La Ciobanu

hanul lui Mânjoală

Ștefana- clasa 9A CNVA
Cuprins
1.Trăsături ale literaturi fantastice
2.Referențe critice
3.analiza conținutului de idei
4.Bibliografie
Trăsături ale literaturii fantastice
Nuvela fantastică ''La hanul lui
Mânjoală'' are următoarele trăsături
fantastice
1.Ezitarea personajului narator
Fantasticul este ezitarea cuiva care nu cunoaște
decât legile naturale pus față in față cu un
eveniment în aparență supranatural, conform
criticului literar Țvetan Todorov. În nuvelă se
sesizează prezența ezitării în secvența furtunii,
unde personajul narator se lupta cu vremea rea
în timp ce sufera de severe dureri de cap ca si
cum sângele îi fierbea pereții capului și caciula
începe să îl strângă, simtome care neaga a fi din
cauza coanei Margioloaia care să îl fi blestemat.
2. Suprapunerea timpului

Altă trăsătură a nuvelei fantastice

prezente în text este suprapunerea
timpului, trăsătură marcată în
introducere, unde se povestește
despre trecutul hanului și incercările
hoților de a-l sparge, fară succes,
poveste după care urmează nararea
nuvelei de către personajul narator
3.Constucția personajului
Construcția personajului in nuvelă
are loc la nivelul coanei
Marghioloaia, care are două
raporturi, unul dintre personaj și
narator și personaj și lume. în
acțiunea nuvelei, personajul are
rolul negativ, fapt demonstrat prin
acțiunile sale de a blestema
personajul narator.
Referențe critice
Caragiale ilustrează, magistral,
specificul şi mecanismele parvenirii.
Opera sa cuprinde teatru, nuvele şi
povestiri, momente şi schiţe,
publicistică, parodii, poezii. criticul
Mihai Ralea spunea despre lumea lui
Caragiale că ''e minunată: e o lume
absolut paradisiacă, fără griji şi fără,
cum se spune azi, în limbaj mistic, fără
cine ştie ce problematici interne.
Oamenii râd, petrec şi se bucură.
Conform lui Florin Manolescu, autor al
secţiunii dedicate marelui dramaturg
din ''Dicţionarul Scriitorilor Români'',
''Caragiale trebuie considerat nu numai
un geniu clasic şi realist, care a creat în
literatura noastră limbajul dramaturgic,
aşa după cum Eminescu a creat primul
nostru mare limbaj liric, dar şi un
genial dialectician, capabil să exprime
cu egală strălucire în toate momentele
carierei sale, în teatru şi în proză, în
schiţele telegrafice din varianta
momentelor sau în povestirile de mai
mari dimensiuni din Schiţe nouă
Analiza conținutului de idei
1. Povestirea trecutului hanului,
succesul brusc ala cestuia, care mai
târziu trezește bârfe in sat și încercarea
eșuată a hoților de a sparge ahnul.
2. Personajul narator pleaca spre socrul
său, dar pe drum se oprește la hanul lui
Mânjoală, unde Mânjoloaia îl invită în
casă.
3. Personajul se îndragostește de
cucoană și incepe sa o piște, deși
Margioloaia îl refuză.
4. Personajul narator este invitat la masă de către cucoană
5. Fănică este anunțat de către servitoare că s-a întunecat și urmează o
furtună, iar Mănjoloaia îl invită să stea peste noapte, dar este refuzată.
6. Personajul narator pleacă la drum, deși suferă de dureri groznice în
timp ce se luptă cu furtuna
7. Cand se luminează, calul se oprește și sforăie nebun la vederea a ce se
dovedi a fi o căpriță mică, neagră.
8. După ce personajul narator pune capra in desagă, calul o ia nebun la
drum, ajungând exact de unde a plecat, la hanul lui Mânjoală.
9. Mânjoloaia îl primește pe călător, dar acesta este luat cu alai de
socrul său pocovnicu Iordache, apoi urmează să fie exorcizat.
10.Când fanică și socrul lui află ca hanul a luat foc, îngropând-o pe
Mânjoloaia, încep să povestească despre întâmpările petrecute alături
de cucoană.
Bibliografie
• Wikipedia
• liceunet.ro
• scribd.com
• agerpres.ro
• studocu.com