Caracteristicile relatiilor sociale sunt: durabilitatea si stabilitatea.
a. Contact spaţial – existent în situaţia în care individul devine conştient de existenţa în acelaşi spaţiu a altor indivizi, pe care începe să-i observe. Evident, nu orice contact spaţial duce la stabilirea de relaţii sociale. b. Contact psihic – care presupune aprecierea reciprocă sau unilaterală, conştientă sau inconştientă a persoanei (sau persoanelor) cu care persoana vine în contact. O asemenea relaţie presupune generarea şi existenţa unui interes reciproc. c. Contact social – care presupune legătura între două sau mai multe persoane care realizează diferite acţiuni referitoare la o anumită valoare. Aceste contacte sociale pot fi: -trecatoare sau durabile -publice sau private -personale sau materiale -directe sau indirecte d. Relatii interpersonale- presupun raporturile sociale ce se instituie intre 2 sau mai multe persoane. e. Relaţiile sociale – care reprezintă sisteme de interacţiuni sociale între parteneri (indivizi sau grupuri), ce au la bază o anumită platformă. Relaţiile sociale se mai particularizează, în raport cu relaţiile interumane anterior menţionate, prin aceea că: -sunt orientate spre îndatoriri, obligaţii reciproce ale partenerilor; -sunt orientate spre norme şi modele de acţiune (care pot fi, şi sunt, diferite, în funcţie de mărimea şi natura, specificul grupului) f. Tipologia relaţiilor sociale- Deşi există multe deosebiri între autori în privinţa modului de clasificare a relaţiilor sociale, se poate aprecia că cea mai larg utilizată este următoarea tipologie: 1. După natura (sau conţinutul) lor: -relaţii de producţie (de producţie propriu-zise, de consum, repartiţie şi schimb; -relaţii educaţionale; -relaţii politice -relaţii juridice; -relaţii etnice; relaţii religioase etc. 2. După cadrul lor de desfăşurare: -interindividuale (de prietenie, colaborare, duşmănie, conflict); -între individ şi grup; -intergrupale – între grupuri ca entităţi. 3. După modul cum afectează coeziunea socială -relaţii de cooperare (cooperare personală sau impersonală, directă sau indirectă); -relaţii de subordonare sau de supraordonare; -relaţii de compromis sau de toleranţă; -relaţii de marginalitate -relaţii de competiţie -relaţii conflictuale. 4. După natura activităţii ce formează obiectul relaţiei: -relaţii de muncă; -relaţii de familie; -relaţii de vecinătate 5. După gradul de reglementare: -relaţii formale (instituţionalizate) -relaţii informale.