SOCIOLOGIE

Comunicarea socială

I. Interacțiune și comunicare în viața socială

Interacțiunea socială îmbracă forma unui proces de comunicare, fundamentat de

nevoia omului de a comunica(Aristotel – omul este zoon politikon; Piramida lui Maslow).
! Comunicarea este un proces social, iar cea virtuală reprezintă chiar un fenomen
social.

II. Factorii care influențează comunicarea:

 Trăsăturile de personalitate;
 Nevoia de afiliere ( de apartenență, de asociere);
 Abilitatea socială – care se formează prin procesele de socializare și
educație/autoeducație;
 Gestionarea conflictelor - capacitatea de a comunica, de a negocia;
 Gradul de toleranță;
 Contextul social – formal sau informal;
 Proximitatea spațială – apropierea spațială generată de nevoia indivizilor de co-
prezență ( de interacțiune față –în- față ).

III. Tipuri de comunicare

a) După modalitatea în care se realizează:

1. directă, de tip față - în - față;
2. directă, dar mediată de mijloace electronice (telefon,facebook, whatsapp,
messenger, Instragam – de ex., două persoane care vorbesc la telefon,
schimbă mesaje prin rețelele de socializare online);
3. cvasi-mediată – comunicarea prin mass-media (publicații, programe radio, tv,
internet); nu îi leagă pe indivizi în mod direct, îmbrăcând forma monologului.
 b) Sursa de presiune în a comunica:

1. presiuni spre uniformitate în grup – fie dinspre individ ( din dorința de a

se identifica cu grupul), fie dinspre grup ( din dorința de a-l integra);
2. presiuni pentru schimbarea poziției/status-ului în grup, sau în a adera la
alt grup ( de prieteni, profesional, religios etc.);
3. presiuni datorate unor stări emoționale – care determină fenomenul
contagiunii afective, de transfer a trăirilor și de generare a unei anumite
stări de spirit la nivelul grupului social respectiv.

c) Din punct de vedere al caracterului comunicării:

1. formală – realizată în mod oficial între indivizii aflați la nivele ierarhice

diferite;
2. informală – realizată între indivizii aflați la același nivel ierarhic.

d) După natura comunicării:

1. comunicarea individuală;
2. comunicarea de masă.

Comunicarea de masă:

Realizată prin mijloace mass-media – mijloace de comunicare în masă, instituții

sociale ( economice și culturale) cu rol de transmitere a unor mesaje ( o cantitate
mare) unei audiențe largi, eterogene și dispersate geografic;
Se cristalizează la mijlocul sec. al XIX –lea, dar se dezvoltă semnificativ în sec. al
XX-lea datorită apariției și dezvoltării mijloacelor de comunicare în masă
electronice;
Astăzi, asistăm la o dezvoltare și diversificare a mijloacelor de comunicare în
masă prin apariția noilor tehnologii de comunicații( televiziune prin cablu, satelit,
computerul, internetul, telefonul mobil):
o permit o transmitere instantanee, dar și globală a informațiilor – suntem
doar la un click distanță de tot ce se petrece pe mapamond, multe dintre
aspectele globale influențându-ne propriile existențe;
o globalizarea mediilor de informare - un sistem internațional de
producere, distribuție și consum a informațiilor;
 o conștiința faptului că trăim într-o singură lume, un fel de sat global – o
media interactivă într-o lume virtuală;
o explozie informațională extrem de variată .

!!! Comunicarea în masă implică o serie de avantaje, dar și riscuri la nivel individual și
social:

 permite aflarea la timp a informațiilor referitoare la problemele de interes

public ( eficiența comunicării);
 facilitează schimbul de idei ( de natură economică,culturală, socio-politică), la
timp și în condiții optime ( promptitudinea comunicării);
 pune la dispoziția cetățenilor mijloace de exprimare a unui drept
fundamental al omului – libertatea de exprimare a opiniilor;
 reprezintă a patra putere în stat, în societățile democratice;
 joacă rol de agendă a realității – prioritizând problemele sociale stringente;
 schimbă balanța între sectorul public și viața privată a indivizilor, domeniul
public extinzându-se ( de ex., mesajele mediatice sunt discutate, analizate
interpretate, comentate îndelung de către indivizi);
 considerată ca formă de cultură populară, ne influențează modul de
gândire,modul de petrecere a timpului liber, stilul de viață;
 reprezintă unul dintre factorii socializatori și ai educației informale, putând
genera și o socializare negativă, manipulare și control a opiniei publice
(întrucât mass – media sunt , nu doar instituții culturale, ci și economice –
sisteme private interesate de obținerea profitului);
 Poate genera fenomenul alienării, într-o lume puternic virtualizată.