RELAȚIILE SOCIALE ȘI RELAȚIILE

INTERPERSONALE
Definiție :totalitatea interacțiunilor care se
desfășoară la nivelul unui sistem social, între
orice fel de unitate socială.
Orice tip de relație dintre indivizi particulari,
dintre indivizi și grupuri, dintre grupuri de orice
tip ar fi ele reprezintă o relație socială. 
 RELAȚIILE INTERPERSONALE
• Relațiile interpersonale sunt un tip particular de relații sociale, prin care
înțelegem exclusiv interacțiunea dintre persoane individuale apărută ca
urmare a nevoii de satisfacere a unor nevoi individuale. Acest tip de relații sunt
predominante în viața unei persoane, reprezentând o componentă importantă
inclusiv în cadrul altor tipuri de relații sociale.
• Ele pot fi abordate atât din perspectivă psihologică (caz în care ne referim la
contribuția lor în formarea și dezvoltarea personalității umane), cât și din
perspectivă sociologică (în ideea în care ele marchează dinamica vieții sociale). 
• Relațiile interpersonale se referă, în principal, la acele tipuri de relații care
satisfac nevoi afective după cum sunt, de exemplu, prietenia și dragostea.
• Relațiile sociale le cuprind pe acestea, dar înglobează și alte tipuri de relații mai
formale, după cum ar fi legăturile profesionale sau cele dintre individ și stat.
Ele, însă, se pot întrepătrunde, cum ar fi în exemplul unor colegi care lucrează
în aceeași organizație și ajung să se împrietenească. 
 Caracteristici ale relațiilor sociale
• reprezintă sisteme de interacțiuni sociale între
parteneri (indivizi sau grupuri), ce au la bază o
anumită platformă;
• sunt orientate spre îndatoriri, obligații
reciproce ale partenerilor;
• sunt orientate spre norme și modele de
acțiune.
• Există trei forme principale de interacțiune socială, în
funcție de felul în care intervine influența reciprocă:
• Cooperare – în situația în care există interese comune;
• Opoziție – în situația în care interesele diferă și, mai
mult decât atât, se ciocnesc (apare competiția sau
conflictul);
• Acomodare – în situația în care interesele sunt similare,
iar activitățile se negociază pentru ca ele să fie dezirabile
ambelor părți.
 Tipologia relațiilor sociale
a. După natura (sau conținutul lor):
- relații economice
- relații educaționale
- relații politice
- relații juridice
- rlații etnice
- relații religioase etc.
 b. După gradul lor de desfășurare:
• - relații interindividuale sau interpersonale – sunt acele relații
în care părțile sunt reprezentate de persoane individuale
(relațiile pot avea o încărcătură pozitivă sau negativă, exemple
ar putea fi: prietenia, competiția, colaborarea, conflictul etc.);
• relații între individ și grup – apar între o persoană particulară și
un grup impersonal din care face parte (exemple: relația dintre
cetățean și stat, relația dintre credincios și biserica din care
face parte etc.);
• relații intergrupale – sunt relații care se formează între grupuri
și în care dimensiunea individuală nu definește natura relației
(exemple: stratificarea socială, asimilarea culturală, conflictul
de clasă, corupția etc.).
 c. După modul cum afectează coeziunea
grupului:
• Ierarhice – sunt relații de putere care presupun dominație și supunere, în
care una din părți domină și cealaltă este dominată; în cazul în care
dominația este privită ca legitimă de către cel dominat atunci vorbim de
autoritate; de exemplu: relația dintre șef și angajat;
• de cooperare – activitățile sunt împărțite între cei care participă la relație,
astfel încât efortul lor comun să aducă beneficii pentru fiecare; poate să
existe cooperare directă (în grupuri mici) sau indirectă (în cele mari); de
exemplu: colegii de școală care lucrează împreună pentru același proiect;
• de toleranță – apar între persoane care acceptă faptul că au interese
divergente, dar păstrează relația în ciuda acestui fapt, fără să intre în conflict,
dar și fără să încerce să își ajusteze propriile interese pentru a ajunge la
compatibilitate; de exemplu: relația dintre doi oameni politici cu orientări
diferite care fac parte din același grup, cum ar fi grupul membrilor consiliului
local dintr-un municipiu;
• De marginalitate – apar atunci când persoana nu se identifică cu grupul din
care face parte, dar continuă să își păstreze calitatea de membru fără a se
implica foarte tare; de exemplu: un student care continuă să frecventeze o
facultate de care nu este interesant, având pasiuni diferite de alte colegilor săi;
• De competiție – ambele persoane se află în relație încearcă să obțină același
lucru sau rezultat într-un context în care este imposibil ca amândoi să fie în
final satisfăcuți; competiția presupune o întrecere corectă pentru resurse și
este guvernată de legile fair-play-ului; de exemplu: între angajații unei firme
pot să existe relații de competiție legate de eventualitatea promovării;
• De conflict – interesele celor care se află în relație sunt divergente și a fost
eliminată deja posibilitatea compromisului, consecința fiind o competiție
nereglementată, în care este avută în vedere distrugerea adversarului (fizică
sau doar acceptarea înfrângerii de către acesta); de exemplu: un război între
două state.
 d. După natura activității ce formează
obiectul relației:
• relații de muncă
• relații de familie
• relații de vecinătate.
 e. După gradul de reglementare:
• formale – sunt relații puternic reglementate de
norme sociale și reguli scrise, care se petrec după un
anumit tipar (evenimentele sunt în general
previzibile), survin în spațiul public și au în vedere
interese concrete și materiale;
• informale – sunt relații foarte slab reglementate, în
general doar de anumite cutume sociale și nu și prin
reguli scrise; sunt relațiile private și personale, care
presupun interacțiuni directe și vizează interese
afective.