Compunerea descriptivă

Descrierea de tip portret

Mama

Cu bucurie în suflet, evoc imaginea celei mai frumoase fiinte din viata mea. Oricine
dintre noi îsi iubeste mama nespus.
Mama mea are 42 de ani și este o femeie foarte frumoasă. Este scundă, are ochi căprui
și pătrunzători, iar părul lung și castaniu, îl are mereu aranjat și pieptănat. Ochii ei sunt mereu
blânzi și mă privesc întotdeauna cu dragoste, duioșie și căldură. De multe ori, cu o simplă
privire reușește să mă calmeze sau să mă încurajeze.
Mama este o persoană harnică și nu se plânge niciodată, indiferent ce are de făcut. În
fiecare dimineață, când ma trezesc, o zăresc în bucătărie pregătindu-mi micul dejun. Apoi, mă
duce la școală, iar de acolo merge la serviciu. Indiferent dacă este acasă sau la serviciu, mama
mea este o persoană energică și foarte entuziastă în tot ceea ce face.
Când sunt bolnavă, cine mă poate îngriji cu atâta bunătate ca mama?!
Eu pentru toate acestea, o iubesc mai mult decât pe orice ființă din lume. Și oricât voi
face pentru ea nu va fi deajuns. În câteva cuvinte, mesajul meu pentru mama mea este acesta:
„Mamă, tu ești cea mai bună dintre mamele din lume. Aș vrea să cresc mare ca să poți să fii
mândră de mine, așa cum sunt și eu de tine” .

Bunicul

Unul din cei mai cumsecade oameni pe care îi cunosc este bunicul meu. Bun la suflet,
blând și plin de respect sunt doar câteva dintre cuvintele care-i descriu cel mai bine profilul
moral. Nu l-am auzit niciodată ridicând tonul la cineva, cu atât mai puțin la mine. Întotdeauna
mi-a vorbit frumos, iar vorbele ieșite din gura sa au reprezentat pentru mine sfaturi prețioase,
iar uneori adevărate lecții de viață.
Deși este un om simplu, fără prea multă carte, bunicul meu, poate și datorită vârstei, dă
dovadă de multă înțelepciune. Ori de câte ori am avut nelămuriri sau am avut nevoie de o
persoană care să mă asculte și să mă înțeleagă, bunicul meu a fost acolo. Cu toată experiența
lui de viață, m-a îndrumat și m-a povățuit, iar ulterior i-am apreciat învățăturile. Dar toate
aceste impresii nu sunt doar ale mele. Bunicul meu este un om respectat și în comunitate.
Vecinii, precum și ceilalți oameni care îl cunosc, au doar vorbe bune de spus despre el. Nu de
puține ori când m-am plimbat cu el prin oraș, am văzut o mulțime de oameni, bătrâni sau mai
tineri, care l-au salutat cu respect și i-au vorbit cu multă prețuire.
Din punct de vedere fizic, bunicul meu este de înălțime medie. Nu este nici gras, dar
nici slab, iar acest lucru este un semn al sănătății fizice și al traiului sănătos pe care l-a dus
toată viața. Urmare a originii sale rurale și a primilor ani de viață petrecuți la țară, bunicul
meu are o rezistență fizică deosebită. De puține ori l-am văzut bolnav, iar despre asprimea
vremurilor, fie iarnă aspră sau vară caniculară, nu l-am auzit să se plângă niciodată.
Un alt indiciu fizic important, totodată fiind și un semn al profilului moral, hărnicia, sunt
palmele sale aspre și degetele groase pline de bătături. Toată viața sa a muncit cu îndârjire
pentru a-și crește copii și pentru a aduce bunăstare casei. Nici acum la vremea pensionării, nu
se dă înlături când vine vorba de muncă sau de activități practice în gospodărie.
Părul său alb, cândva blond-șaten, cu un început de chelie și ochii albaștrii, precum cerul de
primăvară, completează profilul bunicului meu. Fața sa prezintă câteva riduri, mai ales în
jurul ochilor, care vorbesc de la sine despre anii grei care s-au scurs peste viața greau, uneori
plină de lipsuri.
 Acesta este bunicul meu, unul din cei mai importanți oameni din viața mea. Îl iubesc
mult, iar această dragoste pe care i-o port o împărtășește și el față de mine. Îi doresc tot binele
din lume și multă sănătate pentru că le merită pe deplin.

Compunerea descriptivă
Descrierea de tip tablou
Introducere (precizăm locul care va fi descris şi momentul din zi/anotimpul sau alt
reper temporal. În plus, o imagine ne poate introduce în atmosfera peisajului).

Răsăritul soarelui apăruse peste marea albastră, care se aşternea în faţa ochilor mei cu
o lumina puternică, iar ceata uşor-uşor se pregătea să plece. Ajuns la malul mării, am devenit
dintr-o data visitor, privind către întinderea nesfârşită a mării, unde fantasmele păreau că
prind contur.

a) planul depărtat-perspectiva din care privim peisajul.

Vedeam cum în depărtare, o barcă, precum o jucărie abandonată, părea să stea în loc.
Parcă nici marea nu se mai vedea prea bine, iar apa începea să prindă diferite culori.

b) planul apropiat
Mirosul sărat al apei şi jocul valurilor parcă mă purtau în alte lumi, iar câteva scoici
colorate, aruncate pe mal, se jucau cu picioarele mele. Razele soarelui erau îndrăzneţe şi şi-au
făcut loc pe bolta cerească, străpungând-o. Pe plajă, insectele, pescăruşii sau păsările perindau
bucuroase făcând zarvă, încât vocile oamenilor abia se mai auzeau. Nisipul fin reuşea să mă
impresioneze şi să mă poarte pe aripi de fericire.

Se reia o imagine/un detaliu care subliniază o anumită perspectivă, cea mai importantă în
perceperea spaţiului descris.

Parcă eram suspendat deasupra tuturor. Nisipul fin ca mătasea îmi gâdila tălpile, iar
briza îmi şoptea ce va urma: soarele avea să pună stăpânire încet-încet peste întreagă suflare.
Observam cum frânturi de bucurii se topeau şi se ascundeau în nisipul care înghiţea apa.

Încheiere

Marea mi-a dat impresia că natura respire, că totul era natural şi plin de magie,
deoarece aceasta săruta nestingherită cerul…

O compunere despre un început însorit de primăvară, în care este descrisă o zi însorită de

primăvară.

Soarele blând de primăvară cuprinde natura adormită cu brațele sale luminoase.

Dornic să împartă bucurie și speranță, își plimbă strălucirea peste pământul zbicit. Cu
atingerea-i vrăjită dezmiardă firișoarele de iarbă și le anunță să se pregătească de răbufnirea
verde. Subțiri și mlădioase, firișoarele scot căpșorul din pământ și se îmbăiază în valul călduț
de lumină al mândrului soare.
Păsărelele felurite prind de veste că soarele a dat tonul schimbărilor de primăvară.
Zboară vesele din pom în pom și se joacă cu mugurii proaspeți ai copacilor. Din când în când,
gustă din nectarul lor, iar de plăcere înalță triluri de bucurie și mulțumire că primăvara
fermecată s-a instalat pe pământ.
 Nici gândăceii și nici insectele nu rămân nepăsătoare la semnalele din cer ale discului
de aur. Gândăceii ies din ascunzătorile în care s-au pitulat peste iarnă și-și expun corpurile
microscopice razelor vrăjite ale soarelui. Insectele își întind aripile diafane, iar soarele cu
atingeri blânde le dezmorțește și le colorează în curcubeie de culori. Când prind o pală de
vânt, se lasă purtate spre înălțimi, de unde privesc cum natura începe să întinerească și să
îmbrace straiele verzi ale primăverii.
Când fiecare vietate de pe pământ este trezită la viață, soarele anunță că oaspeții
primăverii vor sosi în curând. De acolo de sus, din locul în care este țintuit, soarele vede
cârduri de păsări călătoare îndreptându-se spre locul pe care tocmai l-a înverzit. Când vor
ajunge în locul pregătit, stolurile de păsări, obosite de lunga călătorie de peste mări și țări, vor
găsi o oază de liniște și verdeață. Se vor instala și vor începe să cuibărească, iar primăvara se
va bucura când va auzi primele țipete ale păsărilor tocmi ieșite din ou.
Așa arată un început de primăvară, anotimpul în care natura se trezește la viață, iar
vietățile se trezesc din adormirea de peste iarnă. Toate cele de pe pământ iubesc primăvara și
de ce nu ar face-o, când primăvara este atât de bună cu ei?

O compunere în care este descrisă o zi de vară caniculară. O zi în care soarele arde puternic
sus pe cer, iar razele lui toride pârjolesc natura. Compunerea conține adjective la diferite
grade de comparație.

Deși e dimineață, soarele arde sus pe cer, așa cum nu a mai făcut-o de multă vreme. Se
anunță o zi foarte încinsă. După cum a început această zi, ar putea fi cea mai fierbinte și mai
nemiloasă zi din acestă vară. Cerul mai puțin albastru decât de obicei pare a fi decolorat de
ascuțișul razelor trimise de discul solar. Niciun nor, oricât de mic, nu se încumetă să dea ochii
cu soarele care dogorește nepăsător.
La fel de speriat este și vântul. Nu are curajul necesar să-și arate chipul răcoros nici
măcar o clipită. Încearcă din când în când să adie ușor, dar nu are puterea să se lupte cu
soarele atotputernic. Atunci când își face simțită prezența, răsuflarea sa este foarte fierbinte,
asemenea respirației unui balaur, care scuipă flăcări pe nări.
La sol situația este și mai dramatică. Iarba este mai uscată ca niciodată și îngălbenită
fără vreme. Acolo unde copacii nu fac umbră, pământul este pârjolit ca după un incendiu
devastator. Dar poate cel mai mult suferă copacii. Primind mai puțină apă decât de obicei, fac
eforturi disperate să reziste drepți în fața soarelui nemilos. Seceta foarte mare le-a uscat până
și voința de a rămâne verzi. Par aduși de spate, asemenea unor bătrâni apăsați de greutatea
anilor mulți. Frunzișul copacilor nu mai este la fel de mare ca astă-primăvară, iar culoarea de
un verde sănătos s-a transformat într-un verde-gălbui bolnăvicios.
Cele mai puțin supărate pe urgia vremii sunt câteva șopârle. Cu pielea multicoloră,
strălucind în bătaie razelor soarelui, se odihnesc sub cerul liber, chiar dacă afară temperaturile
au devenit insuportabile. Piatra pe care stau deja trebuie să fie încinsă la maxim, dar șopârlele
nu par a băga de seamă. La fel de leneșe ca de obicei, își întind mai bine corpul pentru a capta
cât mai mult din căldura soarelui. Indecis, dacă să se bucure sau să se întristeze de această zi
toridă, este lacul din apropiere. În luciul său, razele soarelui se joacă vesele împrăștiind în jur
reflexe puternice și valuri de căldură. Mai puțin adânc decât de obicei și poate cel mai puțin
întins de când se știe el, lacul privește drept în ochi rotundul aprins al soarelui. Îl întreabă dacă
are de gând să fie la fel de capricios toată luna lui cuptor. Soarele îi răspunde printr-un zâmbet
malițios, împrăștiind pe suprafața lacului raze usturătoare.
Acesta este doar începutul celei mai călduroase perioade a anului, luna iulie, luna lui
cuptor. Dintr-un prieten al naturii, care aducea până mai ieri veselie și bucurie împrejur,
acum, soarele se transformă într-un veritabil dușman al acesteia.