Proiectarea activității de cercetare

Valențe formative ale activității de rezolvare și compunere de probleme în

direcția dezvoltării creativității la elevi

”Primii pași spre creativitate sunt făcuți atunci când îndemnăm un copil să miroase o
floare, să deseneze un pom în toate amănuntele sale, să mângâie blana unei pisici. Copilul
trebuie să fie îndemnat să-și folosească ochii, nu numai pentru a vedea, dar și pentru a privi;
urechile nu numai pentru a auzi, dar și pentru a asculta cu atenție; mâinile, nu numai pentru a
apuca obiectele, ci și pentru a le pipăi și simți. Educarea activității are drept urmare o educare
a creativității în general.”
(Lwenfeld – ”Imaginea despre lume în desenele copiilor”)
Am început cu acest citat deoarece mi-am ales ca temă de cercetare pedagogică
”Valențe formative ale activității de rezolvare și compunere de probleme în direcția
dezvoltării creativității la elevi” pentru că poate fi abordată din diverse unghiuri.
Pe baza studierii și aprofundării literaturii de specialitate, în această lucrare mi-am
propus să evidenţiez valențele formative ale activității de rezolvare și compunere de
probleme. Această opţiune provine din faptul că școlii i se cere să găsească modalităţi de
optimizare a procesului de învăţământ care să conducă la obţinerea unor rezultate cât mai
bune de către elevi.
Pornind de la ipoteza că activitatea de rezolvare și compunere a problemelor oferă
terenul cel mai fertil din domeniul activităților matematice pentru cultivarea și educarea
creativității și a inventivității am urmărit următoarele obiective:
1. Cultivarea creativității gândirii, a curiozității științifice, a spiritului de observație și
investigație, a perseverenței în muncă;
2. Legătura strânsă între creativitatea gândirii și factorii care o influențează;
3. Gradarea efortului, având în vedere posibilitățile intelectuale ale elevilor, în
rezolvarea și compunerea de probleme.
În vederea realizării obiectivelor propuse, în lucrare voi utiliza o varietate de
procedee, astfel:
-dezvoltarea și completarea treptată a unor probleme rezolvate;
-rezolvarea problemei prin mai multe procedee și alegerea căii celei mai ușoare;
-reformularea problemei prin introducerea necunoscutei drept cunoscută;
-transformarea problemelor compuse în exerciții cu ordinea operațiilor în succesiunea
judecăților de relație corespunzătoare conținutului problemei;
-modificarea conținutului problemelor și a datelor problemelor cu trei variabile;
-crearea problemelor acțiune sau cu punerea în scenă;
-crearea de probleme după tablouri sau imagini;
-crearea de probleme după modelul unei probleme rezolvate anterior;
-compunerea de probleme fără întrebare, care urmează a fi definite;
-compunerea de probleme cu întrebare probabilistică;
-compunerea de probleme după exercițiu simplu și complex;
-compunerea de probleme după model simbolic.
Lucrarea va fi structurată pe următoarele capitole:
 Capitolul I: Introducere
1.Modernizarea învățământului primar în contextul actual
2.Motivarea alegerii temei
Capitolul II: Fundamentarea teoretică a temei
1.Abordarea temei în literatura de specialitate
2.Metode de cercetare folosite
Capitolul III: Ipoteza de lucru. Obiectivele lucrării
1.Ipoteza generală și particulară

2.Obiectivele lucrării
Capitolul IV: Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor obținute
1.Descrierea situației urmărite
2.Metode de învățământ
3.Mijloace și procedee
4.Forme ale activității folosite în munca cu elevii în vederea cultivării creativității
gândirii elevilor în procesul rezolvării și compunerii problemelor
5.Rezultatele cercetării și evaluarea
Capitolul V: Concluzii
Anexe;
Bibliografie.
Ținând cont că învățământul este într-o continuă dezvoltare și modernizare am ajuns la
concluzia că predarea matematicii urmărește și realizează :
-dezvoltarea raționamentului și spiritului de receptivitate;
-formarea priceperilor și deprinderilor de gândire logică, de definire clară și precisă a
noțiunilor de adaptare creatoare la cerințele actuale și de perspectivă ale vieții sociale.
-contribuie la formarea și dezvoltarea perspicacității, spiritului de observație și de
investigare în găsirea unor soluții noi și mai eficiente.
Faptul că, un anumit capitol al matematicii „Rezolvarea și compunerea de probleme”
are un rol deosebit în dezvoltarea creativității, a gândirii și a imaginației, m-a determinat să
aleg ca temă pentru studiu și experimentare dezvoltarea creativității gândirii elevilor în
procesul rezolvării și compunerii problemelor.
În fundamentarea teoretică a temei voi porni de la premisa conform căreia creativitatea
este considerată în literatura de specialitate ca fiind un proces, care duce la un anumit produs,
caracterizat prin originalitate sau noutate și prin valoare sau utilitate pentru societate.
Totodată creativitatea este un fenomen complex ce pune accent pe învățarea prin
cercetare, descoperire, pe învățarea prin efort propriu independent sau dirijat, și mai ales pe
echipamentul intelectual operativ, pe gândire și imaginație creatoare.
Prin învățarea creativă urmărim să facem ca fiecare copil să-și pună întrebări, cum ar
fi: cine, ce, unde, prin ce mijloace, în ce scop, cum, când, deoarece ele întrețin interesul pentru
cunoaștere și corespund spiritului de curiozitate ale copilului.
În activitatea de cercetare voi folosi următoarele metode: observația, convorbirea,
experimentul, verificarea și evaluarea rezultatelor la învățătură, studiul documentelor școlare.
Una dintre laturile fundamentale ale studierii matematicii o constituie rezolvarea și
compunerea problemelor.
Activitatea de rezolvare și compunere a problemelor oferă terenul cel mai fertil din
domeniul activităților matematice pentru cultivarea și educarea creativității și a inventivității.
Pe parcursul acestei lucrări voi căuta să răspund la următoarea întrebare: În ce măsură
activitățile de rezolvare și compunere de probleme vor favoriza stimularea memoriei, atenţiei,
gândirii logice, creativitatea elevilor?
 Lucrarea contribuie la educarea şi stimularea elevilor, pentru a avea o motivaţie a
învăţării, tansformând matematica dintr-o disciplină greu de înţeles, într-o materie activă şi
atractivă, asigurând totodată şi integrarea interdisciplinară şi transdisciplinară, pe care se pune
accent în instruirea şi formarea elevilor.
Ipoteza de lucru.
Dacă în cadrul activităţilor de matematică se vor folosi activități diverse, alternând
metodele clasice/tradiţionale cu cele moderne, atunci randamentul copiilor va creşte.
Prin lucrarea aleasă mi-am propus să demonstrez că şcolarii mici pot fi atraşi de
activităţile matematice dacă voi folosi cât mai multe şi diverse activități creative . Ei nu vor
mai fi dezamăgiţi şi nici timoraţi în momentul în care sunt anunţaţi că trebuie să rezolve
diverse sarcini de lucru prezentate în mod tradiţional, ci vor fi încântaţi pentru că se vor juca
şi vor învăţa prin activități noi, moderne, atractive.
Pentru a demonstra ceea ce mi-am propus, experimentul să va desfăşura pe o clasă:
Eşantionul experimental va fi alcătuit din 24 elevi ai clasei I de la Școala Gimnazială
”Alexandra Nechita” Vaslui, Județul Vaslui, din care 10 fete şi 14 băieţi, cu vârsta cuprinsă
între 7 şi 8 ani.
Conform chestionarului de culegere a datelor, completat de părinţii elevilor la
începutul anului şcolar, am înregistrat următoarele date despre familiile din care provin copiii:
- din toţi părinţii 10 au absolvit 8 clase; 18 – au 10 clase; 20 – 12 clase;
- 15 lucrează în diverse meserii, 10 lucrează în străinătate, 10 mame sunt casnice;
- 4 copii sunt singuri la părinţi.
Colectivul clasei este omogen, majoritatea copiilor fiind normal dezvoltaţi atât fizic,
cât şi intelectual. Elevii sunt disciplinaţi, nu creează probleme în timpul orelor, sunt
comunicativi şi sociabili, cu un nivel normal de dezvoltare intelectuală. Elevul P.F.G.–
înregistrează rămâneri în urmă la învăţătură, explicabile datorită unui ușor retard mintal.
Majoritatea elevilor provin din familii cu preocupări bine orientate spre şcoală, spre
cunoaştere, părinţii dezvoltând un parteneriat frumos cu învăţătorul clasei.
Cu toate acestea, experienţele oferite de această clasă sub raport intelectual şi socio-
afectiv, au realizat bilanţul unei frumoase colaborări, în care insuficienţa cunoştinţelor din
momentul iniţial, este compensată de interesul, curiozitatea, cooperarea şi perseverenţa de
care dau dovadă.
Etapele desfăşurării cercetării:
Primul test susţinut va fi cel de evaluare iniţială.
Cercetarea va cuprinde trei etape:
a)Etapa iniţială (constatativă) – se va desfăşura în prima parte a semestrului I.
În această etapă voi aplica un test de evaluare iniţială la matematică, scopul fiind acela
de a stabili punctul de plecare în desfăşurarea experimentului.
Ştiind că testul de evaluare iniţială are un caracter constatativ, acesta reflectă volumul
şi calitatea cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor elevilor, constituind un punct de pornire
în demersul formativ.
b)Etapa ameliorativă (formativă) – va fi desfăşurată pe parcursul ambelor semestre,
prin utilizarea unor activități creative, active. Menţionez că factorul progres, respectiv
utilizarea unor activități eficiente în activitatea de rezolvare și creare de exerciţii şi probleme a
fost introdus în acest eşantion experimental.
Pe baza rezultatelor obţinute voi adopta decizii adecvate de organizare a unor activităţi
diferenţiate, atât cu elevii ce dovedesc un randament crescut la învăţătură, cât şi cu elevii ce
manifestă lacune.
c)Etapa finală (sumativă) – se va desfăşura la finalul anului şcolar, odată cu sfârşitul
perioadei pentru clasa experiment.
 Voi urmări evoluţia elevilor pe parcursul anului şcolar, atât sub raportul cunoştinţelor,
deprinderilor formate, cât şi al capacităţilor de aplicare a cunoştinţelor însuşite şi al
dezvoltării capacităţilor cognitive. Rezultatele obţinute la testele aplicate, atât în etapa iniţială
cât şi în cea finală, vor fi înregistrate în tabele centralizatoare analitice şi sintetice, care vor
permite pentru începutul investigaţiei depistarea unor lacune, diferenţierea şi personalizarea
curriculum-ului, iniţierea unor programe de compensare sau dezvoltare specifice, prin
valorificarea valenţelor activ-participative ale activităților didactice ce au fost alese ca factor
de progres.
Pentru prelucrarea şi interpretarea datelor cercetării voi utiliza metodele statistice -
matematice care vor ajuta la cunoaşterea progreselor şi regreselor în învăţare.
Încă de la începutul activităţii mele didactice am fost preocupată să trezesc interesul
elevilor pentru cunoaştere, pentru învăţătură, să asigur dezvoltarea intelectuală la capacitatea
maximă a fiecărui elev, să combat fenomenul rămânerii în urmă la învăţătură şi să atrag mai
mult familia în acţiunea de educare şi instruire a alevilor.
Am pornit de la premisa că o bună cunoaştere a elevilor (sub aspect cognitiv, afectiv,
volitiv, al potenţialului creativ) îmi va arăta care sunt tehnicile de învăţăre adecvată fiecărui
elev. Metodele de cercetare sun căile de descoperire a adevărului. Urmând aceste căi voi
aduna un material faptic substanţial şi semnificativ, pe care îl voi prelucra ştiinţific şi îl voi
transpune apoi în generalizări.
Bibliografie:
M. Roco – Creativitate și inteligență emoțională, Ed. Polirom, Iași, 2004
Dinescu R., Matematică distractivă, clasa a III-a, Editura Carminis, Piteşti 2007
Drăguleţ M., Procedee de activizare a elevilor, E.D.P., Bucureşti, 1974
Dumitriu C., Introducere în cercetarea psihopedagogică, Bucureşti, E.D.P., 2005
Herescu G., Dumitru A., Matematica îndrumător pentru învăţători şi institutori,
Editura Corint, Bucureşti, 2001
Iordache – Baltag I., Exerciţii şi probleme pentru casele I - IV, Editura Corint,
Bucureşti, 2008;
Jinga I., Istrate E., Manualul de pedagogie, Editura All, Bucuresti, 1998
Jinga I., Istrate E., Pedagogie Metodică, Editura All, Bucuresti, 2006
Joiţa E., Didactica aplicată – învăţământul primar, Editura Gheorghe Alexandru,
Craiova, 1994;
Nicola I., Tratat de pedagogie şcolară, E.D.P., Bucureşti, 1996
Neagu M., Petrovici C., Aritmetică – exerciţii, jocuri şi probleme, clasa a IV-a,
Editura Polirom, Iaşi, 1997
Neacşu I., Metodica predării matematicii la clasele I – IV, E.D.P., Bucureşti, 1988
Piaget J., Psihologie şi pedagogie, E.D.P., Bucureşti, 1972
Roşu, M., Didactica matematicii în învăţământul primar, M.E.C., 2006
Schînteie V., Stimularea creativităţii prin jocuri, Învăţământul primar nr. 2-3, Ed.
Discipol, Bucureşti, 2000