Domnul Trandafir vs Domnul Vucea in

scoala mea

A fi profesor este o arta. Aceasta meserie este una dintre cele

mai frumoase, cu cele mai multe satisfactii, dar si una dintre cele
mai dificile. Fiind profesor ai sarcina de a forma niste personalitati
autonome care sa se poata integra in societate, cu capaciti de
gndire critic i creativ, cu un profil moral demn de urmat i cu o nalt
profesionalitate. Pentru a practica aceasta meserie trebuie sa fii dedicat, rabdator,
sa fii pasionat de a ii invata pe altii. Atunci cand aceasta pasiune nu exista,
profesorul nu mai este un model de urmat in fata elevilor, ci devine un Domn
Vucea, un profesor rigid care nu stie sa se faca placut elevilor.

Din experienta mea de elev pot spune ca am dat peste multe tipuri de profesori,
insa despre putini as putea spune ca mi-au fost model, ca am invatat de placere la
orele lor si ca m-au inspirat. Un profesor care are tot respectul meu si pe care l-am
admirat, si inca il admir, este profesoara mea de istorie din liceu. Pana sa intru la
liceu am detestat istoria la scoala, simteam o repulsie fata de aceasta materie cum
nu mai intalnisem. Nu puteam sa ii inteleg rostul, iar la examinari doar invatam
informatia pe de rost fara sa o inteleg logic. Dupa ce am intrat la un liceu filologic,
cea mai mare problema a mea era ca peste 4 ani urma sa dau proba de Bacalaureat
la istorie. Insa, datorita profesoarei, istoria a devenit materia mea preferata. Prin
modul in care vorbea despre aceasta materie puteai observa cu cata pasiune isi
iubea meseria. Adora ceea ce facea si preda intr-un asa mod incat in timpul lectiei
parca toata clasa se evapora si puteai sa il vezi pe Stefan cel Mare luptandu-se cu
turcii fix langa tine. Era nascuta pentru meseria de profesor, foarte dedicata,
rabdatoare si persuasiva. Era de asemenea si severa, dar nu intr-un mod in care sa
iti fie frica sa iti spui opinia, ci stia sa se impuna in fata elevilor, sa ne faca sa ii
ascultam fiecare vorba. Extraordinar de corecta mereu, si foarte creativa in a preda,
cu o materie structurata impecabil, invatam de placere. Cunostintele sale in istorie
erau atat de vaste incat mereu ii puneam intrebari pentru a afla si mai multe.
Ajunsesem sa iubesc istoria, sa citesc diferite materiale, ba chiar incepusem sa ii
povestesc si sorei mele tot ce aflasem. Era foarte apropiata de elevi si mereu
puteam apela la ea cand aveam o problema, de orice natura. Pe langa istorie ne
invata si cum sa ne comportam in societate, ce este bine si ce nu este bine sa
facem.

In opinia mea acesta este modelul profesorului perfect, un profesor care stie sa
atraga elevii spre materia pe care o preda, care stie sa se impuna atunci cand este
cazul, stie sa predea pentru a intelege toti elevii si care are cunostinte vaste in
domeniul respectiv.

Desigur, am avut parte si de un Domn Vucea in viata mea de elev, mai exact
in liceu. Din pacate acesta mi-a fost si diriginte, o profesoara de biologie, despre
care, cu parere de rau afirm ca dupa terminarea liceului am ramas cu un gust amar
in ceea ce o priveste. Aceasta doamna nu avea nici o abilitate in a preda, nu
practica aceasta meserie cu placere, ci de abia astepta sa termine. Se impunea doar
prin tipete si note mici, incercand din rasputeri sa para ceea ce nu era. In viziunea
ei, dupa cum ne-a marturisit, se considera o doamna pe care toata lumea o invidia,
inclusiv colegii de munca, pentru deosebitul respect pe care toti elevii i-l poarta.
Dorea mereu sa-i impresionezi prin cadouri scumpe pe ceilalti profesori, astfel de
fiecare data cand se apropia o sarbatoare stiam cu totii ce insemna asta. Era mai
preocupata de propria imagine decat de elevi si de predare. Adeseori in loc sa
facem orele de curs ne povestea despre problemele personale si despre situatia
materiala foarte buna pe care o are. Considera ca este foarte apropiata de noi, insa
adevarul e ca de fiecare data la ore vorbea doar cu 4-5 copii ai caror parinti ii
cunostea, pe restul ignorandu-ne cu desavarsire.

Din punctul meu de vedere aceasta este un exemplu de profesor care nu se

dedica meseriei si care nu reuseste sa ii invete pe elevi nimic, nefiind un model de
urmat, ci contrariul. Din nefericire, exista multi asemenea profesori care nu isi
practica meseria cu pasiune, astfel elevii nu sunt stimulati cum se cuvine sa invete,
nu de teama, ci de placere.

In concluzie, diferentele dintre un profesor bun si un profesor mai putin bun se

vad in special in modul de predare si relatia acestora cu elevii. Nu oricine poate fi
profesor, trebuie sa iti placa lucrul acesta pentru a putea fi un model de urmat. In
fata elevilor.