DATE SIGNALECTICE

1. Prezentare intervievator – , Victoria Drăgan, Jurnalism și procese mediatice, grupa J211.

2. Prezentare intervievat (nume, prenume; data, anul și locul nașterii; studii medii, studii
universitare, specialitatea, [formă de învățământ absolvită]; cariera: locurile de muncă, funcțiile
deținute; activitatea profesională actuală, afiliere instituțională).

III. EDUCAȚIA ÎN FAMILIA PÂNĂ LA ÎNMATRICULAREA LA FACULTATE

− Ce vă amintiți despre educația aplicată în familia Dvs. în perioada de până la înmatricularea la

facultate ?
Sunt născută într-o familie unde sau educat șapte copii, eu fiind una din cea mai mare în familie,
deci pe umerii mei a căzut marele noroc de a fi dădaca celor șase frați și surori mai mici, părinții
fiind ocupați cu serviciul, pe atunci nu se dădea concediul de maternitate, deci numai din câteva luni
mama ieșia la lucru și noi ne creștem unul pe altul. Însă nu știu cum a pus temelia părinții, cred că
mie și fratelui mai mare că eram foarte ascultători în primul rând și tot timpul seara ne făcea analiza
zilei, adică cu ce ne-am ocupat ziua, ce-am făcut, ce ne-a plăcut în ziua ceea, ce jocuri interesante
am văzut, dacă am avut grijă de frații mai mici, care a fost mai cuminte, care a fost mai obraznic și
dacă se pomenea vreo unul din frați să fie ceva mai obraznic, atunci principalul era morala la noi.
Taicmio nu țin minte să fost vreodată să pună mâna pe vărguță, dar când vorbea, păi vorbele lui
erau tăioase și nu mai trebuia a doua oară să spună ceva, și maicămea da, câteodată fiind mamă și
având șapte copii și câteodată și gălăgioși, câteodată și mai obrăznicuți mai punea mâna pe vărguță,
dar credcă nu a fost o vărguță de pedeapsă, mai mult a fost o vărguță de a ne educa, de a ne face să
fim stăpâni pe sine și să ne putem stăpâni emoțiile negative când le avem, când apar, să nu fim
violenți, să nu ne batem, tot timpul să fim prietenoși, iată aceast, și îmi amintesc tot timpul când
maicămea mai des mergea la adunările părintești la școală, păi atuncea spunea, poate atunci pentru
noi asta a și fost motivația cea mai mare pentru a fi exemplu pentru părinți, fiindcă ne spunea așa,
merg la adunare părintească, vedeți nu v-ați comportat urât, ați luat note bune, ca să nu mă faceți de
rușine în tot satul, crescând mai mare, chiar fiind prin clasele a zecea, și chiar înainte de a fi
înamtriculată la facultate, deci maicămea spunea că voi sunteți cei mai mari în familie, tot satul se
uită la voi, nu cumva să faceți ceva să ne arăte satul cu degetul, iată prin cuvintele acestea a fost
credcă cea mai bună educație pentru noi, și până în prezent cuvintele acestea ne stau în capul mesei,
crescând puțin mai mari, taicămio așa ne-a spus odată, nu importă ce meserie veți alege în viață, dar
rămâne a fi să fiți oameni întodeauna, oriunde ați fi, oriunde ați merge, todeauna să fiți oameni și nu
uitați că voi ați pornit de la țară și o vorbă foarte frumoasă de a lui tata spunea așa, capul plecat
sabia nu-l taie, adică todeauna trebuie să nu ne punem în pară cu persoanele după înălțime, după
statut mai mari și să fim așa, deci iată așa a fost educația la noi în familie, nu știu cum, poate că și
ne-am educat unul pe altul, poate că și…, dar din cei șapte copii, numai unul nu are studii, restul toți
am făcut facultăți, chiar și cu două facultăți avem, adică nu în zadar a fost educația părinților, ea și-a
avut efectul și rodul ei, asta cred eu.

− Cine v-a îndrumat în formarea Dvs. educațională?

− În primul rând părinții, în al doilea rând diriginta a fost un model pentru mine, cred că și asta
a fost modelul meu educațional de a fi, în primul rând părinții mei, taică-miu prin vorbele lui
și prin sfaturile lui, și prin cuvintele înțelepte care milai dat, apoi mergând la prima
învățătoare și diriginta, care jos pălăria pentru așa profesori.

1
− Se făceau comparații referitoare la studiile din perioada în care Basarabia a fost parte
componentă a României și cu perioada sovietică?
− Pe atunci când învățam, despre Basarabia mai puțin se vorbea se vorbea despre uniunea
sovietică mai mult și chiar cand am făcut clasele primare și studiile pe atunci, nu știu dacă am
auzit ceva despre alipirea Basarabiei, dar la România mai mult se vorbea despre uniunea
sovietică și cele 15 Republici care erau în componența Uniunii Sovietice

− Ce forme de educație se aplica în familie (munca, lectura etc.)?

Forma de educație în primul rând a fost convorbirea, tot timpul convorbirea, o formă tradițională
care și este convorbirea, discuțiile analiza, dacă apărea o problemă, eu fiind mai mult atașată de tata,
mai des toate problemele care le aveam, mai aproape le aveam cu taică-miu, și adică le rezolvam cu
tata, în primul rând asta era, discuția, analiza, asta era forma de educație pe atunci.
− Aveți rude în familie antrenate în sistemul educațional, care v-au marcat parcursul spre
înmatriculare la facultate?
Nu, nu am. Avem rude care au alte meserii, pe când învățător nu este nimeni.
− Se citeau în familie cărți educaționale, dar interzise?
Nu, părinții nu citeau cărți educaționale, nu am văzut, nu țin minte să citească cărți educaționale, în
primul rând maică mea nu avea timp, taică-miu a făcut numai trei clase și baza de a face carte iată
asta a și fost motivație, taică-miu tot timpul așa și spunea, că trebuie să învățăm, că trebuie să avem
o meserie și iată asta ne motiva pe noi să deschidem cărțile, fiind în clasele a șaptea, a zecea, eu nu
știu dacă era vreo carte necitită de mine în bibliotecă, eu și noaptea citeam, dar părinții nu au citit
– Se audia și vizualiza în familie materiale cu tentă educațională, dar interzise?
Nu, fiindcă nu aveam acces pe atunci.
− Se audia și vizualiza în familie emisiuni radio și emisiuni TV românești?

− Dacă au participat părinții/rudele/prietenii la mișcarea de renaștere națională?

– Podurile de flori 6 mai 1990 și 16 iunie 1991 ?
Oiiiii, a fost ceva impresionant în primul rând, parcă ceva ce voia să ea naștere în viața noastră,
deoarece tot timpul se vorbea despre cele 15 republici, despre fosta uniune, despre că Moscova
conduce și atunci când prima dată am mers noi la podul de flori, atunci parcă simțeam că în viața
noastră trebuie să fie o schimbare, o schimbare spre bine, o schimbare de a ne lipi la țara mamă, o
schimbare de a fi același neam cu România, deoarece suntem același neam
− Ce evenimente educaționale v-au marcat copilăria?
Primul eveniment care ma marcat așa, a fost intrarea în rândul octombreilor, parcă pe atunci a
deveni octombrel era cea mai mare cinste, fiindcă deveneau octombrei până la urmă toți, dar
învățătorul ne spunea că iată în rândul octombreilor vor intra cei mai sâlitori și harnici copii, elevi,
și iată atunci aista era eveniment tare mare, apoi alt eveniment a fost intrarea în rândurile
organizații pionerești, ce cinste era pe atunci să fii pioner doamne, și mai ales să ai încă cravată, și
cravata ceea o călcam de nu știu câte ori, prima săptămână o călcam așa parcă mise păre că doamne
ferește ce o să fie acolo, și nodu să nu fie cumva mai strâns, și în primul rând dacă erai membru al
organizației pionerești, atunci erai implicat și în mai multe activități care aveau loc în școală, până
acuma, credcă și copii mei o să țină minte 19 mai ziua pionerii, o ține minte că anume pe data de 19
mai, cei care trebuiau să intre atingeau vârsta de a intra în rândul organizației pionerești, ap iată la
19 mai intram, era mare sărbătoare se făcea activitate, după aceea deacum am fost membru al
2
comsomolului, fiind comsomolist deacuma am rămas și am fost comsomolist și cât am fost student
tot comsomolist am fost, când am intrat în primul an la lucru tot eram comsomolist, adică erau iată
rândurile tineretului, pe atunci mare cinste erau, iată anume aceste trei evenimente importante care
erau din viața de școlară de până la facultate

IV. EDUCAȚIA ÎN SISTEMUL EDUCAȚIONAL PREUNIVERSITAR PÂNĂ LA

ÎNMATRICULAREA LA FACULTATE

− Care sunt amintirile legate de primii învățători?

− Nu știu, pentru mine, învățătorul, poate când spun câteodată și povestesc cum apărea
învățătorul în ochii mei, încep unii să râdă. Eu îmi închipuiam că învățătorul nu mănâncă
mâncare pe care o mănâncă toți oamenii; învățătorii acasă nu au veceu de care avem noi
acasă; învățătoriii, mai în scurt, așa îmi închipuiam că ei sunt Dumnezeu și dacă mergeam la
magazin și era un învățător în magazin, păi nu știu cum, poate și era baza de... nu știu, eu nu
pot să spun de ce anume eu stăteam, ieșeam pe scări. Și nu numai eu, dar și colegele mele,
fiindcă noi, într-o clasă, din mahala, eram patru fete și un băiat, adică eram cinci elevi și
noi... dar trei, în prezent, suntem prietene foarte bune și așa că, dacă la unul îi trebuia să se
ducă la magazin, le striga și pe celelalte și ne duceam toate trei, toate trei prietene și, dacă ne
duceam la magazin și vedeam un învățător, noi ieșeam și așteptam până învățătorul ieșea din
magazin și apoi intram și noi să cumpărăm ce avem de cumpărat, după ce ne trimetea maica
mea, deci, eu am mai spus și în prima parte a discuției că primul învățător, nu știu, și-a pus
amprenta de o... nu știu... O persoană care... nici nu pot să-mi găsesc cuvintele pentru a reda
recunoștința și mărinimia, și respectul pentru ce a făcut pentru mine, cumva, cum m-a
marcat. Făcea niște exerciții... Analizând acum, îmi dau seama că făcea niște exerciții
simple, dar nu știu, prin cuvântul Parascovei Simionovna, cred că, ne-a făcut așa ca să fin o
clasă unită și avea niște metode ieșite din comun. Niciodată nu am văzut să ne ridice vocea.
Da, ea punea note de doi, dar cred că nota cea de doi ne făcea ca să ne motiveze să învățăm
și mai bine. Dictarea, cînd o făcea, o făcea din carte și dacă erai mai șmecher și deschideai
cartea, atunci era garantat că deși ai scris corect acolo, tot nota doi vei avea. Niciodată nu-ți
făcea observație, deci avea niște metode aparte, eu nu știu cum și dacă ne dojenea câte o
dată, nu știu cum, așa ușurel ne dojenea și avea o privire caldă care poate ne încălzea pe noi.
Nu eram 10, 20, dar eram chiar 28 de copii în clasă, adică... Și era învățătoarea care noi am
fost penultima promoție înainte de a se duce la pensia meritată și iată așa și... Ceilalți
profesori, de asemenea, nu știu, eu am avut norocul și partea de a avea niște profesori de o
expeție foarte frumoasă. Mi-aduc aminte de dirigintă căreia îi admiram tot timpul mâinile
fine, îi admiram, că în afară de lecții, dumneaei reușea tot timpul să croșeteze, venea cu
hăinuțe croșetate de dumneaei, tricotate de dumneaei, avea niște hăinuțe pentru care singură
își cumpăra material și asta pentru mine mă... Dumneaei își ridica fața în ochii mei, își ridica
așa, statutul de profesor. Apoi, profesorul de chimie, tot timpul, așa, prin glume, prin cuvinte
așa care ne făcea să glumim, să râdem, să zâmbim, totodată ne dădea și cunoștințe. Când ne
chema la tablă, apoi tot timpul când era în dispoziție, dar cel mai des dumnealui era în
dispoziție, spunea: Vino, vino printre flori! Nu te teme că ai să mori! Dacă cineva, de
exemplu, sau... Deci, iată așa, profesoara de matematică, jos pălăria, poate dumneaei mi-a și,
m-a marcat pe mine ca să-mi placă, pe urmă, să-mi placă mai tare obiectele reale și, cu
ușurință, să... Nu știu, eu înțelegeam de la lecții tot, în schimb, la istorie, trebuia să fac efort,
trebuia să învăț bine acasă ca să povestesc, pe când la matematică, fizică, chimie, eu
mâncam acolo, în ghilimele să fie spus, răsărită, și-mi plăcea și nu înțelegeam cum alți copii
nu pot să înțeleagă dacă e așa de ușor și... dar, în schimb, la istorie, la literatura
moldovenească care era atunci, eu învățam bine, învățam, adică, foarte, foarte mult. Adică,
nu știu, nu știu...Eu am avut parte și norocul de a avea profesori și învățători foarte, foarte
buni și care-mi amintesc cu plăcere și cu satisfacție de ceea ce ne preda la lecții.
3
− Din ce manuale se studia la școală?
- Păi, aveam manuale în chirilică era. Era limba moldovenească, era literatura moldovenească,
limba rusă, literatura rusă aveam, matematica.Matematica era algebra și geometria, deci
manuale, manuale școlare care erau pe timpuri și noi socoteam că sunt niște manuale care
trebuie și păstrate și chiar am învățat din ele cu plăcere.

− Ce fel de cărți erau în biblioteca instituției de învățământ?

− Cărți de literatură artistică erau de toate nivelele, adică, cel mai des, cel mai mult erau cărțile
scriitorilor ruși și foarte multe cărți care erau anume la istorie, dar ce fel de cărți? Erau
lucrările lui Lenin, lucrările lui Carl Marx, broșuri de la congrele care avea loc în Uninea
Sovietică. Iată așa cărți de acestea, de-ale scriitorilor români, nici vorbă, de-a scriitorilor
moldoveni erau, dar erau foarte puține – cărți unde era... Nu știu, eu pe Ion Creangă l-am
studiat deja când eram la facultate, la școală nu țin minte să fi fost Ion Creangă sau să studiem
ceva de Grigore Vieru, deci mai mult era literatură rusă, iată, a scriitorilor și a poeților ruși .

− Vă informați din surse alternative pentru sistemul de învățământ (radio, televizor, ziare)?

− Doamne... La limba moldovenească și la literatura moldovenească, cum era pe atunci, ne

dădeau compuneri și trebuia neapărat să ne informăm ca să poți să faci o compunere, ca să
poți s-o faci după toate criteriile care se cereau atunci, deci, neapărat trebuia să cercetăm
manuale, ziare și reviste care existau acolo. De radio, nici vorbă. Radioul, nu țin eu minte...
Da, era radio. Televiziune, nici vorbă, fiindcă televiunea, pe atunci, șucra de dimineață. Eu nu
țin minte, atunci, la ce oră era pornirea de dimineață, dar, în orice caz, era până la ora zece
televizorul. De la ora zece până la ora cinci, era închis. De la ora cinci până la ora zece sau 11
seara, iarăși, lucra televizorul și iarăși se închidea până dimineață, așa că, televizorul și
radioul nicidecum nu putea să ne marcheze nouă sau să ne formeze ca personalități. Cel mai
des... dar, atunci, fiecare om... nu era bătrân, nu era persoană care să nu primească ziare și
reviste și, iată, de acolo, din ziare, din reviste, din cărțile care existau în bibliotecă, mne
informam. Radioul, televizorul nu erau. Adică, erau, dar, vă spun, erau... nu aveam ce lua noi
de acolo, programe educative, programe informaționale pentru copii sau ceva, nu țin minte.

− Cum se realiza pregătirea ideologică în școli?

− Ideologic? Aveam pregătirea militară, aveam mesager care, în toată lunea, trebuia să ne
pregătim să aducem ultimele știri la... era la fel cum e acum o oră de dirigenție, așa se făcea
înainte... tot așa, o oră de dirigenție, unde ne pregăteam noi cu informații din ziare, din reviste,
care... evenimentele care au avut loc în țară și pregătirea militară era un curs care ne făcea pe
noi să fim prtegătiți în tot sensul cuvântului, atât practic, cât și teoretic, adică, ne... iată, aveam
ore, aveam curs, asta e pregătirea militară. După aceea, aveam competiții care pe atunci,
Zarnița, Aganiok, și ne... nu știu... Dar acest era... Fiind deja și consomolistă, era și cercul
politic, dar, la cercul politic, totodată în săptămână, ne aduma și se discuta, se discuat despre
evenimentele care au loc cel mai mult...în Moldova, mai puține evenimente. Cele mai multe
erau sovietice, era Komsomolskaia Pravda... Moldova Sovietică era un ziar, dar acolo tot se
baza mai mult pe ceea ce se întâmplă în unele din cele 15 republici și iată așa.

− În opinia Dvs., au existat ani sau evenimente istorice care au afectat sistemul de învățământ
preuniversitar și pe care le-ați sesizat din propria experiență?
4
− Nu, nu, nu... Nu a existat așa vreun eveniment ca eu să țin minte așa ceva ieșit... să fie... Poate
că a fost, dar eu nu țin minte așa ceva. Chiar fiind clasa a opta, a noua, a zecea, nu țin minte
eu așa evenimente importante.

− Exista vestimentație școlară obligatorie?

− Ei, fără doar și poate, era uniforma școlară care cuprindea rochiță, câteodată nu era ea chiar
comodă. Când era cald afară, nu era chiar comodă, fiindcă își era cal dîn ea, dar era
obligatoriu rochia s-o ai și șorțuleț negru de fiecare zi, sortulet alb la sărbători, manșete și
guleraș alb, acestea numaidecât, șosete sau ciorapi lungi până la genunchi numaidecât și două
banturi în cap era obligatoriu. Deci, până în clasa a zecea... noi numai la balul de absolvire nu
am mers cu cosițe, dar așa, am mers cu cosițe.

– Din ce surse bibliografice v-ați pregătit pentru a fi înmatriculat la facultate?

– Nu știu dacă am luat eu ceva surse. Am luat câteva ore particulare, am rugat profesorul meu de
matematică să-mi explice ceva și profesoara, pe atunci învățătorii, profesorul de limbă română să
mă ajute. La istorie, m-am pregătit mai mult singură, dar istoria nici nu mi-a trebuit să dau, fiindcă
am dat primele două examene, limba română și matematică, și am mers la convorbire, adică deodată
noi știam rezultatele. Și da, nu m-am pregătit ceva adăugător, numai orele școlare și câteva ore...
mama a rugat învățătorul de limba română și matematică să-mi mai dea câte ceva adăugător care
să-mi prindă bine, dar în rest – nu.

V. EDUCAȚIA ÎN SISTEMUL EDUCAȚIONAL UNIVERSITAR

− Cum ați decis să mergeți la Facultate? Care au fost motivele pentru care ați pledat pentru
continuarea studiilor superioare?
Am spus eu chiar și în prima parte a discuției noastre că părinții tot timpul ne motivează că trebuie
să facem carte, și maică-mea mă vedea numaidecât un economist sau contabil, așa mergea discuția,
că numaidecât voia, ca să fiu, că iată ar fi bine dacă tu ai deveni economist, dacă iată mergi așa, dar
mie îmi plăcea mai mult munca cu copii și după ce am terminat școala, eram după zece clase de
acum nu mergeau părinții cu noi, și am mers singură să depun documentele și când am venit acasă,
am spus părinților, nu am depus la facultatea de contabil, la economie, am depus la învățător, și cred
că eu am înțeles că este vocația să fiu eu învățător, nu mo motivat adică nimenea, mie îmi plăcea
chiar încă de mică, mă jucam și de-a școala acasă, în orice caz vocația asta de a fi învățător era de
mică, și fără cineva să mă îndrume am mers să fac această meserie.

− Cum a fost admiterea?

Admiterea nu a fost ușoară, eram pe atuncea, dacă nu greșesc erau cinci sau șase persoane pe un loc
a fost luptă grea, și după primul examen când am văzut câți colegi au căzut, că deodată îmi spunea
dacă ai trecut și ce notă ai luat, patru, cinci, doi, trei, adică până în seară se verifica lucrările noastre,
a fost o luptă crânșină, și nu numai la facultatea unde eram eu, la toate facultățile pe unde și care nu
auzeai la toți erau concursurile foarte mari. Impunător, totuși copii care nu intrau în primul an intrau
în anul doi
− Care erau criteriile de selecție?
După câte țin eu minte erau niște criterii care mi se pare că este o continuitate și acuma, în primul
rând era media notelor la examenele la care erau pe atunci, după aceea era media din certificatul
acesta de finisare a școlii generale, un alt criteriu era, care erau orfani, erau privilegiați, copii cu un
singur părinte, și apoi copii din familii social vulnerabile, adică din familii cu mulți copii, totuși

5
aveau prioritate, dar mai înainte de toate erau examenele, erau persoane care un punct nu le-a ajuns
și nu puteau să intre la facultate, cu banii nici vorbă pe atunci nu se auzea
− Prima zi la Facultate
Doamne…interesant. M-am dus la cămin, și am făcut cunoștință cu câteva fete. Noi am fost în
cameră cinci fete și toate eram în aceeași grupă, a doua zi trebuia să mergem prima zi la facultate,
ne-am trezit dimineață , ne-am așezat la masă, am tras toate câte un boșet că ne-am despărțit de
casă, că ce-o să facem noi aici și cum o să ne descurcăm noi aici, apoi pe urmă ne-am dus la
facultate, ușor m-am acomodat, ușor am făcut cunoștință cu colegele de facultate, în primul an am
avut un coleg care era tot după școală generală ca și noi, după aceea anul doi s-a dus în armată
colegul nostru și a venit altul care deja făcuse armata. Erau cred că din toate colțurile moldovei, și
de la sud și de la nord și din centru din toate raioanele. Mi-o fost interesant în primul rând când mi-
am văzut dirigintele, dirigintele nostru cred că avea 1,60 m, mai mult nu avea, era mărunțel, eu fiind
de statură mai joasă, dar eu aveam niște colegi care aveau 1,70m, 1,75m și ele când mergeau pe
lângă Dimitri Antonovici, păi ne amuzam pe baza aceasta, dar era o persoană foarte loială și
respectuoasă cu noi. Își dădea sufletul pentru grupa lui, el dacă vedea că cuiva nu-i ajunge un punct
pentru ca să primească bursă se zbătea să primească bursă, mergea că la grupa lui să-i dea mai
multe locuri în cămin, mai multe burse că fetele lui au merite, că fetele lui participă. era o persoană
bravo, bravo, bravo.
− Care era atmosfera generală la facultate?
Una călduroasă și prietenoasă, nu am avut noi ca să fim invidioase, nu a fost răutate, noi am fost tot
timpul prietenoasă și tot timpul săritoare la nevoie, dacă una își făcea tema pentru acasă, mai ales eu
la matematică, mie îmi era foarte ușor nemaivorbind la limba moldovenească care era atuncea, tot
îmi venea foarte ușor, păi iată nu era așa că mi-am făcut tema pentru acasă și la ceilalți nu le dau,
dimineața repede fetele în auditoriu nu erau telefoane, la matematică cine a făcut, ce rezultat ați
primit, da de ce așa, dați și nouă, toată grupa eram prietenoși, tot așa și la sesiune eram.
− În ce limbă ați studiat?O parte din discipline au fost în limba rusă, o parte din discipline erau
în limba moldovenească.
− Cât timp le-ați învățat?
Eu nu am avut acest hotar de a întâlni dificultate la limba rusă, de exemplu dacă era disciplina în
limba rusă, eu să nu înțeleg ceva, fiindcă chiar primii ani am predat în limba rusă, nu aveam
dificultatea de a nu înțelege ceva, care disciplină era în limba rusă aceea o învățăm în limba rusă,
dădeam sesiunea, nu era ceva ca offf doamne ne trebuie ore adăugătoare, nici nu auzeam pe atunci
de ore adăugătoare, când eram student să ia cineva ore adăugătoare..nu.

− Ce surse bibliografice utilizați? În ce limbă erau scrise? Erau surse bibliografice

restricționate?
Mergeam la bibliotecă, căutam cărțile care ne trebuie, iarăși mă întorc înapoi, erau vremurile care
mai puțină literatură din Moldova era pe atunci, pe când era multă literatură în limba rusă, și dacă
nu găseam ceea ce ne trebuia nouă în limba moldovenească ap atunci căutam la biblioteca în limba
rusă și traduceam din limba rusă în limba moldovenească așa cum credeam noi, sau luam vreun
dicționar, cel mai des mi-o trebuit să cercetez lucrările lui lenin Ienghils, lucrările celor 27 de
congrese care au fost în uniunea sovietică, acestea au fost care am avut eu nevoie să folosesc la
facultate.
− Care discipline erau dificile de asimilat?
Istoria partidului comunist cum era atunci și anatomia o fost disciplinile care puțin mai dificile,
catare eu mă descurcam foarte bine, fiindcă am fost o studentă care am avut bursă mărită, învățam
foarte bine, dar cât de bine nu oi învăța totuși sunt disciplini care sunt oleacă mai dificile, care nu
mă atrăgeau pe mine să le studiez, le învățăm că trebuia să le învăț.

6
− Se trișa la examene?
Eiii, ca orice student care nu o fost student și nu o trișat la examene, eu nu am fost persoana care să
pot să trișez, fiindcă fața mea deodată dădea de înțeles, nu îmi închipui să fi fost eu student și să nu
trișeze, să nu facă vreo șmecherie, să nu prindă cu ochiul de la vre-un coleg sau altceva, aceștia sunt
anii de studenție
− Cum era viața de student în instituția de învățământ superior (vestimentația, mâncarea,
condițiile de cazare, bursa, surse alternative de venit, distracțiile de epocă)?
Deci am avut norocul de a avea cămin toți anii cât am fost studentă și bursă de asemenea,
vestimentația era simplă, iată când o să pozez o să vezi că nu puneam noi accent pe îmbrăcăminte,
iată când eram de acum la practica pedagogică, atunci ni se cerea să fim îmbrăcați clasic, adică
fustiță, coftiță, jacket să avem numaidecât, deci asta ne se cerea să avem, dar în rest mergeam la
școală așa cum doream fiecare. Viața de student a fost interesantă, totodată și grea, că mai eram noi
acești de la cămin care primeam bursa, și de fiecare dată la două-trei luni hai să facem o excursie
undeva, sau o colegă a văzut o fustă la magazin, da nu-i ajungea bani, înseamnă că noi puneam bani
de la bursa noastră și colega își cumpăra fustă. Noi mai rar ne duceam acasă, nu ne ducem noi așa
des acasă, și ajungeam săptămâni și zile când mai cumpăram și ceva de îmbrăcat ap era câte o
săptămână cu pâine neagră care era pe atunci șaisprezece capici și cu chefir, care cred că miso întors
de atunci, că nu-mi mai place mie chefirul așa de tare și tocanita din bostanel, că era cea mai ieftină
în magazin, și niciodată nu o fost să ne certăm, bem azi câte o ceașcă de ceai, bem, ținem azi dietă,
ținem, se întâmpla că nu aveam bani nici pentru pâine. Iată așa trăim era vesel, parcă nici nu am
trecut prin perioade mai dificile, în schimb serile erau foarte interesante, glumeam, puteam să ne
adunăm într-o cameră să facem și șotii, o fost foarte, foarte interesant, în tot sensul cuvântului, chiar
am ajuns și la Kiev, fiind studentă, am cumpărat ciocolate ucrainesti, am venit înapoi și am mâncat
o săptămână toate fetele chefir cu tocăniță de bostanel și pâine neagră, iac-așa.
− Cum erau amenajate auditoriile? Ce era afișat pe pereți (tablouri, harta URSS, portrete ale
liderilor sovietici etc.)?
Simplu, era ceea ce ne trebuia, la anatomie era ceea ce ne trebuia la anatomie, la limba română era
portretul lui Lenin pe atunci în toate cabinetele, era simplu.
− Cum vi se păreau cerințele față de studenți?
Erau niște cerințe unice pentru toți, nu era o atitudine diferită, erau niște cerințe care noi credeam că
sunt bune și ne trebuie pentru toți, așa erau pe atunci.
− Care erau relațiile dintre profesori și studenți?
Cele mai calde relații erau între dirigintele nostru și noi, în rest ceilalți profesori se ținea relația asta
eu sunt profesor tu ești student, adică nu era o relație prietenoasă, dacă era o relație prietenoasă, asta
foarte, foarte rar, dacă vre-un profesor își permitea să fie mai prietenos cu unul, doi, trei studenți.
Nu trebuia să glumim, nu trebuia nu ne permiteam noi să facem glume pe seama profesorului, da cu
dirigintele mai glumeam, mai puteam spune, s-a întâmplat că am și fugit de la lecții, dar dacă
îndrăzneam să facem glume, atunci eram chemați la organizația comsomolista, discutați, erau
pedepsiți, chiar și dați afară din rândurile organizației comsomoliste când era pe atunci.
− Cumpărați produse deficitare?
Da noi nici nu știam ce sunt acelea produse deficitare, noi credeam că tocanita ceea care este în
magazine aceea este deficitul cel mai mare care este, sau dacă era cârnatul acela de trei ruble și
cincisprezece capici, nu știu dacă erau produse să credem noi că sunt deficitare, după anii optzeci și
nouă da, dar cât am fost studentă nu. Toate produsele erau în magazin de care voiai de acelea
cumpărai.
− Existau persoane care se ocupau cu speculă?
Nu am întâlnit persoane care să se ocupe cu speculă.

7
− Activitatea studenților în muncile agricole periclita procesul educațional?

− În ce măsură ați sesizat faptul că materiile de studiu erau ideologizate?

− Cum se realiza pregătirea ideologică în instituția de învățământ superior?

− Se realiza că există și altă lume, în afara celei sovietice?

− Nu știu dacă se realiza atunci că există și o altă lume. Nouă ni se părea că toată lumea trăia
foarte, foarte bine și totul este bine când eram studenți, adică nouă ni se părea că noi suntem
cei mai fericiți, că avem o țară bogată, că doar pe atunci era și uzina de tractoare, și uzina
metalurgică, diferite fabrici care erau în Moldova, așa că ni se părea că trăim normal și nu
știam că mai există o altă lume în afară de Moldova, care este sau trăiește cu mult mai bine ca
noi.

− Cum era localitatea (descrieți planimetria, clădirile cu destinație socială, istorică, culturală
etc.) unde era plasată instituția de învățământ superior în perioada în care studiati?
− Localitate…. nu știu cum să spun, o localitate ca toate localitățile, era casă de cultură, era sală
de sport la noi la școală, era teren, stadion, școli, adică, nu știu.. Ceva că să mă impresioneze,
nu știu… Era ceea ce trebuia să fie la locul lui, așa pe atunci credeam.

− Povestiți-ne despre organizațiile comsomoliste și comuniste de la facultate? Ce activități

realizau?
− Deci, Doamne… În primul rând, erau niște organizații care, cel mai des…făceau foarte multe
activități organizația consomolista, dar misiunea cea mai mare era de a duce momentele
acestea educative cu studenții care chiuleau de la lecții, iată, erau discuții cu ei…
−

− Participarea la evenimente cu caracter festiv (adunări solemne, demonstrații, sărbători

oficiale)? Ce sărbători oficiale se serbau (9 Mai, 7 Noiembrie, Anul Nou etc.)?
− Cum treceau sărbătorile religioase (Crăciunul, Paştele; Paștele Blajinilor)? Restricții?

− Cum erau organizate nunțile în mediul studențesc – la țară (în corturi, în săli festive din școli
etc.), în orașe (la restaurant)? Câți de mulți puteau să le facă la oraș? Și cât de scump era?
− Cum apreciați situația economică din URSS în anii 80?

− Ce vă amintiți despre „legea seacă” („suhoi zacon”) 1985-1989? Cum vă aprovizionați cu

băuturi alcoolice?
– Care era starea de spirit în societate? (în familie/ în colectivul de studenți? Cum au înțeles
restructurarea ?
− Ce schimbări în viața dvs. /în nivelul de trai a produs ?

− Ce statut aveau studenții cu armata facută?

− Ați avut colegi la facultate, care au participat la războiul sovieto-afghan?

8
− Se vorbea în anturajul Dumneavoastră despre criza ecologică provocată de avaria de la
Cernobâl?
− În opinia Dumneavoastră, au existat ani sau evenimente istorice care au afectat sistemul de
învățământ universitar și pe care le-ați sesizat din propria experiență?
− Ați sesizat manifestări naționaliste în instituție?
– În Facultatea la care ați învățat s-a simțit suflul mișcării naționale ? Care era poziția/atitudinea
profesorilor românofoni și a celor rusofoni ?
– Care era poziția/ atitudinea studenților românofoni și a celor rusofoni ?
− Cine dintre profesori, studenți s-au evidențiat în procesul de renaștere națională?

− Au fost studenți, profesori, care se opuneau proceselor de renaștere națională?

− Ați participat la mișcări de masă de la sfârșitul anilor 1980: mitinguri, greve?

− Ați fost martor la ciocniri violente dintre protestatari și autorități?

a. 7 noiembrie 1989 – studenții au blocat trecerea tehnicii militare sovietice pe Piața Biruinței
din Chișinău cu ocazia așa-numitei Mari Revoluții Socialiste din Octombrie.
b. 10 noiembrie 1989 demonstrații la Ministerul de Interne al RSSM
− Ați comunicat cu personalități implicate în mișcările de masă de la sfârșitul anilor 1980?

− Cum ați sesizat trecerea de la grafie chirilică la cea latină?

– Care era poziția/atitudinea profesorilor românofoni și a celor rusofoni ?
– Care era poziția/ atitudinea studenților românofoni și a celor rusofoni ?
– Cum ați sesizat trecerea de la istoria ideologizată la cea națională? introducerea cursurilor de
istorie a Românilor ? trecerea la predarea disciplinelor în limba română și la grafia latină ?
– Cea mai plăcută și cea mai neplăcută amintire din anii studenției?

V. VIAȚA POST STUDII

− După absolvirea facultății, pe ce drum ați mers?

− Statul asigura locul de muncă și de trai al tinerilor specialiști?

− Câți de mulți rămâneau la orașe?

− În ce măsură cunoștințele obținute la facultate le-ați aplicat în activitatea profesională?

− Cât de pregătit era tânărul specialist pentru activitatea profesională practică?

− Cum era colectivul în care v-ați început activitatea profesională, Cum v-au întâmpinat?

− Ce activități obștești erau organizate în colectivul de muncă?

− Ce funcții ați deținut în primii 3 ani de activitate profesională (președinte al comitetului

sindical, secretar al organizației comsomoliste)
− Ați păstrat relațiile cu colegii de facultate? Dar cu profesorii?

− Ați organizat serate de întâlnire cu colegii, cu profesorii? Când a fost ultima?

VI. MATERIALE ILUSTRATIVE. COORDONATE

9
1. Fotografia persoanei intervievate din timpul interviului.
2. Fotografii (cu legendă), documente de epocă (cu titlu explicit) din anii studenției sau când a
profesat în sistemul de învățământ superior (pentru a fi scanate și predate împreună cu
interviul).
3. Lăsați telefonul de contact sau adresa de email al intervievatorului pentru cazul în care
persoana intervievată dorește să revină cu precizări, detalii.

10