ALTERNATIVA

EDUCAȚIONALĂ
Planul Jena
Idealul educațional în perspectivă colectivă
și individuală; inovația în educație
ASPECTE GENERALE ALE PEDAGOGIEI LUI
PETER PETERSEN
 Planul Jena – este un concept pedagogic apărut în anii 20 ai secolului trecut;
- se înscrie între pedagogiile reformei asemeni pedagogiei
Montessori, Waldorf, Freinet, Planului Dalton;
 Peter Petersen (1884-1952) – inițiatorul Planului Jena, fost pedagog german- a
aplicat P.J. la Școala experimentală a Universității din Jena ( Germania).
 Peter Petersen a studiat la Universitatea din Leiptzig, apoi la Copenhaga - Universitatea
Jena și a fost preocupat de filosofie, religie și istoria culturii. A lucrat ca profesor în
învățământul secundar aproximativ 11 ani, timp în care a predat filosofie, istorie, limba
engleză, ebraică și religie. Și-a obținut doctoratul în filosofie cu lucrarea „Problematica
dezvoltării filosofiei lui Wundt - o contribuție la metoda istoriei culturii”.
ASPECTE GENERALE ALE PEDAGOGIEI LUI PETER PETERSEN
 În anul 1923 a fost propus de Universitatea din Jena pentru a prelua conducerea Institutului
Pedagogic, precum și școala experimentală aparținătoare acestui institut, iar în anul 1924 a
transformat Școala experimentală în Comunitatea bazată pe muncă și viață.
 Cu ocazia Congresului „Educației Noi” de la Locarno, din 1927, Peter Petersen și-a expus
experimentul său școlar și din acel moment a reușit să impună la nivel internațional conceptul
de educație Planul Jena. La scurt timp după acest congres a publicat lucrarea Planul Jena al
unei școli complementare, generale și libere după principiile noii educații. P. Petersen a
efectuat călătorii de studiu în Europa, America de Nord, America de Sud, unde și-a
popularizat ideile sale pedagogice.
 Peter Petersen, întemeietorul Planului Jena, considera că în procesul de învățare trebuie să se
pornească de la educația naturală, de la însușirea liberă a culturii, de la imitarea unor situații
din viața reală și că acestea trebuie să îmbine învățarea naturală cu cea a lecțiilor, situație în
care societatea, comunitatea sau grupul pot avea un efect formativ asupra copiilor. Cadrul
firesc în care se poate desfășura acest proces este comunitatea școlară, în care cei implicați în
procesul de învățământ se pot autodefini în raport cu colectivitatea.

 Învățământul propriu-zis nu va ocupa în colectivitate decât un rol secundar, iar scopul ultim
al acestui proces nu este acela de a forma ci acela de a umaniza, de a educa prin intermediul
comunității școlare.
Planul Jena în România
 Introducerea Planului Jena în sistemul de învățământ românesc a debutat în 1994,
la nivelul învățământului preșcolar. Programul a fost coordonat științific de
Institutul de Științe ale Educației și a avut aprobarea Ministerului Educației
Naționale, bazată pe Hotărârea Guvernului României nr. 283/26 iunie 1993,
Metodologia privind organizarea și funcționarea învățământului alternativ în
România( iunie 1994).
 Începând din 1994 Institutul de Științe ale Educației a derulat cu aprobarea
Ministerului Educației Naționale proiectul ”Planul Jena în învățământul
românesc”, extins în 1998/1999 sub titlul ” Planul Jena în actualitate”. Proiectele
constituiau parte din programul de promovare a alternativelor educaționale al
acestei intituții și vizau introducerea experimental și ulterior extinderea Planului
Jena la nivelul învățământului preșcolar ( în prima etapă județele Botoșani,
Brașov, municipiul București și în a doua etapă Constanța, Buzău și Dâmbovița).
Perspectiva lui Peter Petersen asupra determinărilor
individului
 Peter Petersen a recunoscut individualitatea fiecărui om, în speță a fiecărui copil,
încadrându-se astfel în curentul individualismului pedagogic promovat de suedeza Ellen
Key care, în lucrarea sa ” Secolul copilului”, se manifesta pentru o pedagogie
antiautoritară, pornind de la copil.
 a admis că ”individual nu-și poate acoperi valențele multiple și nu se poate forma și
manifesta ca om decât între semenii săi, în comunitate.” ( Monica Cuciureanu,
Educația altfel, București, 2006, p.62).
 Omul este privit cu realism, în mod global. Caracteristicile sale individuale, care îl
particularizează, și cele sociale, care îl apropie de ceilalți oameni, sunt în egală măsură
importante și recunoscute de Peter Petersen. Implicarea activă în viața comunității,
angajamentul social sunt căile prin care omul ajunge la umanizare.
 Copilul este și el privit în mod realist, nu ca obiect al influențelor pedagogice normate
din exterior, ci ca subiect al propriei deveniri, determinându-și propria educație și
formare. ”Lumea copilului nu trebuie îngrădită prin reglementări privitoare la
conținuturile și metodele formării, deși Peter Petersen le recunoaște și acestora
importanța” (Monica Cuciureanu, Educația altfel, București, 2006, p.63).
 Perspectiva lui Peter Petersen asupra
determinărilor individului
 Peter Petersen admite determinările individului și faptul că în existența sa omul își
trage seva în mod esențial din câteva izvoare:

• din relația cu familia, cu poporul său, cu ceilalți oameni;

• din relația cu mediul său înconjurător, cu spațiul, timpul, cu natura, care îi influențează
existența;

• din relația cu comunitatea sa spirituală și culturală, în ultimă instanță din relația sa cu

divinitatea.
Educație și formare în concepția lui Peter Petersen

IDEALUL către care aspiră orice individ este maturizarea, atingerea prin
educație și formare a unui stadiu superior în devenirea proprie. Maturizarea este
în opinia lui P. Petersen țelul educației în viața umană.

Pentru a ajunge la maturitate omul nu este suficient să fie instruit, întrucât

instrucția are doar caracter formal. Este nevoie ca el să fi parcurs anumite etape
de dezvoltare și să fi trecut prin experiențe de viață relevante. Acest lucru se
înfăptuiește prin educație- ca proces global- care se desfășoară pe parcursul
întregii vieți a individului.
 Educație și formare în concepția lui Peter Petersen

EDUCAȚIA

 Educația ca ” funcție spiritual înaltă de angajare în comunitatea umană” are ca

obiectiv principal umanizarea omului și a societății. Acest obiectiv se poate atinge prin
activitate concretă, prin acțiuni umane. Acest lucru se reflectă și în tipul de școală pe
care Peter Petersen îl propune, o școală activă a comunității de muncă și de viață, care
are la bază învățarea naturală prin crearea situațiilor pedagogice.

 Educația nu este strict legată de școală. Ea este o funcție originară, aproape

instinctivă a vieții și influențează sentimentele și viața spirituală. Modalitatea prin care
se ajunge la educație este experiența de viață, și anume experiența pe care omul este
dispus să o preia, să o analizeze și să o înțeleagă.
Educație și formare în concepția lui Peter Petersen

EDUCAȚIA

 Educația poate fi:

• naturală, spontană – este cea care decurge din experiențele de viață spontane,
nepregătite ale oamenilor, prin care omul ajunge să se perceapă pe sine însuși, cu tot
ceea ce există în el și în jurul său;

• conștientă, îndrumată – se realizează conform unui plan inspirat de pedagogie: anumite

experiențe de viață se pot pregăti, se pot provoca.
Educație și formare în concepția lui Peter Petersen

FORMAREA
 Formarea este un proces conștient, intenționat care se desfășoară în mod organizat. Ea
poate duce la dezvoltarea capacităților unui om, perfecționându-l, chiar desăvârșindu-l într-
un anumit domeniu.

 Formarea se desfășoară continuu, dar ca activitate preponderentă doar într-o anumită

perioadă a vieții, adresându-se în primul rând intelectului și voinței.

 Peter Petersen consideră că în ”procesul de învățământ trebuie să se pornească de la

educația naturală, de la însușirea liberă a culturii și prin imitarea unor situații din realitate, să
se îmbine această învățare naturală cu instrucția” (Monica Cuciureanu, Educația altfel,
București, 2006, p.61) .

 Cadrul firesc în care se poate desfășura procesul de învățământ este comunitatea școlară,
în care cei implicați în procesul educativ se pot autodefini în raport cu colectivitatea.
Educație și formare în concepția lui Peter Petersen

Dacă în cazul educației era suficient să vezi, să simți, să acționezi, în

cazul formării situația este diferită în funcție de capacitățile
individuale înnăscute, perseverența cu care se efectuează în mod
sistematic și planificat cultivarea acestor capacități, metoda adoptată.
Pornind de la aceste diferențe, P. Petersen a considerat că în procesul
de învățare trebuie să se pornească de la educația naturală, de la
însușirea liberă a culturii, de la imitarea unor situații din viață reală,
trebuie să se îmbine învățarea naturală cu cea a lecțiilor.
Educație și formare în concepția lui Peter Petersen
Distincția EDUCAȚIE- FORMARE se reflectă în deosebirea pe care o face
P. Petersen între știința educației și pedagogie.

 Știința educației este o știință independentă, cu scopuri, principii, metode proprii.

Obiectul ei îl constituie acele realități educaționale prin care omul este influențat și
transformat ca individ în cadrul colectivității.

 Pedagogia a luat naștere din știința educației și este definită ca știință a îndrumării
conștiente și a formării voite și planificate a copiilor și a tinerilor.
Obiectul ei îl constituie acele realități educaționale prin care omul este influențat în
mod intenționat, conștient într-o anumită perioadă a vieții sale.
 Curriculum
 În curriculumul școlilor Planul Jena un loc central îl ocupă orientarea în mediul
înconjurător pentru că viața însăși oferă cea mai bună motivație pentru învățare.
 Un obiectiv important al școlilor Planul Jena este de a-i învăța pe copii să-și
dezvolte relațiile cu ceilalți, dar și să reflecteze asupra relațiilor din viață.
 Planul de învățământ, trebuie să răspundă anumitor criterii:
• să țină cont de experiențele copiilor, de trăirile, de viața, de realitățile lor;
• să țină cont de obiectivele și conținuturile stabilite de autoritățile din domeniul
educației;
• să fie formulate simplu, pe înțelesul tuturor;
• să fie un cadru deschis, nu prea detaliat sau prescriptiv, astfel încât să ofere
cadrelor didactice suficientă libertate, dar în același timp să fie și un sprijin pentru
alegerea conținuturilor, permițând aprofundarea cunoștințelor și experiențelor
copiilor;
• să stimuleze comunicarea între școlile Planul Jena;
 Curriculum
• să asigure puncte de joncțiune cu disciplinele pe care copiii urmau să le
parcurgă în învățământul secundar;
• să asigure convergența dintre lumea oamenilor și natură.

Curriculumul este organizat pe domenii experimentale, cum ar fi: viața mea,

ciclul anului, conviețuire, mediul înconjurător și proximitate, comunicare,
producție și consum, tehnică.
Concluzii
❖ În alternativa educațională Planul Jena, conceptele centrale sunt
colaborarea, întrajutorarea, altruismul, dialogul, libertatea reglementată
autonom, umanizarea și democratizarea realității școlare, socializarea și
spiritualizarea copilului în comunitatea de muncă și de viață, gândirea
creativă, activismul și participarea la luarea deciziilor în comunitatea școlară.
❖ Alternativa educațională Planul Jena pune accentul pe implicarea copilului în
activitate și pe învățarea integrată. Se îmbină ideea de individualitate cu cea
de colectivitate, se accentuează ideea de viață socială a elevului și se
promovează o metodologie inovatoare.
❖ Avantajele alternativei educaționale Planul Jena constau în faptul că tuturor
copiilor educați în această alternativă li se cultivă o autonomie sporită, o
mare capacitate de a-și organiza și gestiona singuri timpul și activitățile
desfășurate și de lucru în echipă, abilități sporite de comunicare, stima de
sine și respectul față de ceilalți și față de ceea ce-i înconjoară și cultivarea
motivației interne și a capacității de autoevaluare.