COORDONATOR DISCIPLINĂ:

Lect.univ.dr. Laura Nicoleta BOCHIȘ

- DEPARTAMENTUL PENTRU INVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI
ÎNVĂŢĂMÂNT CU FRECVENŢĂ REDUSĂ -

SUPORT PENTRU STUDIU INDIVIDUAL

la disciplina:

ALTERNATIVE
EDUCAȚ IONALE

Universitatea din Oradea

- 2017 -
COORDONATOR DISCIPLINĂ:
Lect.univ.dr. Laura Nicoleta BOCHIȘ
- DEPARTAMENTUL PENTRU INVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI
ÎNVĂŢĂMÂNT CU FRECVENŢĂ REDUSĂ -

SUPORT PENTRU STUDIU INDIVIDUAL

la disciplina:

ALTERNATIVE
EDUCAȚ IONALE
CUPRINS

Modulul 1: ALTERNATIVELE EDUCAȚIONALE: SCURT ISTORIC 13

1.1. Alternativele educaționale: delimitări conceptuale 16
1.2. Contextul apariției și promotorii alternativelor educaționale 18
1.3. Alternativele educaționale în România 22
Subiecte pentru autoevaluare 25
Subiecte pentru evaluare şi control 27
Bibliografie 28

Modulul 2: LECȚIA ÎN CADRUL UNOR SISTEME DE

29
ÎNVĂȚĂMÂNT ALTERNATIV
2.1. Sistemul monitorial (Bell Lancaster) 31

2.2. Sistemul Manheim 33

2.3. Planul Dalton 34

2.4. Sistemul Winnetka 36

2.5. Lecția în sistemul Cousinet 37

Subiecte pentru autoevaluare 39
Subiecte pentru evaluare şi control 40
Bibliografie obligatorie 42

43
Modulul 3: ALTERNATIVA EDUCAȚIONALĂ MONTESSORI
3.1. Maria Montessori: activitatea și date biografice relevante 46

3.2. Fundamentele teoretice ale pedagogiei Montessori. 48

3.3. Organizarea mediului educațional în alternativa Montessori Error!

Bookmark not defined. 51

3.4. Activitatea educatorilor în instituțiile de învățământ Montessori 54

3.5. Ghid pentru programele Motessori în funcție de vârstă 57

Subiecte pentru autoevaluare 60
Subiecte pentru evaluare şi control 62
Bibliografie obligatorie 64

65
Modulul 4: ALTERNATIVA EDUCAȚIONALĂ WALDORF
4.1. Rudolf Steiner: Activitatea și date biografice relevante 67

4.2. Fundamentele teoretice ale pedagogiei Waldorf 70

4.3. Repere practice privind organizarea procesului de învățământ în

alternativa educațională Waldorf 73

4.4. Responsabilitățile cadrului didactic din intituțiile de învățământ

alternativ Waldorf 78
Subiecte pentru autoevaluare 81
Subiecte pentru evaluare și control 84
Bibliografia Modulului 86

87
Modulul 5: ALTERNATIVA EDUCAȚIONALĂ FREINET
5.1. Célestin Freinet: activitatea și date biografice semnificative 90

5.2. Fundamentele teoretice ale pedagogiei Freinet 91

5.3. Tehnicile utilizate în alternativa educațională Freinet 94

5.4. Repere practice privind desfășurarea activităților la grupele Freinet 97

5.6. Evaluare și control în alternativa educațională Freinet 101

5.7. Rolul profesorului în alternativa educațională Freinet 102

Subiecte pentru autoevaluare 104
Subiecte pentru evaluare şi control 106
Bibliografie 109

Modulul 6: ALTERNATIVA EDUCAȚIONALĂ STEP BY STEP 111

6.1. Fundamente teoretice legate de învățare și mediul educațional în
alternativa educațională Step by step 113

6.2. Repere practice privind organizarea procesului de învățământ în

alternativa educațională Step by step 116

6.3. Evaluarea în alternativa educațională Step by step 122

6.4. Rolul profesorului în alternativa educațională Step by step 124

Subiecte pentru autoevaluare 125
Subiecte pentru evaluare şi control 127
Bibliografie 129

Modulul 7: ALTERNATIVA EDUCAȚIONALĂ PLANUL JENA 131

7.1. Peter Peterson: Activitatea și date biografice semnificative 132

7.2. Fundamentele teoretice ale alternativei pedagogice Planul Jena 134

7.3. Repere practice privind organizarea procesului de învățământ în
alternativa educațională Planul Jena 137
Subiecte pentru autoevaluare 140
Subiecte pentru evaluare şi control 142
Bibliografie 144

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 145

LISTA PICTOGRAMELOR UTILIZATE ÎN TEXT

Suportul pentru studiu individual (SSI) de faţă conţine pictograme care au o semnificaţie
specifică, după cum urmează:
Obiective educaţionale – se prezintă obiectivele Modulului

Cuvinte cheie - se prezintă cuvintele cheie principale din

conţinutul modulului

Cuprinsul modulului - se prezintă cuprinsul modulului

Important! - atrage atenţia asupra unei porţiuni de text care conţine

noţiuni sau informaţii importante pentru tine.

Subiecte pentru autoevaluare - se prezintă subiectele destinate

autoevaluării din cadrul unui Modul.

Întrebări de autoevaluare - se prezintă întrebările destinate

autoevaluării cunoştinţelor teoretice asimilate din cadrul Modulului

Subiecte pentru evaluare şi control propuse pentru un Modul.

Teste grilă propuse pentru un Modul.

Studii de caz propuse pentru un Modul.

Jocuri de rol propuse pentru un Modul.

Teme pentru aprofundarea cunoştinţelor propuse pentru un Modul.

Întrebări de evaluare propuse pentru un Modul.

Aplicaţii practice/ comentarii/ analize de texte/ situaţii propuse
pentru un Modul.

Probleme/exerciţii propuse pentru un Modul.

Referate / lucrări de reacţie propuse pentru un Modul.

Rezumatul Unităţii de învăţare inclusă într-un Modul.

Bibliografia obligatorie pentru un Modul.

Bibliografie disponibilă on-line pentru un Modul.

Bibliografie suplimentară (facultativă) pentru un Modul. Este

destinată celor care doresc să aprofundeze tematica abordată într-
un Modul.
INTRODUCERE

Stimate cursant,
În acest semestru, vom desfăşura împreună activitatea la disciplina Alternative
educaționale, în regim de disciplină opțională, în anul II, semestrul al treilea.
Țin de la început să te apreciez pentru interesul pe care îl acorzi acestui opțional (despre care
din denumire cred că ai reușit să identifici unele din conținuturile pe care le vom aborda).
În lucrarea ,Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi
strategii, Ioan Cerghit (2002) susţine că ceea ce învaţă elevii reprezintă «inima» însăşi a
învăţământului. În continuare, reputatul pedagog afirmă că didacticienii de azi şi de mâine,
trebuie să-şi (re)construiască permanent demersurile plecând de la convingerea profundă că
„nu există un singur mod în care elevii învaţă şi cu atât mai puţin nu există un singur mod
în care aceştia să fie învăţaţi”. Autorul subliniază așadar rolul strategiilor didactice de
predare învățare evaluare în activitatea didactică și nevoia ca acestea să se plieze pe nevoile,
intresul și stilul iidividual al copiilor/elevilor. Știm cu toții că istoria învăţământului
consemnează diferite forme de organizare a procesului de învăţământ. Cel mai cunoscut şi
practicat la nivel mondial este sistemul de organizare pe clase şi lecţii. Este un mod colectiv
de organizare care s-a conturat la începutul epocii moderne, ca răspuns la cerinţele social-
economice, ce determinau necesitatea şcolarizării puţin costisitoare şi eficiente a unui număr
mare de copii. A fost fundamentat teoretic de pedagogul ceh Jan Amos Comenius, în secolul
al XVII-lea şi, ulterior, dezvoltat de alţi reprezentanţi de seamă ai gândirii pedagogice,
precum I. H. Pestalozzi, C. D. Uşinski, I. F. Herbart etc. A fost introdus în învăţământul
românesc în 1864, prin Legea instrucţiunii.
Sistemul pe clase şi pe lecţii este încă deschis spre modernizare şi mai poate fi perfecţionat.
Principala limită a acestui sistem de organizare rezidă în dificultatea luării în considerare a
particularităţilor individuale, ceea ce îngreunează realizarea unui învăţământ intensiv.
Tocmai de la aceste precizări poate fi derivată și importanța studierii acestei discipline,
întrucât sper că îți va oferi sugestii practice de organizare a activităților, de desfășurarea a
procesului de învățământ noi pentru învățământul tradițional, pe care le-ai putea aplica
începând cu practica pedagogică pe care o desfășori dar și în viitor, în cariera pe care ai ales
să o îmbrățișezi.
Iată care sunt cele două obiective generale în jurul cărora vom construi conţinutul la
această disciplină:
 să te familiarizezi cu specificul desfăşurării activităţilor didactice în diverse sisteme de
învățământ alternativ; precum şi
 să conștientizezi rolul sistemelor de învățământ alternativ, atât în ceea ce privește
implementarea lor în sistemul de învățământ în România, cât și pentru a transfera cele
mai eficiente principii, medode sau forme de organizare specifice pedagogiilor
alternative, în activitatea didactică pe care o desfășori cu preșcolarii și elevii din cilul
primar.
Ambele obiective îți solicită deschidere, curiozitate, preocupare pentru studiu, pentru a
acumula cât mai multe informații, pe temeiul cărora să poți să îți fundamentezi, în practica
de specialitate și în viitoarea cariera profesională, abilitățile de predare pentru a trezi intersul
elevilor pentru învățare și pentru a le forma deprinderi trainice de muncă intelectuală și
practice, pe scurt, pentru a-i pregăti pentru viață.
Promotorii sistemelor de învățământ alternativ au pus în centrul acțiunii educative copilul și
nevoile acestora, accent care nu se regăsea în învățământul formal tradițional.
Grija pentru nevoile copilului este redată metaforic în Povestea calului care nu-i era sete
de Aldo Pettini, pe care o redăm mai jos:
Tânărul orășean vroia să fie folositor gospodăriei unde era găzduit:
- Înainte să duc calul la câmp, își spuse, voi merge să-l adap. O să se câștige timp și
nu vor mai fi griji întreaga zi. Dar, fir-ar să fie! Calul refuza să meargă la adăpătoare și nu
are ochi decât pentru câmpul de alături plin de lucernă! Dar de când au început animalele
să poruncească?
- O să mergi să bei, ți-o spun eu!… Noul țăran trage frâul apoi merge în spatele calului
și-l lovește. În sfârșit! Animalul înaintează, e aproape de adăpătoare….
- Poate îi e frică… Dacă l-aș mângâia?… Vezi, apa e limpede! Ia! Udă-ți botul…
Cum!… Nu bei?… Ia.
Și omul împinge brusc botul calului în apă din adăpătoare
- O să bei acum! Animalul se strâmbă și sulfă, dar nu bea. Trece un țăran. Privește
scena și îi spune orașeanului:
- Oh! Așa crezi că trebuie să te porți cu un cal? E mai puțin animal decât orice om,
știi asta? Nu-i e sete…. Poți să-l și omori și tot n-o sa bea. Poate o să se prefacă, dar va da
afară toată apa pe care o s-o înghită…Timp pierdut bătrâne!
- Atunci ce fac?
- Se vede bine că nu esti țăran! Nu ai înțeles că de dimineață nu-i e sete și că, în
schimb, are nevoie de lucernă bună și proaspătă? Lasă-l să mănânce lucerna pe săturate;
pe urmă o să-i fie sete și atunci o să-l vezi galopând către adăpătoare. N-o să aștepte să-i
dai tu voie. Te sfătuiesc chiar să nu-i stai în cale… Și când o să bea n-ai decât să-l tragi de
căpăstru; n-are să se oprească din băut…
Celestin Freinet, adept al educației noi și totodată întemeietorul sistemului de învățământ
alternativ care îi poartă numele a afirmat că greșim întotdeauna când încercăm să schimbăm
ordinea lucrurilor și vrem să-l determinăm să bea pe cel căruia nu-i e sete: „Educatori, stați
la răscruce. Nu vă încăpățânați în greșeala unei pedagogii a calului căruia nu îi este sete,
îndreptați-vă curajos și inteligent către pedagogia calului care galopează către lucernă și
către adăpătoare. Să nu-și închipuie cineva că pentru a-l determina pe cal să bea, e suficient
să schimbe conținutul adăpătoarei, căci problema principală a educației rămâne nu atât
conținutul învățământului, cum s-ar crede astăzi, cât modul de a provoca setea copilului”.
În cele ce urmează am să-ţi dau câteva detalii despre modul în care am conceput acest suport
de studiu, precum şi cerinţele legate de evaluarea ta la această disciplină.
Cursul de Alternative educaționale este structurat în 7 module sau unităţi de studiu; în
cadrul fiecăruia îţi este prezentată o temă, fiecare modul abordând într-o formă unitară din
punct de vedere conceptual tema respectivă.
Fiecare modul conţine: obiectivele, structura tematică şi analiza fiecărei teme, subiecte
pentru autoevaluare, subiecte pentru evaluare şi control, rezumatul modulului şi o
bibliografie de referinţă (cu indicarea capitolelor sau paginilor ce trebuie să le consulţi în
vederea completării şi aprofundării cunoştinţelor).
În ceea ce priveşte evaluarea ta la această disciplină, trebuie să ştii că nota finală este
calculată astfel: 5 puncte poţi obţine la examenul scris din sesiune, 3 puncte le vei putea
obţine ca urmare a întocmirii în grup a unui portofoliu constând în alcătuirea unui set de
materiale didactice respectând principiile promovate în pedagogia alternativă și a prezentării
modului în care ați adaptat și implementat idei din pedagogia alternativă în predarea
conținuturilor în practica de specialitate, pe care ești invitat să îl prezinți colegilor la ultima
întâlnire față în față şi 2 puncte vei primi pentru evaluarea activităţilor de seminar de pe
parcursul semestrului (localizarea temporală a temelor de control, temelor săptămânale,
precum şi numărul acestora le poţi verifica şi în Calendarul disciplinei alternative
educaționale postat şi pe platformă). Pentru ca rezultatele la examen să fie cele mai bune,
după fiecare modul ai exemple de subiecte de evaluare şi control, pe care dacă le vei parcurge
şi rezolva sistematic nu vei întâmpina nicio problemă la examen.
Conceptul care stă la baza formei de pregătire la frecvenţă redusă este studiul individual
activ, completat cu întâlnirile faţă în faţă cu tutorele instrucţional, precum şi un dialog la
distanţă cu coordonatorul disciplinei, dialog mediat de mijloacele de comunicare
bidirecţionale. Deoarece studiul individual activ este cheia succesului studentului de la
frecvenţă redusă, am elaborat acest suport de studiu astfel încât să-ţi fie un instrument de
lucru util. Manşeta albă de circa 3-4 cm lăsată deliberat în stânga sau în dreapta paginii eşti
invitat să o foloseşti pentru notiţe, completări, observaţii care să constituie un punct de
pornire în discuţiile ulterioare purtate faţă în faţă cu tutorele instrucţional.
Conţinuturile sunt, de asemenea, întrerupte din loc în loc de diferite sarcini de lucru la care
te invit să răspunzi cu consecvenţă imediat după ce ai parcurs conţinuturile tematice. În acest
fel îţi va fi mult mai uşor să sintetizezi materia parcursă şi să te pregăteşti pentru temele de
control, temele săptămânale sau pentru evaluarea finală.
Închei această introducere dorindu-ţi succes şi multă putere de lucru!
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

17
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

MODULUL 1: ALTERNATIVELE
EDUCAȚIOANLE: SCURT ISTORIC
Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaţionale
În urma studierii acestui Modul, vei fi capabil:
- să defineşti conceptele: alternative educaționale, pluralism
educațioanl, educația nouă, școala activă
- să explici contextul care a favorizat apariția alternativelor
educaționale
- să enunți aspecte legislative legate de implementarea alternativelor
educaționale în România

Cuvinte cheie:
Alternative educaționale, pluralism educațioanl, educația nouă, școala
activă

Cuprinsul Modulului:

Modulul 1: ALTERNATIVELE EDUCAȚIONALE: SCURT ISTORIC .............. 13

Obiective educaţionale .............................................................................13
Cuvinte cheie ............................................................................................13
Cuprinsul Modulului .................................................................................13
1.1. Alternativele educaționale: delimitări conceptuale ......................................... 16

18
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

1.2. Contextul apariției și promotorii alternativelor educaționale la nivel mondial

................................................................................................................................. 18
1.3. Alternativele educaționale în România ....... 22Error! Bookmark not defined.
Subiecte pentru autoevaluare: ................................................................................. 25
Întrebări de autoevaluare ..........................................................................25
Subiecte pentru evaluare şi control: ........................................................................ 27

Bibliografie obligatorie ........................................................................................... 28

Bibliografie ............................................................................................................. 28

19
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 1

Școala animalelor
după R.H.Reers
Odată, demult, animalele au hotărât că ceva trebuie făcut pentru a rezolva
problemele lumii contemporane. Așa au făcut o școală și au ales un consiliu
de administrație al școlii, compus dintr-un lup, un bursuc și un castor. Au
angajat ca profesor un arici. Curriculum cuprindea alergări, cățărări, înot și
zbor. Pentru a face mai ușoară organizarea instruirii, tuturor animalelor
trebuia să li se dea aceeași pregătire, la toate disciplinele.
Raţa a fost cea mai bună la înot; de fapt a fost chiar mai bună decât
profesorul, dar la zburat avea note proaste, iar la alergări era un dezastru.
Pentru că era aşa slabă a trebuit să ia lecţii suplimentare, aşa încât, în timp
ce celelalte animale urmau lecţii de înot, ea trebuia să facă alergare (...)
Iepurele a început foarte bine, afirmându-se ca cel mai strălucit elev al clasei
la alergări, dar s-a pierdut complet la exerciţiile compensatoare pentru înot.
(...)
Ursul a picat toate examenele pentru că s-a spus despre el că e leneș... în
special iarna. El se descurca mai bine vara (...).
Doar câinii de preerie refuzaseră şcoala, deoarece consiliul de conducere al
şcolii nu recunoscuse săpatul în pământ ca o disciplină de studiu. Aşadar,
câinele de preerie şi-a dus copiii să facă ucenicie la viezure. (...)

Fabula scrisă de Reers și prezentată simplificat aici, poate naște

dezbateri intense cu privire la principiile de învățământ, finalitățile educației,
la modul de organizare și funcționare a învățământului ș.a. Intenția mea a fost
de a constitui o temă de reflecție cu privire nu doar la dificultățile,
neajunsurile sau sincopele pe care sistemul de învățământ acual le are
actualmente cât la a conștientiza că este necesară o reacție a ta personală în
practica de specialitate pentru a încerca soluții noi, care pot fi implementate
în sistemul tradițional de învățământ pentru reușita școlară, și nu numai a
elevilor. Astfel de reacții și totodată soluții nu sunt de dată recentă. Am asistat
cu toții la reforme ale învățământului care aduceau măsuri legislative de
îmbunătățire la nivel de sistem de învățământ. Astfel de reforme au făcut
posibile și introducerea alternativelor educaționale în oferta școlilor din

20
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

România. Ceea ce îți oferă primul modul sunt informații cu privire la

contextul în care acestea au apărut, promotorii acestora și aspecte legislative
legate de modul în care pot fi implementate acestea în România. Celelate
module sper să îți ofere unele soluții practice la dificultățile pe care le
întâmpini în practica în instituțiile de învățământ.

1.1. ALTERNATIVELE EDUCAȚIONALE:

DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Alternativele educaționale au apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea și

începutul secolului XX și s-au conturat ca o mișcare pedagogică
internațională în raport de opoziție cu pedagogia tradițională (Cazan și
Petrescu, 2017). Această orientare s-a manifestat în diferite arii geografice
sub denumiri cu caracter polemic (Cazan și Petrescu, 2017): educația nouă
(Franța, Elveția, Belgia), educația progresistă (SUA), pedagogia reformei
(Germania, Austria, Elveția).
În Dictionnaire actuel de l’éducation (1993 apud Albulescu,
2014), identificăm următoarea definiție: Alternativele pedagogice
reprezintă acele variante de organizare şcolară care conferă
diferite soluţii de schimbare a preceptelor oficiale, aplicate într‑o anumită
epocă sau într‑un anumit context.
Alternativele pedagogice (ca teorie) şi alternativele educaţionale (ca
practică) sunt variante ale procesualităţii devenirii copilului spre căi
optimizate de formare a unui cetăţean dezirabil pentru „conformarea sa
funcţională la legile logice, morale şi estetice” ale societăţii (Cuciureanu,
2014). Fiecare nouă paradigmă (teorie) a vizat deconstruirea precedentei şi s-
a bazat pe incapacitatea acesteia de a rezolva toate problemele educaţiei
copilului.
Alternativele educaţionale:
- oferă alte variante organizatorice şi funcţionale decât acelea proprii
şcolii tradiționale de realizare a procesului educaţional;

21
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

- propun variante de de înlocuire a unor forme de organizare a

activităţii;
- promovează strategii didactice diferite sau complementare, pe care le
testează și le promovează ca fiind mai eficiente în demersul didactic.
În consecință alternativele în educaţie se constituie ca realitate
paralelă sau opusă realităţii educative din cadrul formal, dat în principal de
către instituţiile de învăţământ publice sau private, în temeiul unor programe
şi al unor regulamente valabile pentru toţi, fără a lua în considerare specificul
fiecărui grup (Cuciureanu, 2011). Alternativele educației au însemnat mai
mult decât o opoziție declarată față de vechea pedagogie, ele au modificat
abordarea practicii educației și a muncii pedagogice (Cazan și Petrescu,
2017).
Sistemul de învăţământ românesc a fost, până în 1990, închistat în
rigorile unei educaţii dogmatice, aservite formării unor personalităţi
„multilateral dezvoltate”, prin intermediul unor instituţii de învăţământ cu
funcţionalitate unitară, în care monopolul statului era omniprezent. Astăzi, în
şcolile româneşti se promovează pluralismul educaţional, graţie căruia
unele instituţii de educaţie au adoptat alte variante de învăţare şi de educaţie,
modalităţi alternative de realizare a aceluiaşi Curriculum naţional
(Cuciureanu, 2011). În cadrul sistemului național de învățământ sunt
recunoscute cinci alternative educaționale:
1. Waldorf (Pedagogia Waldorf și Pedagogia curativă Waldorf)
2. Step by Step
3. Montessori
4. Freinet
5. Planul Jena
Existenţa mai multor sisteme alternative de învățământ nu presupune neapărat
negarea sau anularea reciprocă, în realitate, ele sunt complementare
(Albulescu, 2014).

22
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog

să răspunzi la următoarea întrebare:
Care sunt cele cinci alternative educaționale recunoscute în
sistemul național de învățământ?
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................

Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos.

Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse
până acum, pentru a le aprofunda.

Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Cele cinci alternative educaționale care se
implementează în instituții de învățământ din
România, fiind recunoscute la nivel național sunt:
1. alternativa educațională Waldorf, 2. alternativa
educațională Step by Step, 3. alternativa educațională
Montessori, 4. alternativa educațională Freinet și
Planul Jena

Dacă ai răspuns corect, te felicit!

Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse
până acum, pentru a le aprofunda.

1.2. CONTEXTUL APARIȚIEI ȘI PROMOTORII

ALTERNATIVELOR EDUCAȚIONALE

Ca reacție la școala tradițională, la intelectualismul și autoritarismul acesteia,

cu originea în ideile pedagogice ale lui J.J. Rousseau și ale lui H. Spencer, la
sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX s-a făcut simțită o
mișcare puternică, cea a educației noi.
Adepții educației noi susțineau libera dezvoltare a individualității copilului, a
dispozițiilor și înclinațiilor sale și nonintervanția educatorilor, pentru a lăsa
câmp liber de manifestare zestrei sale ereditare. Instruirea era concepută ca o
activitate firească, la baza căreia nu trebuie să stea constrângerea sau
autoritatea profesorului, ci interesul natural al copiilor pentru activitate,
școala fiind asimilată cu însăși viața autentică a elevului (Bocoș, 2013). Cei

23
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

mai de seamă reprezentanți ai acestuiei mișcări ideologice au fost: John

Dewey (1859-1952), Maria Montessori (1870-1952), Edouard Claparede
(1873-1940), Ovide Decroly (1871-1932), pentru prima generație și Adolphe
Ferriere (1879-1961), Henri Wallon (1879-1962), Roger Cousinet (1881-
1973), Celestin Freinet (1896-1966), Jean Piaget (1896-1980) pentru a doua
generație. Principalele elemente care au stat la baza teoriilor pedagogice
elaborate de reprezentanții acestui curent, indiferent de țara lor de origine, au
fost comune, eventual nuanțate, ele conducând la o viziune unitară
asupra instruirii și activizării copilului (Bocoș, 2013):
- Instruirea și educarea sunt autentice și eficiente numai dacă este
asigurată libertatea deplină a copilului
- Misiunea educatorului este de a organiza un mediu educațional
propice pentru manifestarea liberă a tendinței spre activitate a
copilului, pentru a veni în întâmpinarea intereselor sale și pentru
a răspunde trebuințelor sale de cunoaștere (se contestă rolul
educatorului în crearea a ceva nou în structura psihică a copilului)
- Principala sursă de cunoaștere pentru copil este activitatea sa
practică, spontană și liberă
- Satisfacerea interesului copilului reprezintă criteriul principal în
selectarea conținutului învățământului și în organizarea
procesului de instruire.
John Dewey a sublinat rolul activității cu lucrurile, faptul că semnificația
obiectelor se dobândește numai grație manevrării lor și a pledat pentru
realizarea învățării în medii naturale. Dewey și totodată Claparede,
referindu-se la activism, susțin că orice capacitate intelectuală dobândită prin
instruire trebuie să răspundă unei trebuințe interne sau unei probleme de viață
și orice achiziție cognitivă trebuie verificată prin experiență, pentru a-l face
pe elev să gândească.
Decroly susținea că educația trebuie să se bazeze pe o profundă cunoaștere a
copilului. A propus o nouă metodă de instruire a copiilor cea a centrelor de
interes. Cunoștințele sunt grupate pe ansambluri, așa cum le oferă viața, dar
ordonate după cele patru trebuințe ale copilului: de hrănire; de luptă împotriva

24
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

intemperiilor; de apărare contra diverselor pericole; de a lucra și de a se

odihni.
Cousinet este unul din inițiatorii metodei de muncă liberă pe echipe a
elevilor. În interval de o lună elevii se constituie în echipe de lucru de patru
până la opt elevi, potrivit aptitudinilor, ritmului de lucru, relațiilor afective
stabilite între ei. Fiecare echipă își alegea o temă potrivit intereselor lor, își
distribuiau sarcinile, discutând ulterior rezultatele cu întreaga clasă.
Profesorul intervenea doar pentru a corecta greșelile, a sugera unele direcții
de abordare a temelor și numai dacă era solicitat.
În perioada interbelică datorită puternicei dezvoltări economice,
se resimțea nevoia de personal calificat în toate domeniile de activitate.
Profilul uman cerut în acea perioadă era cel al unui individ activ, practic,
întreprinzător, slujitor al societății prin potențialul fizic și intelectual al
elevilor și prin valorificarea experiențelor din viața cotidiană. Astfel a apărut
în teoria și practica educației curentul școala activă, integrat în mișcarea
educației noi, al cărui principal reprezentant era Adolphe Ferriere. Sintagma
a fost consacrată de Pierre Bovet în 1917 și a început să fie utilizată în
limbajul pedagogic curent începând din 1920, fiind fundamentată teoretic de
Ferriere.
Sub denumirea de școală activă au pătruns ideile educației noi în multe țări,
inclusiv în țara noastră. Spre deosebire de învățământul clasic, care acorda
importanță predominată intelectului, acest curent acorda importanță eglă
categoriilor de intelect, activitate și sentiment și le lega de caracter.
Școala activă utilizează un bogat material didactic, cel mai adesea fabricat
chiar de către elevi; ea organizează studii în jurul centrlor de interes și
cunoașterea mediului înconjurător; reunește școlarii mici în mici comunități
care se autoadministrează și folosește tehnici ingenioase, cum ar fi munca
liberă în grup și studiul individual cu ajutorul fișelor.
Adolphe Ferriere, este unul dintre fondatorii Institutului Jean-Jacques
Rousseau din Geneva, al Ligii Internationale pentru școlile noi și al Biroului
internațional al educației. Critică vehement învățământul tradițional afirmând
că: vechea școală tradiționalistă cu temelia sa de rutină, cu pereții din

25
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

prejudecăți și acoperișul din conformism social nu va rezista suflului unui

spirit nou ce străbate lumea. El pledează pentru un învățământ care să
pornească de la înclinațiile și interesele firești ale elevilor, fiind bazat pe
activitatea elevilor pentru a ajunge la dezvoltarea forțelor lor spirituale, la
cultivarea spontaneității creatoare, a spiritului critic, a flexibilității. Astfel el
pune accentul pe latura formativă a învățământului: Adevarata muncă este o
activitate spontană și inteligentă care se exercită dinauntru în afară ….
Acela care, încă din frageda copilărie va fi învățat să muncească, … pentru

26
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

care, cu alte cuvinte, școala vieții va fi o școală cu adevarat activa, acela va

ști să meargă departe, drept înaintea lui”.

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să

răspunzi la următoarea întrebare:
Care sunt principalele elemente care au stat la baza teoriilor
pedagogice elaborate de reprezentanții curentului educației
noi?
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................

Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă

nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până
acum, pentru a le aprofunda.

Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Principalele elemente care au stat la baza teoriilor pedagogice
elaborate de reprezentanții curentului educației noi sunt:
- Instruirea și educarea sunt autentice și eficiente numai
dacă este asigurată libertatea deplină a copilului
- Misiunea educatorului este de a organiza un mediu
educațional propice pentru manifestarea liberă a tendinței spre
activitate a copilului, pentru a veni în întâmpinarea intereselor
sale și pentru a răspunde trebuințelor sale de cunoaștere
- Principala sursă de cunoaștere pentru copil este
activitatea sa practică, spontană și liberă
- Satisfacerea interesului copilului reprezintă criteriul
principal în selectarea conținutului învățământului și în
organizarea procesului de instruire.

Dacă ai răspuns corect, te felicit!

Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse
până acum, pentru a le aprofunda.

1.3. ALTERNATIVELE EDUCAȚIONALE ÎN

ROMÂNIA

27
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

Idei similare celor promovate de educaţia nouă – chiar dacă mai puţin
dezvoltate – au fost formulate şi în pedagogia românească chiar din primii ani
ai secolului, independent de curentul care atunci se constituia în Occident.
Idea şcolii centrate pe copil poate fi regăsită la Gr. Tabacaru, precum şi ideea
activităţii spontane, la Ioan Slavici.
Termenul de şcoală activă apare din opoziţia dintre şcoala tradiţională şi
şcoala nouă în volumul semnat de N. Moisescu (1912) Şcoala veche şi şcoala
nouă. Şcoala nouă era caracterizată de autorul acestei lucrări în următorii
termeni: „aceasta e şcoala activă, în care elevul observă cu simţurile sale,
descrie cu vorbele sale, gândeşte cu mintea sa, încât lecţia întreagă sau
aproape întreagă este opera sa”. Activitatea pe care o avea în vedere
profesorul ploieştean nu avea însă un caracter spontan – cum cereau
exponenţii occidentali ai educaţiei noi – ci era stimulată de către profesor.
După primul război mondial, în condiţiile unei mai intense circulaţii a ideilor,
au pătruns şi în ţara noastră, mai puternic decât înainte, noile idei pedagogice,
mai ales cele ale şcolii active.
Un promotor al noului a fost S. Mehedinţi care a pornit în elaborarea teoriei
sale de la realităţile societăţii şi şcolii româneşti. Activismul pentru care milita
el nu coincidea decât în parte cu şcoala activă promovată de pedagogia din
Occident; era un activism ancorat în trebuinţele societăţii noastre care avea
atunci nevoie de o şcoală mai puternic legată de nevoile vieţii practice. Unul
dintre pedagogii care a contribuit, poate cel mai mult, la propagarea
principiilor şcolii active, printr-o lucrare temeinic elaborată -Şcoala activă,
1926– a fost Ion C. Petrescu.
La începutul deceniului al patrulea, el se orienta spre o pedagogie întemeiată
pe sociologie şi dezvolta teoria regionalismului educativ; spre sfârşitul
deceniului, era pe deplin câştigat pentru pedagogia socială şi milita pentru
constituirea unei „pedagogii româneşti”. Potrivit teoriei regionaliste,
conţinutul învăţământului era constituit pe „unităţi de viaţă” corespunzătoare
structurilor de viaţă din mediul în care se află şcoala. Există fără îndoială
similarități cu teoria „centrelor de interes” a lui O. Decroly, dar pedagogul

28
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

român nu porneşte de la interesele copilului, ci de la „viaţă”, de la realităţile

mediului regional.
În Legea educaţiei naţionale, secţiunea a 16-a este intitulată
„Alternativele educaţionale” şi problematica aferentă
alternatuvelor educaţionale este tratată la art. 59, care prevede că:
(1) În sistemul de învăţământ preuniversitar pot fi iniţiate şi organizate
alternative educaţionale, cu acordul Ministerului Educaţei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, pe baza unor regulamente aprobate prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(2) Acreditarea, respectiv evaluarea periodică a alternativelor educaţionale
se fac potrivit legii.
(3) Unităţile de învăţământ preuniversitar alternativ dispun de autonomie
organizatorică şi funcţională, în conformitate cu specificul alternativei.
(4) La toate formele de învăţământ alternativ în limba română, în limbile
minorităţilor naţionale sau în limbi de circulaţie internaţională, se poate
înscrie şi pregăti orice cetăţean român.
(5) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase din alternativele
educaţionale au dreptul la recunoaşterea de către inspectoratele şcolare
judeţene şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a
pregătirii şi a perfecţionărilor realizate de organizaţiile, asociaţiile,
federaţiile care gestionează dezvoltarea alternativei respective la nivel
naţional.”
În lege, mai sunt inserate prevederi care reglementează activitatea din
învăţământul alternativ la: Art. 21. – alin.(3), “Statul garantează dreptul la
educaţie diferenţiată, pe baza pluralismului educaţional, în acord cu
particularităţile de vârstă şi individuale.”
Art. 61. – alin.(3) “În cadrul reţelei şcolare se pot înfiinţa şi pot funcţiona,
conform legii, grupe/clase în alternative educaţionale integrate în unităţi
şcolare de stat sau particulare.”
Art. 65. – alin.(7) “În cazul alternativelor educaţionale, planurile-cadru şi
programele şcolare sunt elaborate, în proiect, de reprezentanţi ai acestora şi
sunt aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.”

29
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

Art. 247 - litera e) “În învăţământul preşcolar, respectiv primar alternativ

pentru fiecare grupă sau clasă se normează cadre didactice conform
specificului fiecărei alternative educaţionale.”
Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog
să răspunzi la următoarea întrebare:
În cadrul sistemele de învățământ alternativ, cine
elaboreazăplanurile cadru și programele școlare?
Scrie aici răspunsul considerat corect de către tine:
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................

şi apoi, verifică-te mai jos dacă ai dat răspunsul corect.

Răspunsul corect este:

În cazul alternativelor educaţionale, planurile-cadru şi
programele şcolare sunt elaborate, în proiect, de
reprezentanţi ai acestora şi sunt aprobate de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (LEN1/2011,
Art. 65. – alin.7)

Dacă ai răspuns corect, te felicit!

Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse
până acum, pentru a le aprofunda.

30
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

Subiecte pentru autoevaluare:

Întrebări de autoevaluare
1. Enumeră cinci din cei mai de seamă reprezentanți ai curentului
educația nouă.
Scrie răspunsul tău aici:
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:
Cei mai de seamă reprezentanți ai școlii active au fost: John
Dewey, Maria Montessori, Edouard Claparede, Ovide Decroly,
Adolphe Ferriere, Henri Wallon, Roger Cousinet, Celestin
Freinet, Jean Piaget.
2. Enunță cel puțin o idee aparținând lui Ferriere cu privire la
învățământ, în cadrul curentului școlii active.
Scrie răspunsul tău aici:
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:
Ferriere pledează pentru un învățământ care să pornească de la înclinațiile și
interesele firești ale elevilor, fiind bazat pe activitatea elevilor pentru a ajunge
la dezvoltarea forțelor lor spirituale, la cultivarea spontaneității creatoare, a

31
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

spiritului critic, a flexibilității. Astfel el pune accentul pe latura formativă a

învățământului.

3. Descrie concepția lui Ion C. Petrecu, ca promotor al școlii active în

România.
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:
Ion C. Petrescu contribuit la propagarea principiilor şcolii active – printr-o
lucrare temeinic elaborată, Şcoala activă, 1926. El se orienta spre o pedagogie
întemeiată pe sociologie şi dezvolta teoria regionalismului educativ, militând
pentru constituirea unei „pedagogii româneşti”. Potrivit teoriei regionaliste,
conţinutul învăţământului era constituit pe „unităţi de viaţă” corespunzătoare
structurilor de viaţă din mediul în care se află şcoala.

Dacă aţi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaţi-vă

răspunsurile date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în
acest Modul.
Nu aţi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiţi dezamăgiţi,
căci vă recomandăm să reparcurgeţi materialul teoretic şi cu
siguranţă veţi putea răspunde acestor întrebări. E simplu! Puteţi de
asemenea, să vă notaţi eventualele nelămuriri, pentru a le clarifica
în cadrul Activităţii tutoriale (AT).
Aţi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!!
Continuaţi parcurgerea acestui Modul pentru a vă pregăti
corespunzător în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru
acest Modul.

32
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

Subiecte pentru evaluare şi control

Referate

Referatul numarul 1. Evoluţia alternativelor educaţionale în România

Referatul numarul 2. Analiza comparativă a sistemului de învățământ

tradițional vs. alternativ la nivel de ideologie;

Termen pentru postare: sfârşitul săptămânii 1.

Rezumatul acestui Modul

Aternativele educaționale s-au dezvoltat în contextul apariției în sec. XIX –
XX a mișcării educației noi, a căror reprezentanți sunt: John Dewey, Maria
Montessori, Edouard Claparede, Ovide Decroly, Adolphe Ferriere, Henri
Wallon, Roger Cousinet, Celestin Freinet, Jean Piaget. și a curentului școala
activă, a cărui principal reprezentant este Ferriere.
Alternativele pedagogice reprezintă acele variante de organizare şcolară
care conferă diferite soluţii de schimbare a preceptelor oficiale, aplicate într
‑o anumită epocă sau într‑un anumit context (în Dictionnaire actuel de
l’éducation, 1993 apud Albulescu, 2014).
Alternativele educaţionale oferă alte variante organizatorice şi funcţionale
decât acelea proprii şcolii tradiționale de realizare a procesului educaţional;
propun variante de de înlocuire a unor forme de organizare a activităţii;
promovează strategii didactice diferite sau complementare, pe care le testează
și le promovează ca fiind mai eficiente în demersul didactic. În consecință
alternativele în educaţie se constituie ca realitate paralelă sau opusă realităţii
educative din cadrul formal. Și în şcolile româneşti se promovează
pluralismul educaţional, graţie căruia unele instituţii de educaţie au adoptat
alte variante de învăţare şi de educaţie, modalităţi alternative de realizare a
aceluiaşi Curriculum naţional (Cuciureanu, 2011). În cadrul sistemului
național de învățământ sunt recunoscute cinci alternative educaționale:1.

33
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

alternativa educațională Waldorf, 2. alternativa educațională Step by Step, 3.

alternativa educațională Montessori, 4. alternativa educațională Freinet și
Planul Jena. Măsurile legislative legate de funcționarea alternativelor
educaționale din România sunt stipulate în Legea educației Naționale,
nr.1/2011.

Bibliografie obligatorie
1. ***LEN nr. 1/2011

Bibliografie suplimentară (facultativă)

1. Cazan, C.M., Petrescu, C. (2017). Alternative educaționale.

București: Pro Universitaria.

BIBLIOGRAFIE

2. Albulescu, I. (2014). Pedagogii alternative. București: Editura

ALL
3. Bocoș, M.D. (2013). Instruirea interactivă. Repere axiologice
și metodologice. Iași: Editura Polirom
4. Cazan, C.M., Petrescu, C. (2017). Alternative educaționale.
București: Pro Universitaria.
5. Cuciureanu, M. (2011). Punţi de trecere între învăţământul
tradiţional şi cel bazat pe modele pedagogice alternative în
sistemul românesc de învăţământ. http://nou2.ise.ro/wp-
content/uploads/2011/08/2011-Punti-trecere.pdf

***LEN nr. 1/201

34
Mo d u l ul 1 - Alt er na ti ve ed u caț io na le

35