Tema:Introducere în consilierea

şi educaţia familiei
1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
2. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ÎN
INTERVENŢIA
SOCIOEDUCAŢIONALĂ
3. TIPURI DE TERAPIILE ÎN
SITUAŢII DE CRIZĂ
1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Şcoala are un rol foarte important în formarea copilului
şi, de ce nu, şi a părinţilor, printr-o comunicare
permanentă între profesori şi părinţi.
 Cele două autorităţi prezente în viaţa copilului îşi pun

amprenta asupra felului în care acesta se dezvoltă.

 Dezvoltarea ştiinţelor socio-umane
demonstrează că experienţele primilor
ani din viaţa copiilor sunt hotărâtoare
pentru devenirea personalităţii lor.
De foarte multe ori părinţii nu însă
capabili să-şi rezolve propriile probleme
cu copiii lor.
Folosesc autoritatea excesivă, violenţa
sau sunt indiferenţi, nu observă când
copiii au probleme.
 Educaţia părinţilor

avem în vedere
asumarea
misiunii de a
la nivelul de stimula
informare şi atitudinea
abilitare cu proactivă a
privire la părinţilor, de
responsabilităţil continuă
Nu ne referim e care le revin. informare şi
la nivelul de perfecţionare în
studii al această dificilă
acestora, “meserie”.
• Pentru îndeplinirea funcţiei fundamentale
a familiei, cea de securizare a copilului, şi
a rolului său socializator, finalitatea părinţilor
definitorie a educaţiei părinţilor constă în
formarea conştiinţei educative a acestora,
Educaţia
conştiinţa necesităţii unui efort continuu
pe măsura evoluţiei nevoilor, inclusiv a
nevoilor de educaţie ale copilului.
• contribuie la emanciparea socială Educaţia părinţilor
şi spirituală a acestora.
• are în vedere acele acţiuni îndreptate spre
părinţilor
exersarea funcţiei educative şi spre dezvoltarea familiei şi a
unor practici eficiente de comunicare şi de
interacţionare în familie.
Educaţia
Educaţia părintilor este o problemă care
ar trebui să preocupe mai mult autorităţile
şi şcolile să se preocupe de organizarea şi
sprijinirea unor activităţi, de tipul
cursurilor, seminariilor oferite gratuit
pentru formarea părinţilor.

Investind în părinţi, investim în copii,

puterea exemplului personal fiind
întotdeauna cea mai mare; un părinte
educat ştie să abordeze şi cele mai
delicate situaţii din viaţa copilului şi să le
găsească rezolvarea cea mai potrivită.
 În prezent, există o Totuşi, potrivit
serie de cursuri unor studii
organizate în mare sociologice recente,
parte de ONG-uri în ultimii ani s-a
sau asociaţii non- Din păcate, aceste înregistrat un
profit al căror scop cursuri nu au interes crescând al
este acela de a acoperire naţională părinţilor faţă de
educa, forma şi nu au caracter de cursurile şi
părinţii pe anumite permanenţă. activităţile
teme legate de educaţionale care
îngrijirea, creşterea vizează educaţia
şi educarea pentru a fi un
copilului. părinte bun.
 Vrăsmaş (2008, p. 51)
identifică două tipuri de
intervenţii asupra părinţilor:
prevenirea (în planul
intelectual-cognitiv, sprijin
social, intervenţie psihologică)
şi rezolvarea unor situaţii,
crize, probleme, conflicte.
Ele vin în sprijinul familiei pentru a-
şi “exercita cu succes funcţia
educativă”.  Intervenţia socio-
educaţională de sprijinire a familiei
constă, în mod special, în acţiuni de
consiliere a părinţilor şi a familiei.
Consilierea familiei Consilierea parentală Consilierea  părinţilor

• se referă la un • se adresează în • Prin intermediul • presupune, mai mult

consilierii familiei şi decât educaţia
set de acţiuni principal a celei parentale se acestora,
preventive şi părinţilor şi urmăreşte formarea individualizarea
directe, de prevede acelor deprinderi, intervenţiei ţinând
atitudini, cont de relaţiile din
sprijinire a întărirea cunoştinţe, familie, condiţiile
membrilor rolurilor competenţe, sociale, economice
familiei pentru acestora în capacităţi şi etc. Educaţia
creşterea, acţiunile în comportamente părinţilor are mai
parentale care îi mult valoare de
îngrijirea şi favoarea ajută pe aceştia să prevenţie şi
educarea educaţiei şi devină buni părinţi. înglobează o
adecvată a păstrării Pentru a fi un bun multitudine de
părinte trebuie să fii activităţi (pentru
urmaşilor. coeziunii capabil să contribui actualii şi viitorii
familiei.” eficient la părinţi).
dezvoltarea copilului.
 2. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ÎN INTERVENŢIA
SOCIOEDUCAŢIONALĂ

Sprijiul pe care
şcoala îl poate problemelor de zi cu zi).
acorda familiei, în • instrumental (de rezolvare a
cadrul
parteneriatului
situaţii);
dintre ele, se şi interpretare a propriei
manifestă în • informaţional (de înţelegere
creşterea şi criticaţi sau condamnaţi);
educarea copilului.
Hermans, 1997: liberă a emoţiilor, fără a fi
identifică trei • emoţional (de exprimare
forme de sprijin
pentru familie:
Conceptul de parteneriat educaţional are semnificaţii
teoretice şi practice tot mai vaste.

Pentru intervenţia socioeducaţională din şcoli se folosesc

specialişti care intervin atât în activitatea şcolară a copiilor,
cât şi în practicile parentale.

Aceşti profesionişti sunt consilierul şcolar, psihologul,

cadrul didactic de sprijin, mediatorul şcolar, profesorii,
medicul şcolar, asistentul medical etc.

Intervenţia socioeducaţională, care este centrată pe

acţiunile educative, trebuie completată cu cele „medicale,
psihomedicale sau terapeutice”.
 Vrăsmaş (2008, p. 99-101) identifică următoarele
tipuri de activităţi în intervenţia socioeducaţională:

informative;
formative (educative şi de
consiliere);
de orientare;

terapiile;

sprijin material.
•  spre autoritatea tutelară, cabinete psihologice, familiale
dispensare, policlinici, cabinete logopedice, relaţiilor
consilierea cuplului, decizii şi acţiuni în părinţilor şi
momente cheie ale formării şi dezvoltării Orientarea
copiilor etc.
• sunt de două tipuri: educaţia părinţilor (pentru autocunoaştere şi
autoanaliză, dezvoltarea atitudinilor şi practicilor parentale,
responsabilizare, comunicare  eficientă, uşurarea procesului decizional,
formative 
rezolvarea conflictelor dintre generaţii etc.) şi consilierea
psihopedagogică a părinţilor (pentru schimbarea percepţiilor, ideilor,
Activităţile
atitudinilor, formarea de abilităţi şi deprinderi utile în rezolvarea
situaţiilor dificile).
• constau în transmiterea de informaţii despre: educaţie,
sănătate, activităţi şi rezultate şcolare, managementul informative 
timpului, resurse pentru petrecerea timpului liber, Activităţile
abilitare practică generală, finanţe, piaţa muncii,
profesii, tradiţii, obiceiuri, religie, juridic etc.
3. TIPURI DE TERAPIILE ÎN SITUAŢII
DE CRIZĂ

Sprijinul social
În funcţie de modul de relaţionare, grupare
şi antrenare a beneficiarilor:
Activităţi de
Activităţi cu un
intervenţie
părinte şi copilul
personalizată sau
acestuia;
faţă în faţă;

Activităţi în grupuri
Activităţi în grupuri
mari de părinţi
mici de părinţi, uniţi
pentru dezbaterea
de interese, probleme
unor teme, probleme
comune;
etc.
După timpul acordat intervenţiilor, s-a
făcut următoarea distincţie:

Activităţi de lungă durată;

Activităţi periodice;

Activităţi sporadice, întâmplătoare.

După modul de personalizare a
intervenţiei:

Activităţi individuale de
consiliere sau informare;

Programe socioeducaţionale
de durată mai lungă sau mai
scurtă.
 Ecaterina Vrăsmaş în opera citată, enumeră
următoarele argumente în favoarea acţiunilor de
educaţie a părinţilor:
părinţii doresc să se
informeze asupra
dezvoltării copilului lor şi
asupra rolurilor educative
pe care le au;
educaţia părinţilor
favorizează emanciparea
adultului şi copilului în
interdependenţă şi activează
autonomia, îmbogăţeşte
personalitatea, încurajează
maturitatea prin dezvoltarea
responsabilităţilor sociale;
activităţile desfăşurate cu
părinţii sprijină şi
flexibilizează legăturile
dintre generaţii, facilitează
cunoaşterea şi descoperirea
de sine;
lucrul cu părinţii amplifică
implicarea părinţilor în
există suficiente informaţii rezultatele obţinute în
educaţie îmbogăţeşte
şi competenţe utile care pot activităţile socio-culturale
calitatea relaţiilor
fi sistematizate pentru a fi desfăşurate cu copiii în
interindividuale în
transmise părinţilor; şcoală sau în alte instituţii
comunitate;
educaţionale;
prevenirea situaţiilor
problemă, riscurilor în
părinţii devin în mod studiile demonstrează
educaţie şi dezvoltare nu
obligatoriu parteneri atunci eficacitatea educaţiei
este decât recunoaşterea
când copilul manifestă părinţilor în special în ceea
importanţei rolului pe care
tulburări afective sau de altă ce priveşte traiectul şcolar
îl au părinţii şi faptului că
natură; al copilului;
trebuie sprijiniţi ca să îl
joace cu succes;
educaţia părinţilor ajută
parteneriatul educaţional şi
respectarea drepturilor
copilului realizând puntea
necesară între tradiţie şi
modernism în educaţie.
Actualmente, problematica educaţiei părinţilor este orientată
spre o serie de probleme pe care Convenţia cu privire la
Drepturile Copilului le-a evidenţiat:
reducerea abuzului asupra copiilor şi eliminarea pedepselor fizice;

reducerea conflictului dintre generaţii;

sprijinirea părinţilor care au copii cu cerinţe educative speciale;

responsabilizarea ambilor părinţi şi rolul tatălui;

sprijin pentru mama care lucrează;

relaţiile dintre fraţi;

prevenirea comportamentelor deviante şi a criminalităţii în rândul copiilor;

asigurarea climatului afectiv necesar vârstei timpurii;

cunoaşterea şi luarea în consideraţie a nevoilor şi opiniilor copiilor pentru a

asigura participarea lor la propria formare.
 Educaţia familială este percepută astăzi
fie ca atât de “naturală” încât este de
neînlocuit, fie ca accidentală deoarece nu
toate familiile sunt gata să joace toate
rolurile dificile enunţate anterior.
 Instituţiile care sunt la dispoziţia
copilului şi a familiei trebuie să lucreze
împreună pentru a schimba fundamental
modul în care aceştia gândesc, se
comportă şi îşi folosesc resursele.
 Educaţia părinţilor începe cu disponibilitatea şi
deschiderea acestora de a învăţa lucruri noi pe
care să şi le pună în aplicare.
 La intervenţia şcolii, se adaugă intervenţia

mijloacelor de informare în masă; în lipsa

cursurilor organizate de şcoală sau a banilor
necesari pentru urmarea acestor cursuri, există şi
alte metode de informare pentru părinţi.
 Trăim în era internetului, orice tip de informaţie

poate fi accesata on-line, există comunităţi,

forumuri on-line dedicate părinţilor şi copiilor
unde se poate interacţiona cu persoane care se
confruntă cu situaţii similare.
Mulțumesc pentru atenție!!!