Importanța lecturii în viața copiilor

În ultimii ani, oamenii de stiință au dezvoltat tehnologii de scanare a creierului care le permit
cercetătorilor să studieze creierul în moduri ce nu au fost niciodată posibile până acum. Această nouă
tehnologie a confirmat o mare parte din ceea ce se credea despre creier. Cu toate acestea, una dintre surprizele
care au zdruncinat din temelii neurologia e descoperirea potrivit căreia creierul este, de fapt, maleabil. Prin
urmare, creierul fizic se schimbă pe tot parcursul vieții-nu doar în copilărie, așa cum am crezut anterior.

Chiar acum, creierul copilului creează noi căi neuronale-iar experiențele pe care i le creem îi vor
determina structura creierului. Descoperiri din diferite domenii ale psihologiei dezvoltării sugerează că tot ceea
ce ni se întâmplă- muzica pe care o auzim, cărțile pe care le citim, tipul de disciplină pe care îl primim, emoțiile
pe care le avem-afectează profund modul în care se dezvoltă creierul nostru.

Cu alte cuvinte, dincolo de arhitectura de bază a creierului și de temperamentul nostru înnăscut, părinții
au o contribuție importantă prin crearea tipurilor de experiențe care să ajute la dezvoltarea unui creier elestic,
bine întegrat.

Există un întreg domeniu științific care se ocupă de dezvoltarea copiluluiși de atașamente și care susține
acest punct de vedere- iar noile descoperiri în domeniul neuroplasticității sprijină perspectiva ca părinții pot
modela direct dezvoltarea creierului, în funcție de experiențele pe care i le oferă.

De exemplu, orele petrecute în fața unui ecran -cu jocuri video, emisiuni de televizor, transmiterea de
mesaje text-va conecta creierul în anumite feluri.

Activitățile educaționale, sportive și muzica îl vor configura în alte moduri.

În iunie, 2014, Asociația Americană de Pediatrie a dat publicității un studiu referitor la importanța pe
care o are cititul asupra creierului copiilor. Studiul pune în evidență faptul că obiceiul părințilorde a le citi
copiilor încă din primele luni de viață este vital pentru dezvoltarea creierului, contribuind la dezvoltarea
vocabularului (și, implicit, a vorbirii, care în sine contribuie la dezvoltarea logicii), a comunicării, a empatiei, ca
să nu mai vorbim de impactul asupra succesului școlar de mai târziu al copilului. Cei 62.000 de medici care fac
parte din această organizație profesională le recomandă atât medicilor pediatri, cât și părinților să țină cont de
aceste noi dovezi în favoarea lecturii și să-și țină departe de orice ecran copiii cu vârste mai mici de doi ani.

Un alt studiu efectuat de National Literacy Trust din Marea britanie dovedește că obiceiul copiilor de a
citi îi ajută să-și dezvolte abilitățile de exprimare orală și, datorită acestora, abilitățile sociale, ceea ce-i ajută pe
mai departe în interacțiunile sociale și în integrarea socială, contribuind semnificativ la sporirea încrederii în
sine și a stării de bine, în general. Același studiu arată că lectura și plăcerea de a citi sunt influențate puternic de
relația copiilor cu cadrele didactice și cu proprii părinți. Cadrele didactice implicate, entuziaste și informate le
vor face copiilor recomandări de lectură potrivite cu vârsta lor, vor putea să le discute într-o manieră captivantă
și vor ști să le stimuleze copiilor interesul și curiozitatea. Părinții sunt foarte influenți în această direcție încă
din perioada copilăriei mici, dacă le vor citi copiilor, dacă vor avea cărți în preajma lor, deschizându-le adesea
împreună cu copiii și prețuindu-le. Cei mici vor crește cu obiceiul de-a deschide o carte, cărțiledevenind o sursă
de bucurie, de plăcere, de entertainment.

Din păcate, mulți părinți nu-si mai fac timp să le citească copiilor (pentru că-și stabilesc alte priorități),
și-i lasă să se joace în voie pe telefon sau pe tabletă, sau să urmărească ore în șir desene animate, iar când copiii
ajung la școală, cititul se transformă pentru ei într-o corvoadă, nicidecum într-o plăcere, creându-se astfel o
asociere extrem de nefericită între lectură si frustrare, sau între lectură și impunere, lectura devenind un stimul
aversiv.

Studii recente au pus în evidență faptul că lectura cărților de ficțiune duce la creșterea empatiei,
contribuind mai departe la dezvoltarea relațiilor sociale. Lectura ne ajută să ne înțelegem mai bine pe noi înșine,
cât și pe ceilalți. Studiul inteprins de cercetatorii olandezi, P. Matthis Bal si Martijn Veltkamp, și publicat în
ianuarie 2013, a aratat că, pe măsură ce ne lăsăm captivați de lectură, ne angajăm emoțional tot mai mult în
viața personajelor, experimentând o gamă largă de stări emoționale și trăiri într-o „zonă sigură”, fără ca noi
înșine să fim afectați. Ficțiunea este astfel procesată la nivelul creierului comparativ cu mesajele comerciale,
articolele științifice sau articolele din reviste și ziare, producând o impresie mult mai puternică. De exemplu, un
articol despre cât de nociv este alcoolul, în timp ce un roman despre o persoană dependentă de alcool și
problemele cauzate de consumul de alcool va produce impresii atât de puternice, încât ar putea schimba
permanent atitudinea cititorului față de respectiva dependență. Și asta pentru simplul motiv că suntem mult mai
dispuși să acceptăm aserțiunile unor personaje de roman ( pe care simțim că le cunoaștem îndeaproape prin
lectura poveștii lor) decât ale unor persoane reale, dar pe care nu le cunoaștem direct( ca, de pildă , un expert
sau un jurnalist care scrie un articol). În plus, impresionați de problemele ce afectează o masă de persoane (de
exemplu, alcoolicii în general), dar putem fi impresionați până la lacrimi de suferințele unei anumite persoane,
chiar dacă este numai un personaj fictiv.

Conform teoriei Prof. Richard Gerrig, ficțiunea dezovtă empatia datorită imersiunii cititorului în
metafora reprezentată de acea ficțiune-cu alte cuvinte, a transpunerii sale în pielea personajelor: e ca și cum
toate acele lucruri i se întâmplă lui, e ca și cum toate acele emoții, stări și sentimente sunt ale sale. Cititorul
pierde noțiunea timpului, uneori nici nu mai observă ce se întâmplă în jurul lui. Tocmai această călătorie
mentală într-un alt timp și spațiu, identificarea sa cu alt personaj facilitează schimbarea atitudinilor, credințelor,
convingerilor în cititor.

Lectura elevilor din învățământul primar se desfășoară sub îndrumarea învățătorului. În această
activitate se angajează, uneori din proprie inițiativă, familiile elevilor, care pot avea un rol determinant în
constituirea bibliotecii personale și în alegerea unui tip de carte pentru citit.
 Rolul important deținut de lectură-ca activitate intelectuală-este determinant în contribuția sa la
dezvoltarea personalității copilului din mai multe puncte de vedere:

- Sub aspect cognitiv: îmbogățește orizontul de cultură al elevilor, mișcându-i pe verticale temporale
și orizontale spațiale distincte, prezentându-le evenimente din existența universului, a comunităților
umane și a indivizilor.
- Sub aspect educativ: le oferă exemple de conduită morală superioară, le prezintă cazuri de
comportamente care-i îndeamnă la reflexii, pentru a distinge binele de rău și a urma binele.
- -Sub aspect formativ: le dezvoltă gândirea, imaginația, capacitatea de comunicare.

Scopul principal al activităților de lectură este dezvoltarea gustului pentru citit, căruia i se adaugă și alte
deziderate: stimularea interesului pentru cunoașterea realității, sporirea volumului de informații, îmbogățirea
vieții sufletești, cultivarea unor trăsături morale pozitive.

În alegerea operelor literare în vederea recomandării lor copiiilor spre lectură, învățătorul va avea în
vedere ca acestea să corespundă următoarelor exigențe, pentru a-și putea găsi locul în orizontul de așteptare a
copiluluiȘ

-să se potrivească gradului lor de dezvoltare din punctul de vedere al experienței de viață, al gândirii , al
limbajului, al trăirilor psihice, al imaginației;

-să dețină valori estetice și etice ;

-să se refere la universul de viață propriu elevilor sau la un univers inteligibil copiiilor.

Învățătorul va trebui să-l îndrume pe elev nu numai înspre cărțile beletristice, dar și spre literatura
științifico-fantastică și spre cărțile de știință popularizată. Ele satisfac setea de nou și de necunoscut a copilului,
nevoia lui de acțiune imaginară, răspund zborului imaginației.

Bibliografie:

1. Brazelton, T. Berry, Greenspan, S. I., Nevoile esențiale ale copiiilor, Editura Trei, București, 2013
2. Crăciun C., Metodica predării limbii române în învățământul primar, Editura Emia, Deva, 2003
3. Siegel J.D., Creierul copilului tău. 12 strategii revoluționare de dezvoltare unitară a creierului
copilului tau, Editura For You, București, 2007
4. https://sibiu100.ro/sanatate/135286-psiholog-irina-petrea-importanta-lecturii-in-viata-copiilor-nostri/