TABLOUL I

Pe scena se află Zăna Florilor şi Ploaia, în costume reprezentative.La videoproiector sunt

puse imagini frumoase cu aspecte din natură, care întăresc vorbele personajelor.
PLOAIA
Mă vedeţi, sunt Ploaia, care
Vara vă aduc răcoare
Toamna, repede vă trece
Supărarea că-s mai rece.
Eu fac numai fapte bune,
Multe flori vreau să se-adune
Prin grădini, iar pe ogoare
Fac să crească grâul mare.
Nu mă laud, dar eu pot
Plantele de peste tot
Să le fac mai viguroase.
Vreau să fie numeroase,
Ca Pământul-ntreg să fie
Verde, plin de bogăţie!
Zâna Zorilor
E perfect adevărat.
Într-o vară s-a-ntâmplat
Că mai rar ne-ai vizitat.
Oamenii s-au speriat;
Plantele se ofileau,
Animalele slăbeau…
Norii se mai arătau
Rareori, dar dispăreau
Fără-a cerne stropii grei,
Să ne bucurăm de ei.
Dar acum cu drag privesc
Plantele ce bine cresc.
Florile-au crescut frumos,
De un verde sănătos.
Veselă-s când tu vii iară,
Mult iubită surioară!
Se prind de mâini şi se rotesc, dansând.
Apare Zâna Apelor, care le priveşte, încântată.
Zâna Apelor
Iată cum se zbenguiesc,
Fericită le privesc!
Dacă-mi fac şi mie loc,
 Pot cu ele să mă joc!
Surioare, vreau să ştiţi
Că doresc să mă primiţi
Şi pe mine să dansez,
Lângă voi să mă distrez!
Dragă Ploaie, eşti curată
Şi mă simt revigorată!
Dansează împreună cu Ploaia şi Zâna Florilor
O mândrie-s pentru mine
Valurile cristaline,
Peştii mari şi sănătoşi,
Copilaşii cei frumoşi,
Ce vin dornici să înoate…
Toate apele-s curate,
Foarte bine îngrijite,
Nicidecum nu-s irosite.
Oamenii le preţuiesc,
După cum e şi firesc.
De aceea, nu greşesc
Dacă spun că mă mândresc!
Apare Raza de Soare
Raza de Soare.
Simt o mare bucurie
Când le văd că pot să fie
Bucuroase-aşa de tare!
Sunt o rază de la soare
Şi pământul încălzesc.
Mult îmi place să privesc
Spre Pământ şi să ajut,
Energie să-mprumut
Oamenilor muncitori,
De natură iubitori.
Terra este fericită,
De locuitori iubită,
Respectată şi păstrată
De ei toţi mereu curată.
Pot să intru-n orice casă,
Liniştită, bucuroasă.
Şi-ale mele surioare
Totdeauna-s doritoare
Pe Pământ să se strecoare
 Şi-s mereu folositoare.
Chiar şi astăzi m-am grăbit
Pe Pământ de am venit,
Plantele să le-ncălzesc,
Oamenii să-i veselesc!
Din sens invers, intră Bolta Cerească
Bolta
Este urcată pe un suport căt se poate de înalt
Eu sunt bolta cea senină,
Ce mereu vă dă lumină:
Ziua, de la mândrul Soare,
Noaptea, de la stele, care
O mulţime se adună,
Dar şi de la mândra Lună.
Când privesc înspre Pământ,
Văd cât este el de sfânt.
Pot să spun că-i minunat,
Pentru că e presărat
Cu păduri şi flori, cu iarbă…
Oamenii fac multă treabă
Şi obţin recolte bune,
Pot cu greu să le adune.
Animalele sunt, toate,
Îngrijite, respectate,
Iar copiii sunt cuminţi
Şi ascultă de părinţi.
Ei nu calcă pe verdeaţă
Şi respect au pentru viaţă.
Mult le place să se joace,
Că pe Terra este pace!
ACTUL II
Vine Poluarea, în costum închis, însoţită de poluanţi, care sunt de asemenea îmbrăcaţi cu ceva
închis, cu nişte coroniţe sau panglici pe care scrie cum se numesc: detergenţi, ulei ars, fum,
funingine, sulf etc. şi aduc nişte pelerine închise la culoare, coliere, centuri, pe care sunt prinse
deşeuri de hârtie, sticle de plastic, pungi de plastic, sârme, animăluţe din pluş, semnificând
animale moarte, crenguţe uscate. În acest timp, la videoproiector sunt puse imagini care
demonstrează poluarea.
Poluarea
Ha, ha, ha! aţi cam uitat
Că pe mine m-aţi creat!
Câte-un pic, am tot crescut
 Şi acum am început
Rele să înfăptuiesc,
Astfel să vă…răsplătesc.
Ajutoare bune am,
Ce-s cu mine de un neam:
Poluanţi de voi creaţi,
Care-s meşteri minunaţi.
Tot mai mulţi ei se adună
Şi pot face treabă…bună.
Ia priviţi ce ştiu să facă!
I-aţi creat şi vor să placă!
Altfel ce rost ar avea
Viaţa lor şi viaţa mea?
Nu toţi oamenii mă vor
Loc să am în lumea lor,
Dar acelaşi mediu au.
„Mulţumiri”, şi lor le dau!
Poluanţii pun obiectele aduse, împotriva voinţei lor, pe umerii Zânei şi ai Ploii. Zâna se apără,
dar e învins şi cade.
Ploaia
Se apără, dar e şi ea până la urmă învinsă.
Să mă facă, vor, acidă,
Ca prin mine să ucidă!
Bucurie vreau s-aduc,
Nu vreau rele să produc!
Plante nu vreau să omor,
De-al lor zâmbet îmi e dor!
Inundaţiile toate
Nu-s de mine provocate,
Eu nu am cuvânt de spus,
Poluanţii le-au adus!
Poluarea
Nu mai spune, chiar nu ştii
Că noi suntem doar copii
Oamenilor ce-au uitat
Că Pământul le e dat
Nu doar pentru folosire,
Ci şi pentru îngrijire?
Obsedaţi să-l folosească
Foarte minte, să le crească
Propria avere, pot
 Să-l distrugă chiar de tot.
Ploaia
Inima nespus mă doare,
Că tu ai dreptate mare!
Lăcomie-au demonstrat
Oamenii ce au tăiat
Mari întinderi de pădure,
Merită acum să-ndure
Viituri, alunecări
De pământ, dar şi ocări.
Dacă ar fi chibzuit,
Poate nu s-ar fi grăbit
Codrii să-i măcelărească.
Alţi copaci n-au pus, să crească!
Traversează scena un industriaş, pus la costum, care vorbeşte la telefon:
Industriaşul
Vreau producţie mai mare
Nu-mi vorbi de poluare!
…………………………
Nici măcar nu vreau s-aud,
Nu degeaba eu asud,
Vreau să fiu tot mai bogat,
Nu am bani de aruncat!
……………………………
După câte eu deduc,
Sunt şi alţii ce produc
Poluanţi şi n-am văzut
Ei, ceva, să fi făcut,
Poluarea s-o stopeze,
Sau măcar s-o micşoreze!
…………………………
Te înşeli, deoarece
Pentru bani eu fac orice:
Arme, bombe nucleare…
Vreau război, dar unul mare!
………………………….
Liniştit poţi tu să fii,
Că doar eu nu am copii,
Nici nu mă interesează
După mine ce urmează.
Toată lumea asta mare
 Vreau să-mi fie …la picioare!
Interlocutorul
Se aude la telefon
Mă sileşti să-ţi spun acum
Că gândeşti ca un nebun.
Dacă stai să socoteşti,
Ai putea să stăpâneşti
O planetă ce-o să fie,
Foarte repede, pustie!
ACTUL III
Aceleaşi personaje, în aceeaşi stare. Lateral, un soare frumos, acoperit cu un voal închis la
culoare.
Bolta Cerului
Tuşeşte
Doamne, ce se-ntâmplă oare?
Capul rău de tot mă doare,
Iar Pământul e mai mic
Şi pe el nu văd nimic,
Faţa-i e acoperită
Cu o pânză înnegrită!
Poluarea,
Veselă
Bolta Cerului m-amuză…
Hei, tu, care eşti o muză
A artiştilor, curând,
M-or cânta ei, toţi, pe rând,
Doar pe mine, vor uita
Minunata faţă-a ta!
Nu-şi vor aminti de lună,
Nici de stele…. Noapte bună!
Bolta Cerului
Dragă Soare, ai aflat
Pe Pământ ce s-a-ntâmplat?
Hai, te rog, să luminezi
Terra, astfel s-o salvezi!
Soarele
Dar nu pot, şi rău îmi pare,
Forţa mea de luminare
Este foarte afectată,
Dar ceva voi face-ndată:
 Razele îmi voi trimite
Pe pământ. Nu voi permite
Ca planeta să sfârşească,
Ajutor să nu primească!
Raza de Soare
Foarte greu am reuşit
Pe Pământ de am răzbit!
Celelalte surioare
S-au întors la tatăl Soare,
Speriate rău de tot,
însă eu am vrut să pot
Şi-am venit s-aduc lumină
Şi căldură, să-şi revină
Zâne, oameni plante, toate
Ce au fost ameninţate.
Dar voi, oameni, învăţaţi
Ca Natura s-o păstraţi
Sănătoasă şi curată!
S-ar putea ca altădată
Ajutor să nu primiţi
Şi-aţi putea chiar să muriţi!
Apare un grup de copii, care au în mâini copăcei, flori, desene cu aspecte frumoase, iar la
videoproiector sunt imagini cu oameni c are îngrijesc natura.
Copiii
Se împart rolurile, în funcţie de numărul de copii.
Nu omorâţi acest pământ,
E tot ce-avem mai scump, mai sfânt!
Planeta trebuie să fie
Frumoasă, veselă şi…vie!
Copii, veniţi să o salvăm,
De viaţă să ne bucurăm!
Vom pune mână de la mână,
Nici un gunoi să nu rămână,
Putem ca viaţa să-i redăm,
Veniţi cu toţii să plantăm
Copacii care să ne fie,
Curând, o nouă bogăţie
Şi aliatul cel mai mare
În lupta antipoluare!
Să nu uităm cumva de flori,
De delicatele comori
 Ce viaţa ne-o înveselesc!
Zâna Florilor
Îşi revine
La fel ca şi copiii cresc
Şi sunt la fel de valoroase,
Să le iubim, că sunt frumoase!