CONFLICTUL

Ce înseamnă conflictul ?
Etimologia – latinescul conflictus –‘a ține împreună cu forta’.
In definiție clasică
Conflictul reprezintă o opoziție deschisă, o luptă
 între indivizi, grupuri,clase sociale, partide, comunități, state
cu interese economice, politice, religioase, etnice,rasiale etc
cu efecte distructive asupra interacțiunii sociale
(Zamfir, E, 2004).
Viziunea clasică asupra evoluției si rezolvării conflictului este
considerată acum simplistă – reusita/câstigul unei singure
părți, de regulă cea mai mare, mai tare, mai puternică, mai
bogată etc.
Soluțiile tradiționale ale unuiconflict erau:
* un răspuns agresiv: fizic, verbal, etc pentru învingerea
oponentului
* apelul la o autoritate (mai înaltă) sau la cineva mai puternic
* ignorarea situației interdependențele crescânde si
interacțiunile multiple sunt caracteristici evidente astăzi în
relațiile interumane. Ca atare, echilibrul si funcționalitatea
universului socio-uman nu mai pot fi concepute in afara
interacțiunii reciproce a parților:
- cel mare depinde de cel mic;
- cel tare depinde de cel slab;
- cel bogat de cele sărac...
Multă vreme si mulți oameni încă astăzi ,consideră că acestea
(conflictele) au o forță negativă si distructivă. Conflictul poate
fi abordat si din punctul de vedere al șanselor oferite pentru
maturizare si dezvoltare prin educație. Capacitatea de a aborda
conflictele în mod constructiv contribuie pe de o parte la
sănătatea individuală a elevilor, pe de altă parte, pe termen
lung si aplicată la scara planetară are efecte asupra sănătății
umane in întregul ei.
O definiție modernă a conflictului
Conflictele exista atunci când două părți (persoane sau
organizații) aflate in interdependenta sunt aparent
incompatibile din cauza percepției diferite a scopurilor,
valorilor, a resurselor sau a nevoilor.
Această  perspectiva bazată pe interdependența părților 
 relevă si necesitatea controlului asupra tipului de interacțiune
psihosocială a părților. Fiind un fenomen care apare
in cadrul unor relații interumane,conflictul poate fi analizat
doar in contextul unui cadru de referință ,caracteristicile
parților care intră in conflict domeniile desemnate. Dacă luam
in seama complexitatea relațiilor dintr-o societate democratica,
din diversele structuri sociale trebuie sa admitem ca de
cele mai multe ori eliminarea totala a cauzelor care pot
genera conflictul ca si soluționarea integrala a unui conflict
sunt foarte greu de realizat. De aceea controlul, monitorizarea,
managementul desfășurării unui conflict in toate fazele sale
sunt foarte importante. Doar astfel se pot realiza funcțiile
rezolvării de conflicte:
- evita distrugerea uneia sau alteia din părțile aflate in conflict;
- reface chiar interacțiunea afectata a părților ;
- ajunge la găsirea unor strategii si soluții eficiente de
negociere.
O scurtă analiză a conflictelor
Teoriile moderne asupra conflictelor sunt centrate asupra:
cauzelor manifeste si potențiale ale conflictului ,căilor de
evoluție si posibilitățile de soluționare,efectelor directe si
indirecte asupra părților interdependente, funcțiilor si
disfuncțiile conflictelor ,tipurilor de conflicte si aria lor de
cuprindere instituționalizării conflictului, managementului
conflictului , proceselor de negociere si atingerea păcii sociale,
menținerii ordinii sociale in condițiile inegalităților si a
deosebirilor de interese dintre părți.
 Surse ale conflictelor 
Nevoile fundamentale – acele lucruri de care avem nevoie ca
sa supraviețuim: hrana, apa, aerul, adăpostul, energia etc.
Valorile diferite– atunci când oamenii impărtasesc credințe
diferite(religii sau etnii diferite etc.)
 Percepții diferite – când oamenii vad sau gândesc diferit
despre un anumit lucru.
Interesele diferite– preocupări, opțiuni diferite
Resursele limitate – cantitatea redusă in care se găsesc
anumite lucruri necesare
Nevoile psihologice– de a ne simți capabili, de a fi
acceptați,importanți, sănătoși, iubiți…
Cauze posibile, manifeste sau latente ale conflictelor
interumane
- inegalități individuale si discriminări sociale
- incapacitatea parților de a ajunge la un compromis reciproc
acceptat
- competiția pentru resurse (naturale, economice, financiare
etc)
- acces competițional la oportunități crescute (angajare,
promovare profesională etc)
- dorința de dominare, de putere, de prestigiu social
- dorinta de manipulare si tehnici de culise
- lipsa de comunicare sau disfuncția acesteia
3- lipsa de transparență in acțiuni, favorizarea minciunii etc.
Fazele apariţiei unui conflict :
-Dezacordul,
-Alimentarea dezacordului,
-Ruperea cooperării,
-Confruntarea sau manifesta rea conflictului propriu-zis.
Avantaje ale conflictelor (funcționale) –
previn stagnarea
stimulează rezolvarea creativa a problemelor 
stimulează schimbări (personale, organizaționale, sociale)
contribuie la autoevaluarea si testarea abilitaților
Pregătirea (formarea) pentru rezolvarea de conflicte 
Abilități necesare pentru soluționarea constructivă a conflictelor
 Abilitățile au in vedere condiții si premise psihosociale ale
unei medieri,negocieri favorabile intre părți:
stabilirea unei relații eficiente de lucru intre terța parte si
fiecare dintre părțile aflate in conflict – baza de încredere si
comunicare necesară;
stabilirea unei atitudini cooperante de ambele părți;
crearea procesului creativ de grup si a sistemului de adoptare
ingrup a deciziilor;

cunoasterea de catre terti a motivelor conflictului;

situarea mediatorului intr-o postura neutra, exterioara
partiloraflate in conflict.
Formarea abilitatilor de rezolvare a conflictelor
Cunostintele sunt importante dar nu suficiente. Este necesara
exersarea, practicarea in situatii concrete, contextualizate.
Elemente centrale (sugestii) incluse in programe de instruire
pentru conflicte

 Necesitatea de
a se cunoaste tipul de conflict 
; tipuri diferite de conflictnecesita strategii si tactici diferite :
o
exemplu la tipul suma-zero o strategie posibila este
schimbareatipului de conflict (de la confruntare fizica la una
juridica, legala)
o
la tipul mixt cele mai recomandabile strategii sunt negocierea
sicooperarea

Conștientizarea cauzelor si consecințelor violentei, chiar
atunci când una sau toate părțile din conflict sunt nervoase
(apel la accidente, victime război etc)
 Înfruntarea conflictelor in loc de evitare
–a se ține seama de consecințele negative ale evitării
conflictului (persistenta problemei, a tensiunii nervoase etc);
anumite conflicte trebuiesc totuși evitate...
 Evitarea etnocentrismului
–necesitatea de înțelege si accepta diferențele culturale de
diverse feluri;
Trebuie făcută diferența dintre ‘interese’ si ‘poziții’.
Adesea pozițiile pot fi opuse dar interesele nu (exemplul
fraților care se ceartă pentru o portocală, din motive diferite…
sora vrea coaja pentru marmelada, fratele vrea miezul...)

Cercetarea intereselor proprii dar si pe ale celuilalt,

 pentru a se identifica interesele comune si compatibile
 Definirea intereselor conflictuale ca problemă reciprocă, ce
urmează sa fie soluționată prin cooperare;
conflictul trebuie definit cat mai scurt si mai circumscris (aici-
acum-acesta)
 

Cunoașterea de sine, a reacțiilor tipice la diferite feluri

de conflict
(inteligenta emoționala); căi principale (polarizate) de
angajare in conflict:
o
 Evitarea conflictului – implicarea excesivă in conflict 
o
 Manifestarea in mod dur-bland 
o
 Manifestarea in mod rigid-flexibil 
o
 Manifestarea in mod intelectual-emotional 
o
 Exagerarea sau minimalizarea
o
 Dezvaluirea obligatorie-tainuire obligatorie

Rezolvarea conflictelor in școala si alte medii educaționale

Conflictul sociocognitiv
 – este văzut ca principalul mecanism al progresului cognitiv
individual; interacțiunile dintre indivizi de niveluri cognitive
diferite determina achiziții cognitive, progres intelectual. In
școală acest tip de conflict este inerent interacțiunii dintre
profesor si elevi, dar si dintre elevi cu potențiale,
particularități, stiluri diferite de cunoaștere...Conflictul socio
cognitiv este perceput in general ca factor de progres, o sursa
de schimbare si influențare a partenerilor. Unii autori numesc
starea de incitare, de curiozitate derivata dintr-un asemenea
conflict in lumea scolii ca o provocare pentru învățare,
cunoaștere si dezvoltare.
 Principii de abordare pozitivă a conflictelor in educație:
1.Conflictul înseamnă mai ales interacțiune si dialog.
2.Conflictele sunt necesare pentru dezvoltarea si
maturizarea copiilor ca personalități.
3.Cunoasterea de sine contribuie la posibilitatea de a
face față conflictelor 
4.Orice conflict poate avea un potențial pozitiv, ca baza
pentru recunoașterea si înțelegerea reciprocă a nevoilor si
dorințelor, pentru păstrarea sau întărirea unor relații
5.Soluționarea pozitivă a conflictelor este posibilă mai
ales prin interacțiune pozitivă, ca formă a comunicării
6.Sunt necesare anumite competente pentru ca
un conflict să fie transformat intr-o experiență de maturizare
si dezvoltare
7.Competentele specifice necesare in acest sens pot
fi invitate
8.Conflictele pot fi rezolvate intr-o maniera care nu
încalcă drepturile omului si ale copilului.