Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Filiala Buzău

Departamentul Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar

Célestin Freinet

Prof. coord. lect. univ. : Rafailă Elena

Studente: Grigore Madălina-Iuliana

Mihalcea Loredana-Georgiana

Şoigan Cristina
  Célestin Freinet (1895 – 1966) – repere
biografice

Célestin Freinet (15 octombrie 1896 - 08 octombrie 1966) a fost un

pedagog francez remarcabil și reformator educațional.

El s-a născut în Provence ca al cincilea din cei opt copii. Zilele sale de
şcoală au fost profund neplăcute pentru el, acestea afectând metodele sale
de predare și dorința de reformă.

În 1920, el devine un învățător elementar în satul Le Bar-sur-Loup. Aici

a început Freinet să-şi dezvolte metodele sale de predare.

În 1923 Freinet a cumpărat o tipografie, inițial pentru a ajuta cu învățătura

sa, însă de la leziunile pulmonare a fost dificil pentru el să vorbească
perioade lungi de timp.

Prin intermediul acestei prese, a tipărit texte și ziare gratuite pentru elevii
săi. Copiii aveau rolul de a compune propriile lucrări pentru presa, să
discute și să le editeze ca un grup, înainte de a le prezenta ca un efort de
echipă.

Freinet a creat Sindicatul Cadrelor Didactice C.E.L. (Coopérative de

l'Enseignement laic) în 1924, din care a apărut Mişcarea Şcolii Moderne
(Mouvement de l'École Moderne) cu sediul la Cannes, şi-a extins influenta,
ajungând să fie prezentă inclusiv în Romania, de la nivelul învăţământului
primar pană la cel liceal. Scopul şcolii a fost de a schimba educația publică
din interior, cu cooperarea profesorilor.

Metodele de predare ale lui Freinet au fost în contradicție cu politica

oficială a Consiliului Național de Educație, el dându-şi demisia în 1935,
pentru a începe propria școală în Vence.

După 1989,o a doua formă de învăţământ alternativ propusă sistemului

tradiţional este Pedagogia Freinet. Esenţa pedagogiei Freinet va avea în
centrul său persoana precum şi relaţiile sale interumane.
 În acest caz rolul educatorului se va limita doar la: organizarea
materialelor necesare educaţiei, asigurarea şi menţinerea climatului de
încredere,precum şi cultivarea încrederii în părerile celorlalţi.

 Principiile pedagogiei Freinet

Pedagogia Freinet este o şcoală modernă care pregăteşte copii de azi să

trăiască în lumea de mâine şi e fondată pe valori universale:
responsabilitate, autonomie, cooperare, întrajutorare. Este centrată pe copil
luând în considerare cele trei componente ale personalităţii sale: unicitate,
diversitate, globalitate.

De aici decurg cele patru principii ale alternativei pedagogice Freinet :

1. Pedagogie centrată pe copil

“Veţi fi la nivelul copiilor. Îi veţi vedea cu ochi, nu de pedagog şi de şef,

ci cu ochi de om şi de copil şi veţi reduce imediat, prin acest fapt, distanţa
periculoasă care există, în clasele tradiţionale, între elev şi profesor” spune
Freinet.

Coborât de la catedră, profesorul este mai prezent şi mai important,

căci el trebuie să creeze neîncetat. El nu mai are alte mijloace de a se
impune decât iradierea persoanei sale, credibilitatea, valoarea sa.
Freinet introduce în clasă un climat nou, asociind profesorul şi elevii în
realizarea de sarcini comune. Elevul ,,cu experienţele sale proprii şi
cunoştinţele sale diverse şi difuze, are şi el de dat informaţii profesorului”.
Educatorul urmează să se adapteze la trebuinţele copilului, să ia în
considerare interesele şi înclinaţiile sale. Învăţătorul ajută şi nu controlează,
ameninţă, atenţionează, sau pedepseşte.
 “Să nu vă lăsaţi niciodată copiii să eşueze; faceţi-i să reuşească,
ajutându-i dacă trebuie printr-o generoasă participare a profesorului.
Faceţi-i mândri de realizările lor. Îi veţi duce astfel la capătul lumii” mai
spune Freinet.

2. Pedagogia muncii motivate

Educaţia trebuie să-şi găsească motorul esenţial în muncă creatoare,

liber aleasă şi asumată. În cucerirea autonomiei fiecare trebuie să înveţe
să-şi fixeze singur obiectivele, în loc să aştepte să-i fie mereu impuse din
exterior.

Aceasta trebuie să aibă drept punct de plecare copilul real cu nevoile

sale fireşti, efortul celui educat fiind comparat cu respiraţia voluptoasă a
aerului sonor „al unei dimineţi de primăvară”. Şcoala trebuie să asigure
continuitatea cu valorile trecutului.

Deoarece valorile tradiţionale se întrupează în mediu, greşeala cea mai

gravă pe care o poate face şcoala este de „a smulge copilul familiei,
mediului, tradiţiei în care a fost crescut, atmosferei care l-a înconjurat,
gândului şi dragostei care l-au hrănit, muncii şi jocurilor care au fost pentru
el preţioase experienţe, pentru a-l muta cu forţa în mediul atât de diferit
care este şcoala, raţională, formală şi rece precum ştiinţa acelora care ar
vrea s-o transforme într-un templu.

Freinet va pleda pentru şcoala –şantier şi nu pentru şcoala-templu,

pentru aşezarea activităţii, a muncii la baza şcolii. Ele au fost considerate
de către Freinet„ marele principiu, mortarul şi filosofia pedagogiei
populare”.
„Munca este dovada prin care se transformă în miere nectarul încă impur
al cunoaşterii; este efortul de asimilare a experienţei în procesul vital în
toată complexitatea lui, şi nu numai moral, material, social, ci şi intelectual”,
deoarece „ cu ajutorul muncii-joc, copilul, ca şi omul, intenţionează (. . .) să
cunoască, să experimenteze, apoi să creeze, pentru astăpânii natura
şi pentru a-şi domina destinul”.
 De aceea, el consideră că spaţiul şcolar trebuie reorganizat: de-a lungul
pereţilor să se creeze mari „laboratoare esenţiale” (presa, documentarea,
istorie-geografie, ştiinţe, aritmetică, activităţii artistice, materiale
audiovizuale).

3. Pedagogie personalizata

Munca individualizată este una din tehnicile de învăţare ale pedagogiei

Freinet care vizează plasarea copilului în centrul sistemului educativ, ţinând
seama de achiziţiile sale, de ritmurile şi de capacitatea sa de a deveni actor
al propriei învăţări.

Copilul nu va fi supus modelelor prestabilite, ci acceptat ca atare, cu

personalitatea lui. Munca individualizată este una din tehnicile de învăţare
ale pedagogiei Freinet care vizează plasarea copilului în centrul sistemului
educativ, ţinând seama de achiziţiile sale, de ritmurile şi de capacitatea sa
de a deveni actor al propriei învăţări.

Finalitatea muncii individualizate este a-l educa pe copil în spiritul

responsabilităţii şi al autonomiei, permiţându-i un demers personal de
investigare ce duce la reuşită.

4. Pedagogie a comunicării şi a cooperării

Libera exprimare nu este invenţia unui elev deosebit de creativ, ea este

manifestarea însăşi a Vieţii. Libera exprimare pedagogică trebuie să
permită fiecăruia să-şi redea sentimentele, emoţiile, impresiile, cugetările,
îndoielile. Toţi copiii, dacă n-au fost încă descurajaţi, percep nevoia şi
dorinţa de a se exprima, de a comunica între ei cu instrumentele de care
dispun (vorbirea, scrisul, desenul etc).
Comunicarea între ei nu este doar permisă ci chiar sugerată. Fiecare
trebuie să aibă dreptul de a comunica liber în sânul grupului său cu alte
grupuri (de exemplu schimb de jurnale şcolare). Exprimarea liberă este
valoroasă atât prin demersurile sale creative, cât şi prin producţiile sale.
  Tehnicile pedagogiei Freinet

Pedagogia Freinet îşi propune să contribuie la construirea unei şcoli

dinamice,active,moderne,folosind tehnici şi procedee simple ,la îndemâna
oricui.

În accepţiunea lui Freinet,tehnicile educative sunt un ansamblu de

instrumente materiale şi procedee didactice care pot ajuta copilul în
procesul de formare .Ele, neprovenind din cercetări teoretice,ci din
experimentarea directă a celor care lucrează în cadrul şcolii,permit
modificarea şi îmbogăţirea lor.

Toate tehnicile pot fi utilizate cu succes la toate clasele din învăţământul

tradiţional, nu numai în clasele Freinet.

Aceste tehnici sunt:

Textul liber- promovează ideea de a acorda elevului o nelimitata libertate

de exprimare si manifestare.”Un text liber este,aşa cum indică numele,un
text pe care copilul îl scrie în mod liber,când are chef să-l scrie şi pe tema
care îl inspiră”.(C. Freinet)

Jurnalul şcolar- este un mijloc de exprimare, care respectă libertatea de

opinie, pentru că publică ceea ce gândesc copii.Este totodată un mijloc de
comunicare, de socializare şi de formare civică,şi nu în ultimul rând un
mijloc de învăţare.

Corespondenţa şcolară- permite deschiderea şcolii spre viaţă, lărgirea

câmpului de relaţii afective, permite copilului să se construiască.
 Ancheta documentară- este o tehnică complexă de învăţare. Pentru
realizarea ei se parcurg mai mulţi paşi: precizarea temei şi a modului de
abordare, partea de cercetare, prelucrarea informaţiei, bilanţul fiecărei
etape, realizarea formei finale.

Exprimarea plastică favorizează şi dezvoltă creativitatea elevului,dându-i

acestuia posibilitatea de a-şi manifesta trăirea interioara,temperamentul.
Atmosfera deschisă din clasa dă fantezie şi deblochează anumite frâne de
ordin perceptual mintal sau emoţional,creând o atitudine optimistă fondată
pe convingerea si disponibilitatea de a crea.

Exprimarea corporală este o exprimare non-verbală care caută să-i

apropie pe elevi de oameni,le sporeşte încrederea în propia persoană.Se
pune accent pe mimica şi gesturi,pe mişcare.I se dă copilului posibilitatea
să se dezvolte armonios să-şi exprime sentimentele fără îngrădire.

 Instrumentele pedagogiei Freinet

În cadrul alternativei Freinet, instrumentele reprezintă toate materialele şi
mijloacele care se utilizează în activitatea didactică. Rolul lor este de a
scoate elevul din constrângerea relaţiei elev-dascăl şi fac posibilă o relaţie
triunghi (elev-dascăl- instrument) ce implică dispariţia poziţiei faţă în faţă
între elev şi dascăl .

Tipologia instrumentelor:

1. Instrumente de învăţare : pentru elevi (fişe autocorective, manuale

şcolare, exerciţii); pentru dascăl (cărţi , reviste, casete , strategiile de
formare).

2. Instrumente de cercetare documentară : pentru elevi (dicţionare,

enciclopedii, biblioteca clasei , albume, reviste); pentru dascăl( cărţi, reviste
pedagogice, enciclopedii, instrumente oficiale, bibliografii);

3. Instrumente de gestiune: pentru elevi (plan| bilanţ de muncă, orar, fişe

ghid , planificări ); pentru dascăl (planificare , jurnalul de bord , plan de
muncă colectiv, orar );

4. Instrumente de evaluare : pentru elevi (bilanţuri ,scări de competentă ,

teste, brevetul ,cărticica elevului ),pentru dascăl (carte pentru munca
educativă ,teste etalonate naţional );

5. Instrumente de comunicare : pentru elevi(jurnalul şcolar ,scrisori, poşta

electronică ,fax , internet, consiliul clasei ,cutia cu intrebări );pentru dascăl
(buletin oficial ISJ sau MEC,scrisori,poşta electronică ,telefon,fax, internet);

6. Instrumente de declanşare :pentru elevi (instrumente de învăţare ,bancă

de foto sau imagini ); pentru dascăl (cărţi, reviste , casete );

7. Instrumente de reglare : pentru elevi (afiş cu regulile clasei ,regulamentul

şcolii,planificarea competenţelor ),pentru dascăl (cartea albă a şcolii-
regulamentul de ordine interioară, regulile clasei);

8. Instrumente pentru crearea autonomiei : pentru elevi (fişe ghid ,clasor de

activităţi personale şi evaluări ,plan de muncă ).

În pedagogia Freinet notele sunt înlocuite cu: grile de evaluare bipartite

elev –dascăl, centuri de culoare, scări de competenţe ,bilanţuri , sistem de
brevete. Deoarece realizează programa şcolară ,elevii primesc şi teste de
control ,care nu au ca scop sancţionarea greşelilor ,ci informarea asupra
progreselor elevilor şi decernarea certificatului necesar societăţii şi
recunoscut de aceasta.
 Concluzii
Situaţia în care se află învăţământul vremii, considerat de mulţi
pedagogi ca fiind verbalist, autoritarist, l-a determinat pe Freinet să caute
soluţii de ameliorare. Modelul educaţonal propus de Freinet promovează
strategiile didactice centrate pe elev. Individual sau în grup, copiii îşi
asumă, sub îndrumarea profesorilor, iniţiativa, responsabilitatea organizării
materialelor necesare în procesul de educaţie, asigurarea şi menţinerea
unui climat pozitiv în clasă. Acest tip de educaţie îl are în centrul său pe
copil, cu nevoile sale fireşti, favorizând experimentarea, exprimarea liberă,
cooperarea, asumarea deciziilor, responsabilitatea, socializarea.

Principalele caracteristici ale acestui model s-au concretizat în

elaborarea tehnicilor denumite după autorul lor: Tehnicile Freinet.

Aldo Pettini scrie: „ Cea mai mare contribuţie teoretică pe care Freinet a
oferit-o pedagogiei contemporane, constă în teoria experienţei prin
tatonare,care se diferenţiază de teoriile învăţării prin încercări şi greşeli
tocmai prin capacitatea ei de a evita poziţiile mecaniciste şi de a păstra
intact dinamismul fiinţei umane. „

Pentru a reuşi, elevul trebuie ajutat şi încurajat, organizând în jurul lui

munca şi viaţa şcolară, astfel încât să-i fie valorificate toate posibilităţile,
chiar şi cele mai modeste. Pedagogia Freinet promovează situaţiile
deschise de învăţare, în care cunoştinţele nu sunt primite de-a gata, deja
elaborate, ci în care elevii îşi construiesc ştiinţa prin propriul efort. Întreaga
activitate de învăţare se bazează pe instaurarea în clasă a unei atmosfere
deschise, stimulative, optimiste.

De la poziţia centrală a profesorului în activitatea educativă s-a trecut la

afirmarea poziţiei centrale a copilului, a nevoilor sale. Tehnicile Freinet
stimulează activismul elevilor, participarea, comunicarea, exprimarea. În
aceste condiţii, principalul rol al profesorului este acela de observator şi de
coordonator al activităţilor elevilor săi. Toate aceste idei inovatoare se
bucură şi în prezent de o largă apreciere în numeroase ţări, inclusiv în
România, constituind fundamentul teoretic al aşa-numitei „Mişcări
pedagogice Freinet” .

Bibliografie:
“Pedagogia Freinet.Un demers inovator” , Mihaela Rădulescu, Editura
Polirom Iaşi (1990) ;

“Freinet şi tehnicile sale”, Pettini Aldo,ed. CEDC, 1992 ;

Stanciu Mihai, ,,Reforma conţinuturilor învăţământului”, Polirom, Iaşi,

1999 ;

Albulescu, Ion, “Doctrine pedagogice” , EDP, Bucuresti, 2007.

www.wikipedia.com

www.google.com
Cuprins :
Repere biografice

Principiile pedagogiei Freinet

Tehnicile pedagogiei Freinet

Instrumentele pedagogiei Freinet

Concluzii

Bibliografie