca
ș, cu persoane fără
adapost,
iar încă de la o vârstă fragedă am intrat în contact cu copii cu dizabilități pe care i
-am cunoscut prin Funda
ția Speranța. Pot admite că simplul fapt că i
-am cunoscut a adus beneficii majore în via
ța mea. M
-a
ajutat să mă dezvolt pe plan personal și să mă descopar pe mine și pe cei din jur, am realizat că
de
ț
in o s
erie de valori pe care niciodată nu aș fi știut că le dețin și nu aș fi putut să
le fructific. M-
a făcut să conștientizez și să înteleg necesitățiile lor, am învățat ce înseamnă a oferi un zâmbet, să
dăruiesc fără
să aștept nimic în schimb, să apreciez ceea ce am, să mă adaptez, să
fiu
independentă, să mă
bucur de fi
ecare lucru, să mă apropii de oameni
și să le vorbesc, să îi ascult și să îi înț
el
eg dar cel mai important lucru învățat a fost acela de a nu mă da batută și de a spera î
n continuare. Toate aceste experien
țe m
-
au condus în mod indirect către această profesie și m
-au
făcut să îmi doresc să devin o persoană mai bună care se implică și nu stă pe margine indiferentă
.
Răsplătiți-vă curiozitatea
Tot ce doriți să citiți.
Oricând. Oriunde. Orice dispozitiv.
Fără obligații. Anulați oricând.