Sunteți pe pagina 1din 56

Conflictul in relaiile sociale aparinnd

domeniului civil,definiii,forme, tipurii,categorii i


concepte
asociate,caracteristici,participani,roluri.
Conflictul poate fi definit ca o situaie de competiie n care prile sunt contiente de
potenialele incompatibiliti viitoare, n care fiecare parte dorete s ocupe o poziie care este
incompatibil cu dorinele celorlali(Boulding). Prin urmare, pentru ca o anumit situaie s
poat fi numit conflictual, avem nevoie de dou pri contiente de poziiile lor, cu dorine
incompatibile care s intre n anumite schimburi (fizice, virtuale, sentimentale, etc).
Zeno-Daniel utac i Claudiu Ignat n lucrarea "Modaliti alternative de soluionare a
conflictelor (ADR)" au definit conflictul ca fiind "un fenomen social contextual determinat de
ciocnirea dintre interesele, conceptele si nevoile unor persoane sau grupuri atunci cand
acestea intra in contact si au obiective diferite sau aparent diferite"

Etapele conflictului[modificare | modificare surs]


Dezacordul[modificare | modificare surs]

Dezacordul este nenelegerea care apare ca urmare a diferenelor


asupra unor valori sintetizate n cultur precum i ca urmare a lipsei de
informaii corecte asupra partenerilor de interaciune, dar i din interese
economice, politice, sociale diferite ale celor care intr n contact.

Confruntarea[modificare | modificare surs]

Confruntarea apare pe fondul unei ideologii care motiveaz actorii din


confruntare n a susine o anumit idee contrar cu a celorlali.

Caracteristica principal acestei etape este tensiunea crescut a interaciunilor. Efectul


degenerrii opiniilor contrare permite apariia violenei ca mijloc de rezolvare a diferendelor.
Sociologii insist pe aceast etap deoarece n acest moment apare nevoia unei soluii
raionale. Modul de gestionare a acestei etape i pune amprenta n evoluia interaciunii.
Escaladarea conflictului sau rezolvarea conflictului, se hotrte n aceast etap.

Escaladarea[modificare | modificare surs]


n acest moment tensiunea dintre prile care se confrunt este maxim. Posibilitatea apariiei
conflictului violent este mare. Un motiv principal al escaladrii conflictului este agresivitatea
argumentelor, indivizii tind s-i suspende discursul i aciunea raional nlocuindu-le cu
aciuni iraionale chiar violente.

De-escaladarea i rezolvare[modificare | modificare surs]


De-escaladarea conflictului i rezolvarea conflictului sunt dou etape convergente, ambele
au ca scop obinerea unei situaii de calm i cooperare intermediate de soluiile raionale
imaginate.

1.Conflictul pozitiv-consta in faptul ca daoua sau mai multe instante


deopotriva sesizate cu solutionarea unei cauze se declara competete sa
o solutioneze.Acesta situatie poate fi evitata atunci cand una dintre
instante e necompetenta prin invocarea exceptiei de
necompetenta.Cand ambele instante sesizate sunt competente se poate
invoca exceptia de litispendenta.Aceasta cand nu au fost invocate
astfel de exceptii sau cand ele au fost amanate,conflictul de competenta
devenind actual.
2.Conflictul negativ-exista atunci cand doua sau mai multe instante se
declara deopotriva necompetente sa solutioneze aceeasi cauza prin
hotarari irevocabile.Conditii:sa existe doua sau mai multe instante
sesizate cu aceeasi cauza,cel putin una dintre instante sa fie
competenta sa solutioneze cauza,instanta sa-si fi declinat reciproc
competenta prin hotarari irevocabile.Solutionarea conflictului se
realizeaza prin procedura regulatorului de competenta.Solutionarea se
face de instanta superioara comuna instantelor aflate in conflict
C. Conflictul de rol si ambiguitatea rolului
Sunt situatii care apar deseori in grupurile sociale fiind generatoare de
tensiuni intre membrii acestora, cele mai cunoscute (conflicte pe acest gen) sunt:
conflictele de rol si ambiguitatile rolului. Conflictul de rol apare intre o persoana
anume, membra a grupului social numita persoana focala care intrand in relatii cu
ceilalti membrii ai grupului, avand un anumit status social si nu reuseste din anumite
motive sa joace (sau sa-si indeplineasca) rolul asociat statusului de care-l poseda.
De cele mai multe ori solutionarea conflictului de rol se rezolva prin retragerea
statusului detinut de persoana locala.
Ambiguitatea rolului reprezinta neclaritatea din partea persoanei focale, care
detine un anumit status social in cadrul grupului cu privire la modul in care trebuie sa
se comporte.
Aceasta ambiguitate, in majoritatea cazurilor, se datoreaza neinstruirii
persoanei focale sau deficientelor in definirea adecvata a rolului persoanei focale
Conflictul este inevitabil n relaii, n special n rndul cuplurilor.

Anumite nivele de conflict pot fi benefice


Permint cuplurilor s comunive n moduri n care promoveaz ntelegerea
Rezolv diferenele
ntrein intimitatea
Exist potenialul ca unele conflicte s escaladeze dincolo de nivel productiv
Conflict major =Cnd timpul,durata i intensitatea conflictului determin efecte
negative asupra relaiei, partenerilor n mod individual sau altor membriai
familiei,mai ales copii
Cuplurile aflate n conflicte majore

Cuplurile n relaii stabile care se obinuiesc cu conflictele

Cupluri separate sau divorate

In forma sa primordiala, interactiunea psihosociala se realizeaza in cadrul relatiilor


interpersonale. In sens larg, relatiile interpersonale reprezinta orice legatura intre
indivizi sub forma perceperii, intelegerii, evaluarii si preferarii sau respingerii unei
persoane de catre o alta. In sens restrans, relatiile interpersonale designeaza uniunea
psihica bazata pe o legatura inversa sau feed back dezvoltat si implicand
minimum doua persoane.

Relatiile interpersonale se caracterizeaza prin reciprocitate si constiinta relatiei. Intr-o


relatie interpersonala, fiecare participant inglobeaza in campul constiintei lui atat pe el
insusi, cat si pe partenerul sau, precum si elementele mediului comun.
Comportamentul fiecarui participant devine stimul pentru comportamentul celuilalt,
astfel incat ei se regleaza reciproc. In procesul interactional, participantii se adapteaza
in permanenta unul la celalalt (ceilalti). Totalitatea acestor fenomene poarta numele de
camp mutual impartasit. ( Gherghinescu,R., 2006,pag.)

I.2. Sociabilitatea baza a relatiilor interpersonale

Suportul relatiilor psihosociale il constituie o trebuinta umana fundamentala aceea a


sociabilitatii, a faptului ca pentru a-si desfasura viata normal individul are nevoie de
relatii cu semenii sai.

Schutz gaseste trei aspecte ale trebuintei de relationare :

a. trebuinta de incluziune este primordiala, aparand deja la copilul mic sub forma
apetitului de comunicare, a dorintei de a fi ingrijit, de a atrage atentia, a fricii de a fi
neglijat.

b. nevoia de control in functie de particularitatile individuale, omul simte nevoia


fie de a domina, fie de a fie de a fi controlat de catre altii.

c. nevoia de afectiune reclamata mai ales in cuplul diadic.

Pentru fiecare dintre aceste trebuine Schutz distinge diferite niveluri de conduita
interpersonala exprimate in hiper ( exces) sau hipo ( deficit): a. excesele ( subiecii
care suporta greu singuratatea suprasocialii subiecii care vor sa domine i
subiecii care manifesta o sete exagerata de afeciune i intimitate suprapersonalii) ;
b. deficienele ( subiecii cu dificultai de integrare subsocialii cei care au mereu
nevoie de directive i cei nereceptivi la tandree). ( Golu,P., 1974,pag.146)

Cateva dintre tipurile de relatii interpersonale care pot exista si coexista sunt
urmatoarele:

relatii functionale ( socio profesionale )

relatii de intercomunicare

relatii intercognitive

relatii simpatetice sau preferentiale.

Desigur, analiza este facuta doar in scop didactic, pentru ca real, oamenii functioneaza
simultan pe toate palierele personalitatii lor.

Dintre aceste tipuri de relatii ne vom opri asupra relatiilor simpatetice sau
preferentiale, bazate pe criteriul optiunii afective. Relatiile simpatetice sunt
structurate pe trei dimensiuni: atractie, respingere, indiferenta. J.L.Moreno,
inventatorul sociometriei (aplicarea masurii = metrum, la fiinta sociala = socius)
vorbeste despre existenta a doi vectori: unul centrifug (ceea ce pleaca de la persoana)
si altul centripet (ceea ce vine spre persoana). Astfel, vectorul centrifug defineste
totalitatea sentimentelor de atractie, respingere sau indiferenta pe care un subiect le

incearca fata de membri din anturajul sau, iar vectorul centripet reprezinta totalitatea
sentimentelor pe care persoana le suscita in ceilalti.

Ce

sunt

conflictele?

Conflictele sunt vechi de cand lumea, ele sunt un fenomen universal care poate
fi intalnit la toate nivelele convietuirii umane. Nu prezenta conflictelor este
problematica, nu ea este cea care constituie o amenintare la adresa pacii, ci
formele ei violente, care propaga sisteme nedrepte, care avantajeaza doar una
dintre partile implicate, inclinate spre preluarea puterii si spre impunerea
propriilor interese si care cred ca doar ele detin adevarul absolut. Asemenea
atitudini pot degenera cu usurinta in modele de gandire si de comportament
orientate dupa cucerirea totala: pierderile suferite de una dintre parti sunt
castiguri pentru cealalta. Castigatorul, prin asociere, este cel mai puternic,
dreptatea
stand
de
partea
lui.
In uzul zilnic, conflictele sunt deseori asociate in mod automat cu certurile, cu
conflictele de interese, cu puterea sau cu uzul de violenta. Cercetatoarea Ulrike
C. Wasmuth a atras atentia asupra faptului ca este important sa consideram
conflictele ca pe niste simple fapte sociale, si sa nu le confundam cum formele
sale mai avansate; conflictele nu trebuie sa fie limitate prin prisma unor evaluari
concrete si nu trebuie confundate cu cauzele lor. Conflictul, in viziunea lui
Wasmuth este prin urmare un fapt social la care participa cel putin doua parti
(indivizi, grupe, state), care (a) urmaresc scopuri diferite, neconciliabile sau chiar
acelasi scop, dar care nu poate fi atins decat de o singura parte, si/sau (b) doresc
sa faca uz de mijloace disputate pentru a atinge un scop anume.
Instrumentul care ne ajuta sa intelegem conflictele este analiza conflictului. O
astfel de analiza nu incearca sa descopere doar cauzele si contextul izbucnirii
conflictului, ea contine si prime masuri de solutionare, cercetand atat punctele
comune cat si felul in care a fost tratat conflictul pana la momentul inceperii
analizei
Conflictele sunt construite in faze specifice. In faza premergatoare sunt sesizate
conflictele latente sau deja manifeste, fara a fi insa evaluate (inca) ca fiind
negative. In faza de escaladare se pune in miscare o dinamica specifica care
acutizeaza conflictul. In faza de lamurire interesul se concentreaza pe
redefinirea si reorganizarea convietuirii. Toate aceste faze mai sunt cunoscute si
sub numele de 'arc al conflictului'. Iar pentru a intelege toate aceste faze sunt
necesare competente specifice in ceea ce priveste preocuparea cu conflictul, deescaladarea
acestuia,
respectiv
activitatile
de
reconciliere.
Dinamica conflictului modifica de regula si comportamentul partilor implicate in
acesta. Procesul de comunicare este limitat, fiind resimtit mai degraba ca o
bariera decat ca o punte de legatura. Neincrederea sporeste iar aplanarea

divergentelor nu este mai niciodata vazuta ca fiind o sarcina comuna. Morton


Deutsch descrie aceste modificari dupa cum urmeaza:
Ce este tipic pentru conflicte?
Comunicare
Comunicarea nu este deschisa si sincera.
Informatiile sunt insuficiente sau inselatoare.
Secretele sunt din ce in ce mai multe, iar atitudinea nesincera este tot mai
prezenta.
Amenintarile si presiunile iau locul discutiilor libere.
Perceptie
Divergentele de interese, opinii si convingeri valorice ies la iveala.
Lucrurile care le despart partile sunt vazute mai clar decat cele care le leaga.
Gesturile de conciliere sunt interpretate ca fiind tentative de disimulare, intentiile
acestuia sunt judecate ca fiind dusmanoase si rau-intentionate, iar propriul
comportament nu este vazut decat printr-o singura perspectiva, deformata.
Atitudine
Increderea scade, neincrederea creste.
Se dezvolta dusmanii ascunse dar si deschise.
Scade disponibilitatea de a acorda ajutor.
Creste disponibilitatea de a se folosi si de a-l injosi pe celalalt.
Raportarea la sarcini
Sarcinile nu mai sunt recunoscute de parti ca fiind o responsabilitate comuna,
care, pentru a fi eficiente, necesita o impartire a muncii, in care fiecare, dupa
puteri, contribuie in vederea indeplinirii scopului comun.
Fiecare incearca sa faca totul de unul singur: nici una dintre parti nu mai trebuie
astfel sa se bizuie pe cealalta, nu depinde cu nimic de cealalta, evitand astfel
pericolul de a fi exploatat. Conflictele sunt deseori percepute ca o lupta care
trebuie castigata. Ele dezvolta adesea o dinamica interna care ingreuneaza, daca
nu chiar exclude, o reglementare pasnica, constructiva si non-violenta.
Cercetarile destinate comportamentului oamenilor in situatii conflictuale au
aratat ca majoritatea tinde sa-si impuna propriile interese insistand asupra
propriei pozitii - asta chiar si acolo unde incep sa se arate insuccesele. Acest
model comportamental este insotit si de o limitare din ce in ce mai crescuta a
capacitatii de perceptie si de decizie.
Conflictele ne influenteaza capacitatea de perceptie si gandirea, scrie
conducatorui seminarelor privind conflictele, Friedrich Glasl, in asemenea
masura incat, pe parcursul evenimentelor nu mai reusim sa vedem lucrurile din
jurul nostru asa cum sunt ele de fapt. Este ca si cand privirea noastra s-ar
incetosa din ce in ce mai mult; viziunea asupra propriei noastre persoane si a
adversarilor nostri, asupra problemelor si evenimentelor se ingusteaza, se
deformeaza si devine unilaterala. Gandurile si ideile noastre se lasa conduse de

constrangeri de care nu suntem constienti pe deplin.


Adevarata problema a conflictelor este pericolul permanent ca acestea sa
escaladeze: pe parcursul acestora se pune din ce in ce mai mult pret pe
strategii de dobandire a puterii si pe uzul violentei. Conflictul devine astfel din ce
in ce mai greu de controlat, pana cand scapa de sub control, trece pragul
violentei, cauzand distrugere si suferinta. Convietuirea este astfel ingreunata,
daca nu chiar imposibila pe termen lung.
Escaladarea conflictelor
Escaladarea
conflictelor
este
periculoasa,
pentru ca

Cele noua etape ale escaladarii conflictelor, dupa Friedrich


Glasl

1. Inasprire: Punctele de vedere se calcifica si se izbesc unele de


celelalte. Constientizarea tensiunilor viitoare duce la
incrancenare. Cu toate acestea, mai exista inca convingerea ca
astfel,
tensiunile pot fi rezolvate la masa discutiilor. Nu s-au format inca
conflictele
parti sau tabere rigide.
pot scapa
de sub
2. Dezbatere: Are loc o polarizare a gandurilor, sentimentelor si
control;
vointei. Apare gandirea pe criterii 'alb-negru' si atitudinea de

'superioritate-inferioritate'.
din ce in
ce mai
3. Actiuni: Credinta ca nu mai ajuta nici un fel de discutii creste
putine
in importanta, urmarindu-se o strategie a faptelor deja facute.
variante
Empatia cu celalalt se pierde, creste pericolul interpretarilor
de actiune
gresite.
stau la
dispozitie;
4. Images/Coalitii: Bursa zvonurilor este in fierbere, se
construiesc stereotipuri si clisee. Partile se manevreaza reciproc in
violenta
roluri negative si se combat. Are loc campania de strangere a
este
sustinatorilor.
folosita
din ce in
5. Pierderea bunului renume: Se ajunge la atacuri publice si
ce mai
directe (interzise), care vizeaza pierderea bunului renume de
mult;
catre adversar.
in primplan nu
mai stau
solutiile
comune,
ci victoria
sau
infrangere
a

6. Strategii de amenintare: Amenintarile reciproce iau amploare.


Se dau ultimatumuri, ceea ce amplifica procesul de escaladare a
conflictului.
7. Distrugeri limitate: Adversarul nu mai este vazut ca entitate
umana. Se face apel la unele actiuni de distrugere limitata, ca
raspuns 'potrivit'. Inversarea valorilor: stricaciunile relativ mici

adversarul
ui;
are loc o
personific
are a
conflictulu
i;
emotiile
devin mai
important
e decat
ratiunea;
distrugere
a devine
scopul
principal
al actiunii.
Friedrich
Glasl a
formulat
noua etape
ale
escaladarii
conflictelor
(vezi caseta
din dreapta),
care descriu
dinamica
escaladarii.
Obiectivul
central din
cadrul
aplanarii
constructive
a conflictelor
este de a
confrunta
escaladarea
conflictelor
cu etapele de
deescaladare,
de a gasi
raspunsuri si

sunt considerate deja a fi castiguri.


8. Disipare: Distrugerea sistemului inamic constituie scopul
principal.
9. Impreuna in prapastie: Se ajunge la o confruntare totala, fara
cale de intoarcere. Distrugerea adversarului cu pretul
autodistrugerii este si ea luata in considerare.

alternative
pentru
fiecare
etapa, de a
reduce
dimensiunile
violentelor
sau de a le
elimina cu
totul si de a
tinti
cooperarea si
solutiile prin
negociere. In
acest sens, o
evaluare
sensibila si
realista a
conflictului
este la fel de
importanta
ca si
planificarea
constienta a
propriilor
pasi.
[Autor: Gnther
Gugel, Institut
fr
Friedenspdago
gik Tbingen;
Redactare:
Ragnar Mller]

Modelul 'aisbergului' al dinamicii conflictelor

Dinamica conflictelor a fost comparata


de multe ori cu un aisberg. Modelul
'aisbergului' ne da de inteles ca doar o
mica parte a conflictelor este vizibila la
suprafata. Sase septimi dintr-un
aisberg se afla sub apa, invizibile ele
sunt cele care determina insa
dimensiunea si comportamentul
aisbergului. Modelul 'aisbergului' este
folosit de multe ori pentru a arata ca
doar o parte din cele ce se intampla in
cadrul unui conflict si din dinamica
conflictului este accesibila in mod
direct. Celelalte parti ale acestei
dinamici trebuie mai mult ghicite.
Conflictele au loc mereu la doua
nivele: la nivel obiectual si la nivel
psihosocial. Este important sa
cunoastem ambele nivele, sa
recunoastem felul in care aceste nivele
se influenteaza reciproc, dar si sa le
diferentiem.
Nivelul
obiectual:
temele
formulate,
comportame
ntul sesizabil,
faptele acesta este
varful
obiectual al
aisbergului.
Nivelul
psihosocial:
temeri,
nesigurante,
dorinte,
sentimente,
tabuuri etc. toate acestea
nu pot fi
observate in
mod direct,
cu toate ca

sunt
prezente
masiv. De
cele mai
multe ori,
toate acestea
raman
nespuse,
actionand
astfel in
'zona
ascunsa'.
Deseori, nivelul psihosocial domina
actiunile conflictuale. Cu cat
escaladeaza un conflict mai mult, pe
atat creste si importanta acestui nivel.
De aceea este foarte important, ca
pentru a intelege un conflict pe de-a
intregul, sa intelegem si dinamica
nivelului psihosocial. Constientizarea
nivelului psihosocial, a dinamicii
'ascunse', inseamna aducerea in primplan a adevaratului obiect al
conflictului si, implicit, deschiderea
cailor de negociere in vederea
aplanarii acestuia.
Solutionarea constructiva a conflictelor

Oamenii
incearca de
multe ori sa
solutioneze
conflictele
prin diverse
metode
'traditionale',
ale caror
ineficienta sa facut
dovedita de
multa vreme.
Printre
aceste
metode se
numara
strategiile de
constrangere
, de
intimidare si
de
amenintare
care ar avea
ca scop
obligarea
partilor
implicate sa
renunte la
conflict. Si
apelul la
valorile si
convingerile
etice vizeaza
impiedicarea
escaladarii
conflictului.
Oamenii au
incercat
mereu sa
desparta
partile
conflictuale
sau sa le
convinga pe
acestea sa-si
rezolve

Regulile conflictului dupa Gandhi


Identifica conflictul!
Stabileste
-si clar
obiectivel
e!
Incearca
sa
intelegi
obiectivel
e
adversar
ului tau!
Subliniaz
a
obiectivel
e
comune!
Prezinta
in mod
obiectiv
faptele
decisive
in ceea
ce
priveste
conflictul!
Pastreaza o atitudine pozitiva fata de conflict!
Da
conflictul
ui o nota
pozitiva!
Priveste
conflictul
ca pe o
ocazie
de-ati
intalni
adversar
ul!
Priveste
conflictul
ca pe o
ocazie
de a
reforma
societate
a!

In primul rand este posibil ca semnatarii sa nu fie cinstiti. In al doilea rand, chiar
daca sunt cinstiti, ce se intampla cu ceilalti actori implicati, ce se intampla cu
poporul? In al treilea rand, chiar daca populatia este de acord, ce se intampla cu
sustinatorii si cu fortele care ar putea da nastere la o forma mai putin
conflictuala (nu tot la cea veche). ()
Din pacate, asemenea naivitati au cunoscut o larga raspandire si asta, mai ales
printre diplomati (). Dar nici cealalta naivitate, cea opusa, de a porni de la
ipoteza ca doar poporul poate solutiona un conflict () nu este corecta. Reteta
ideala ar fi asadar o diplomatie 'cu dublu sens' ('sensul' elitei si cel al populatiei,
intr-o permanenta interactiune). ()
In ciclurile conflictului exista fara doar si poate si unele faze care pot fi numite
solutii, atata vreme cat corespund intr-o oarecare masura cele doua criterii
numite mai sus. In principiu insa, transformarea conflictului este un proces care
nu se sfarseste niciodata. Vechile contradictii vor putea aparea mereu la
suprafata, iar altele noi vor fi create. () O solutie sub forma unei forme stabile si
de durata poate fi un obiectiv, dar cu sanse temporare. Mult mai importanta este
gasirea unei capacitati de transformare, adica a unei capacitati de manevrare a
transformarilor astfel incat acestea sa fie acceptabile si de durata. Calea este
scopul, a spus Gandhi. Noi am putea spune: Procesul este scopul, iar solutiile
stabile se vor pierde intotdeauna atunci cand vom fi crezut ca le-am gasit.'
Premise pentru o solutionare constructiva a conflictelor
Modificarea perspectivei fundamentale asupra solutionarii conflictelor:
Conflictele nu trebuie vazute sub aspectul castigurilor proprii si al pierderilor
suferite de adversar, ci sub cel al unui castig comun. Asta inseamna ca
solutionarea conflictului va avea inca de la inceput scopul ca ambele parti
implicate sa aiba o parte de castig.
Renuntarea la amenintari si la uzul de forta:
Modelele clasice de comunicare privind amenintarea si incriminarea trebuie
inlocuite cu modelele de cooperare, de intelegere si lamurire a adversarului. O
premisa indispensabila pentru evitarea escalarii conflictului si pentru o
solutionare constructiva a acestuia este renuntarea la amenintari sau la uzul de
concret de forta.
Propriile perceptii nu trebuie interpretate ca fiind singurele corecte:
Incetosarea capacitatii de perceptie este un insemn tipic al conflictelor care
escaleaza. De aceea, propria perceptie si interpretare a evenimentelor nu trebuie
gandita ca fiind absoluta. Mai mult, ea trebuie supusa unei verificari si corecturi
pentru a recunoaste astfel propria parte la conflict. Disponibilitatea de a accepta
aceste lucruri este deja un pas important in vederea recunoasterii drepturilor
celeilalte parti din conflict.
Implicarea unei terte parti:

Verificarea perceptiei se face cel mai bine prin implicarea unei parti terte
independente, a unui mediator (vezi capitolul 'Mediere'). Ca instanta de
incredere oentru ambele parti, aceasta poate face sa se ajunga la o viziune
comuna asupra lucrurilor. Dar asta nu este destul, mai este necesara si vointa de
a gasi o solutie de cooperare.
Discutii comune in loc de fapte deja facute:
Faptele deja facute au de obicei efectul, pe parcursul unui conflict, de a-l escala,
pentru ca partida adversa nu le pot accepta fara a-si pierde din renume. Pentru a
putea ajunge la discutii comune sunt necesare unele discutii premergatoare, in
care sa se stabileasca regulile de baza pentru viitoarelor intruniri si discutii si in
care sa se netezeasca calea negocierilor. Ele au avantajul ca pot ridica presiunea
unor asteptari exagerate. Discutiile comune pot avea diverse forme. Ele si-au
gasit locul in cultura politica a ultimilor ani sub forma de 'mese rotunde'.
Solutiile care vizeaza interesele tuturor participantilor se orienteaza
dupa cei care vor purta consecintele:
Solutiile conflictelor nu trebuie sa fie dictate de interesele partii mai puternice.
Ele trebuie sa fie astfel incat sa aduca, pe cat posibil, avantaje tuturor partilor
implicate, nedevenind ele insele punct de plecare pentru noi conflicte. Mai mult,
ele trebuie sa contribuie si la eliminarea violentei structurale si sa fie luate dupa
criterii etice.
'Das Institut fr Friedenspdagogik Tbingen e.V.' a formulat 10 reguli pentru
solutionarea constructiva al conflictelor:
1.
Renuntarea
la uzul de
forta
Cand un
conflict
ameninta
sa
escaladeze
sau a
escaladat
deja, partile
trebuie sa
renunte la
actele ce
ameninta
integritatea
corporala
sau la
amenintare
a

6. Incredere
Aplanarea unui conflict presupune incredere. De aceea, orice
actiune unilaterala trebuie sa inceteze, propriile demersuri
trebuind sa fie transparente.
7. Fair-play
Pentru aplanarea conflictelor trebuie sa existe reguli comune.
Aceste reguli vor viza toate aspectele cooperarii. Este nevoie de
incredere. Increderea creste atunci cand partenerii de conflict
actioneaza in spirit de fair-play.
8. Empatie
Dialogul sau medierea sunt proceduri prin intermediul carora se
descopera atitudinile, nevoile si interesele partenerului.
Descoperindu-le, toate acestea vor fi luate in seama in propriile
actiuni. Mai mult, va creste si disponibilitatea de preluare a
raspunderii pentru propria parte din conflict.
9. Aspecte comune
Aspectele comune si nu doar cele diferite vor fi recunoscute din
ce in ce mai mult de partenerii de conflict. Va avea loc o

adversarulu
i.
2.
Schimbarea
de
perspectiva
Atribuirea
unilaterala
a vinei
impiedica o
prelucrare
constructiv
aa
conflictelor.
In
momentul
in care
conflictul
este
recunoscut
ca fiind o
problema
comuna, se
deschid si
noi
perspective
.
3.
Disponibilit
atea de a
discuta
Lipsa
contactelor
cu cealalta
parte
conflictuala
duce la
inchiderea
cailor de
aplanare a
conflictului.
Discutiile
pot face
posibila o
prima

apropiere fata de convingerile si valorile celuilalt.


10. Echilibrarea intereselor si concilierea
Se dezvolta o noua relatie intre partile implicate in conflict. In
cazul ideal se va gasi o solutie, care va satisface, macar partial,
interesele ambelor parti si concilierea va fi astfel posibila.

definire a
obiectului
conflictului.
Ocazie
importanta:
Pericolul
unor
neintelegeri
scade.
4.
Capacitatea
de
dialogare
Prin dialog,
adversarii
invata sa se
inteleaga
unul pe
celalalt ca
partener de
conflict. De
abia atunci
creste si
disponibilita
tea de a
gasi o
solutie
comuna.
5. Mediere
Nici atunci
cand nu se
poate
ajunge la
un dialog,
situatia nu
este inca
disperata.
Deseori
ajuta ca
intr-o
asemenea
situatie sa
apara o
'parte terta'
care sa

medieze.
Medierea si
conflictele

Modelul Harvard

Termenul
'Exista trei cai principale de solutionare a conflictelor: echilibrarea
'mediere'
intereselor, determinarea pozitiilor de drept si determinarea
provine din
pozitiilor de putere. Negocierile menite sa rezolve problemele
latinescul
existente ilustreaza calea orientata dupa interesele partenerului
'mediare'. El de conflict; apelul la curtile de justitie este exemplar pentru calea
a fost
care vizeaza determinarea pozitiilor de drept; grevele si razboaiele
introdus in
pot fi echivalate cu procedura prin intermediul careia pot fi
SUA ca
determinate pozitiile de putere. Noi credem ca, in general,
termen de
echilibrarea intereselor este mai putin costisitoare si, astfel, mult
specialitate in mai eficienta decat un proces, care, la randul lui este mai putin
1970 si a fost costisitor si mai eficient decat confruntarile in vederea dobandirii
preluat ca
unei pozitii de putere.
atare din
limba engleza Sase reguli pentru implementarea unui sistem eficient de
in cea
solutionare a conflictelor:
germana.
Medierea
1. Plasati interesele partilor implicate in conflict in centrul
este necesara
negocierilor.
intr-un
conflict si se
2. Elaborati proceduri menite sa incurajeze partile implicate in
face de catre
conflict sa se aseze din nou la masa negocierilor.
persoane
terte,
3. Tineti la indemana proceduri necostisitoare, bazate pe principiul
nepartinitoar justitiei sau al puterii, pentru cazul in care metodele dezvoltate de
e si neutre,
dvs. nu dau roade.
cu scopul de
a gasi o
4. Oferiti consultanta celor afectati pentru a preintampina
solutie
izbucnirea altor conflicte.
acceptata de
toate partile
5. Ordonati diverselor proceduri in functie de costuri, de la cele
implicate.
mai ieftine, la cele mai costisitoare.
Experienta a 6. Luati nota de motivarea participantilor, de capacitatile lor si de
aratat ca, de
instrumentele care va stau la dispozitie in cadrul procedurii.
la un anumit
punct din
Un conflict este solutionat mult mai eficient atunci cand sunt
dinamica
detectate interesele si nu pozitiile de drept sau de putere. Daca
escaladarii,
partile vor pune la randul lor intrebari, fie ele si mai putin
un conflict nu importante, toti participantii vor profita de pe urma solutionarii
mai poate fi
conflictului lor.
solutionat de
catre parti. Echilibrarea intereselor aduce in general ambelor parti implicate o
Acesta este mai mare satisfactie decat determinarea pozitiilor de drept sau de

momentul in putere. Gradul de satisfactie al partilor se va reflecta intr-un mod


care trebuie
pozitiv si de durata asupra relatiei dintre ele si va diminua
sa intervina o
pericolul izbucnirii unor noi conflicte.
parte terta,
acceptata de In ciuda avantajelor prezentate mai sus, nu este posibila si nici de
toti cei
dorit solutionarea tuturor conflictelor prin metoda echilibrarii
implicati.
intereselor. Pentru a vedea care sunt limitele, in cadrul carora
poate fi gasita o solutie viabila, poate fi necesara si o procedura
Procedurile legala. Necunoasterea pozitiilor de drept poate constitui o stavila
de mediere la fel de mare in cadrul negocierilor ca si necunoasterea pozitiilor
se bazeaza de putere. Atunci cand una dintre parti doreste sa demonstreze ca
de regula pe
raportul de putere s-a modificat in avantajul ei, ea va gandi ca
principiul
doar o lupta pentru putere va putea duca la clarificarea situatiei.
echilibrarii
intereselor.
Este, intr-adevar, mai 'ieftin' sa echilibrezi interesele decat sa
Conform
determini pozitiile de drept sau de putere, totusi numai o sentinta
acestui
juridica poate solutiona o problema de interes public. Din punct de
principiu,
vedere social, in anumite cazuri o procedura de ordin juridic este
conflictele
de preferat uneia care vizeaza echilibrarea intereselor. ()
vor putea fi
solutionate
Majoritatea conflictelor trebuie solutionate prin echilibrarea
intr-un mod intereselor. O parte din ele, prin determinarea pozitiilor de drept.
mai eficient si Cele mai putine, prin determinarea pozitiilor de putere. Sistemul
mai 'ieftin' ideal de solutionare a conflictelor ar trebui sa fie creat astfel incat
atunci cand sa reduca costurile disputei si sa gaseasca solutii satisfacatoare si
dreptatea sau
de durata.'
puterea se
afla intr-un
[William L. Ury, Jeanne M. Brett, Stephen B. Goldberg: Konfliktmanagement.
plan secund. Wirksame Strategien fr den sachgerechten Interessenausgleich. Frankfurt/New
York 1991, p. 13, p. 35, p. 95]
Aceasta
metoda a fost
dezvoltata la
Universitatea
Harvard, fiind
cunoscuta si
sub numele
de Modelul
Harvard
(vezi caseta
din dreapta).
Solutionarea
conflictelor
prin mediere
este o
procedura
larg

raspandita mai larg


decat s-ar
crede. Ea
este folosita
in cazul
disputelor de
familie sau
maritale ca
mediere la
divorturi sau
mosteniri, in
domeniul
justitiei
penale ca
mediere intre
autori si
victime, in
domeniul
mediului
ambiant, in
politica
comunala sub
forma unor
'mese
rotunde' sau
in scoli, sub
forma unor
programe de
solutionare a
conflictelor
intre elevi.
Peer
Mediation in
scoli
Modelul de
mediere a
conflictelor
dintre elevi,
procedura
raspandita
intre timp in
multe scoli,
este o
metoda

eficienta de
solutionare a
conflictelor
sociale ce
apar zilnic
intre copii si
tineri. Acest
model
urmeaza
aceleasi
principii ca si
celelalte
proceduri de
mediere:
se bazeaza
pe
voluntariat;
sunt
prezente
atat cele
doua parti
implicate in
conflict, cat
si o
persoana
terta
nepartinito
are;
solutia
trebuie
negociata
cu multa
raspundere
si
inregistrata
in scris.
In acest caz
este insa
deosebit de
important
faptul ca nu
profesorii
sunt cei care
mediaza, ci
elevii; acesti
elevimediatori vor

incerca sa se
ocupe de
acest conflict
imediat dupa
izbucnirea lui,
in pauze sau
in orele de
dupa debutul
acestuia.
Initiatorii
procesului de
mediere vor
incerca 'sa
ofere partilor
conflictuale
posibilitatea
de a se
impaca si de
a incepe de la
zero'.
In ceea ce
priveste
calitatea
acestui model
de educatie
intru
asumarea
raspunderii,
el este un
lucru
deosebit de
benefic. Elevii
se deprind cu
regulile
conflictului si
invata ca
trebuie sa-si
asume
raspunderea.
In acest sens,
conflictele nu
mai sunt
solutionate
'de sus',
printr-un
ordin, sau

chiar
reprimate, ci
detectate si
incadrate
unui proces
de
solutionare.
Acest
program este
asadar o
procedura cu
o structura
transparenta,
usor de
invatat, ale
carei beneficii
s-au dovedit
in practica
(mai multe
informatii
despre
modelul de
solutionare a
conflictelor
dintre elevi
se afla pe o
alta pagina).
Preocuparea
cu conflictele
trebuie insa
sa
depaseasca
granitele
programelor
de mediere.
Aceste
proceduri,
mai degraba
limitate in
ceea ce
priveste
timpul,
personalul si
locatia, de
solutionare

constructiva
a conflictelor
sunt pe
deplin
justificate,
ele trebuie
insa
completate
de alte
metode, pe
termen
mediu, ce
vizeaza
societatea si
sfera
regionala, si
lung, ce
vizeaza sfera
ecologica si
globala.
Aceste
programe
trebuie
integrate in
contexte ce
implica
intreaga
societate, si
mai ales in
organizatii si
institutii.
Astfel, in
scoli, trebuie
sa existe de
ex., pe langa
programele
de mediere a
conflictelor
ce au ca
obiect
indivizii, si
concepte de
dezvoltare la
nivelul
organizarii
scolilor si de

reforma
scolara,
pentru a crea
aici conditiile
proprii pentru
schimbarile
dorite.
Comportament conflictual tipic si alternative de actiune
Mijloace de presiune

Alternative

Ii atac pe ceilalti.

Ma ocup de problema.

Vad negocierile ca pe o competitie.

Vad negocierile ca pe o cale comuna de


solutionare a problemei.

Am, inca de la inceput, o singura


opinie de neclintit.

Sunt deschis la argumente ce m-ar


putea convinge.

Adopt o atitudine de neclintit.

Incerc sa identific interesele celorlalti.

Imi rezum optiunile la varianta


ori/ori.

Propun optiuni variate.

Incerc sa ii fac pe ceilalti sa renunte


la cererile lor.

Incerc sa ii conving pe ceilalti cu


argumente drepte.

Ii supun presiunilor mele pe ceilalti si


ii privez de posibilitatile de a devia.

Ofer posibilitati de compensare.

Comunicarea, cheia solutionarii conflictelor


O
comunicare
de succes
este cheia
solutionarii
constructive
a conflictelor.
Cine
vorbeste, nu
impusca aceasta este
zicala la care
putem
reduce
functia

Regulile comunicarii ne dau o mana de ajutor in cazul


situatiilor de conflict
Sa vorbim
despre noi
insine, sa
vorbim la
persoana I
singular.
Sa
ramanem
obiectivi,
sa nu il
jignim,
ranim sau

comunicarii.
In forma sa
profesionaliz
ata sau chiar
ritualizata,
comunicarea
joaca in toate
procedurile
de
solutionare a
conflictelor
un rol
deosebit de
important.
De aceea,
medierea
competentel
or
comunicative
este un
element
central
pentru
educatia
pentru pace.
Atunci cand
exista un
conflict,
procesul de
comunicare
este bruiat
sau foarte
limitat.
Trebuie sa
vedem
asadar mai
intai cum
poate fi
organizata
comunicarea
pentru a
ajunge la o
perspectiva
comuna
asupra
conflictului si

provocam
pe
celalalt.
Sa
recunoast
em
nevoile
celuilalt.
Sa
ramanem
la obiectul
discutiei,
sa nu
deviem.
Sa-l lasam
pe celalalt
sa
vorbeasca
, sa-l
ascultam.
Sa cautam
o solutie
comuna.
Sa ne
tinem de
regulile
stabilite.
Trebuie sa stim ca cuvintele pot provoca atat sentimente
pozitive, cat si negative
Ce simti cand cineva
iti
poruncest
e ceva
(Termina
imediat!)
te
ameninta
(Daca nu
termini
imediat,
atunci )
te
dadaceste
(N-ai voie
sa faci asa

la problemele
care se afla
la baza lui.
Prima
conditie in
acest sens
este vointa
de a adauga
la propriul
orizont
perceptiv o
noua
conceptie
diferita si
incercarea de
a intelege
intentiile
celuilalt.
Amenintarile,
invinuirile,
afirmarile nusi au locul
aici. Ele
trebuie
inlocuite cu
modelele
cooperative
ale explicarii
si intelegerii.
In acest
scop pot fi
utile
diverse
mijloace
ajutatoare:

Discutii
prelimina
re /
Discutiicadru,
care
contribuie
la

ceva.)
te
invinuieste
(Faci
atata
galagie!).
iti spune
ce faci
(Ma
provoci
permanent
.)
te
interoghea
za (Unde
ai fost ieri
seara?)

nivelarea
cailor, la
stabilirea
locurilor, a
datelor,
fara
abordarea
directa a
conflictului
.
Un mediu
diferit
(neutru);
acesta
face ca
nimeni sa
nu aiba
avantajul
terenului
propriu;
un cadru
extern
modificat
poate face
posibile si
unele
raporturi
modificate
.
Reguli
specifice,
recunosc
ute:
comunicar
ea
nestructur
ata intre
partenerii
(adversarii
) dintr-un
conflict
poate
degenera
cu
usurinta
intr-o
escaladare

necontrola
ta.
Aplicarea
unor reguli
stabilite
de comun
acord face
posibila
perpetuar
ea
contactelo
r dintre
participant
ii la
conflict.
Terte:
acestea
sunt
catalizator
ii. Ele
vegheaza
ca regulile
sa fie
respectate
si incearca
sa
contribuie
la
aplanarea
conflictului
, fara a lua
o pozitie
sau a se
angaja in
problemel
e
specifice.
Ce este de ajutor, respectiv mai putin de ajutor, intr-o discutie
conflictuala?
Sa actionam in mod cooperant si
pentru de-escaladarea conflictului

Sa actionam necooperant si pentru


escaladarea conflictului

Salut
Contact vizual
Argumente si motivatii

Lipsa salutului
Lipsa contactului vizual
Justificari

Intelegerea celuilalt
Putere de convingere
Incercarea de a obtine aprobarea celuilalt
Intrebari
Evidentierea propriei afectari
Lasarea celuilalt sa vorbeasca
Evitarea cuvintelor jignitoare
Limbaj corporal deschis
Umor
Acordarea de timp suficient
Luarea in serios a contra-argumentelor
Delimitarea persoanei de cauza

Invinuirea celuilalt
Evitarea anumitor subiecte
Discutarea unor subiecte care nu il
intereseaza pe celalalt
Incercarea de a-l convinge pe celalalt
Lipsa de interes
Intreruperea discursului celuilalt
Folosirea cuvintelor jignitoare
Limbaj corporal inchis
Lipsa umorului
Lipsa timpului
Recunoasterea doar a propriei versiuni
Atacuri la persoana

Limbajul corporal in conflict


Un rol
special la
escaladarea
conflictelor,
dar si la
aplanarea
lor
constructiv
a il are
limbajul
trupului.
Acest
limbaj
inseamna,
pe langa
mimica si
gesturi,
modulatiile
vocale
precum si
imbracamin
tea si felul
in care sunt
decorate
incaperile.
Sociologul
din
Duisburg
Siegfried

Invata limbajul trupului


In situatii conflictuale, partenerii de conflict isi exprima pozitia si
prin intermediul limbajului corporal. Acest limbaj ne exprima
sentimentele chiar si atunci cand vrem sa sustinem prin cuvinte
cu totul altceva. Daca nu reusim sa ne exprimam suficient
sentimentele sau sa le intelegem pe ale celuilalt, putem ajunge la
neintelegeri si probleme.
Elementele limbajului corporal sunt:
mimica
gesturile
pozitia
corpului
imbracamin
tea si
bijuteriile
distanta si
spatiile
Exercitiu:
Folositi limbajul trupului pentru a simula urmatoarele sentimente:
agresiv - furios - amenintator - violent - cool - expectativ temator - supus - plicticos - moale - tare - deschis - inchis indecis - impunator - relaxat - tensionat - detensionat - gata de
a face compromisuri - clar - cu doua sensuri

Frey
considera
ca la
oameni nu
cuvintele se
afla in
centrul
procesului
de
comunicare
, ci limbajul
non-verbal.
Acesta este
inteles in
mod
subconstien
t de
receptor si
este utilizat
mai apoi ca
baza pentru
actiunile
sale
ulterioare.
Stransul
mainii ca
ritual
cotidian de
politete ii
impiedica
pe strabunii
nostri de
ex. sa isi
foloseasca
mainile
pentru a-si
ataca
adversarii.
Semnalelebariera (de
ex.
incrucisarea
mainilor
peste piept)
protejeaza
persoana

Reguli de joc:
Fiecare cuvant va fi scris pe un biletel. Elevii vor primi cate doua
biletele de acest fel si vor mima cuvintele inscrise pe ele. Ceilalti
elevi vor incerca sa ghiceasca despre ce cuvinte este vorba.
Evaluarea jocului se va face luand ca element de referinta
urmatoarele doua intrebari:
(cum) pot fi
exprimate
sentimente
le pentru
ca ceilalti
sa le
inteleaga si
sa
reactioneze
in mod
corespunza
tor fata de
ele?
Sentimente
le celorlalti
pot fi
percepute
si
interpretat
e ca atare?

de o
apropiere
prea mare,
fiind
percepute
si ca
semnal al
distantei, in
timp ce
pumnii
stransi
dovedesc
mai
degraba
forta de
decizie si
de actiune.
Credibilitat
ea,
concilierea
si scuzele
necesita o
atitudine
'deschisa' a
corpului
pentru a fi
recunoscut
e si
acceptate
ca atare.
Mai ales
actiunile
simbolice
joaca (atat
in mediul
privat cat si
in cel
public) un
rol
important
la
aplanarea
conflictelor.
Gesturile de
umilinta

sau de
conciliere
semnaleaza
faptul ca
faza de
confruntare
s-a incheiat
si ca a
inceput o
noua faza a
relatiilor.
Limbajul
corporal
non-verbal
are o
importanta
cruciala
pentru
solutionare
a
constructiv
aa
conflictelor,
pentru ca,
prin
acestea,
oamenii
dau - in
mod
constient
sau
inconstient
- semnale
cu rol de
escaladare,
dar si de
deescaladare.
In tot cazul
trebuie
avut in
vedere
faptul ca
aceasta
comunicare

non-verbala
nu este
universala,
ci diferita
de la o
cultura la
alta.
Importanta
sa specifica
depinde de
fiecare
context
cultural in
parte.
Aprofundare: Reguli pentru conflictele de zi cu zi
Invatati sa
va certati - 7
reguli pentru
o cearta de
succes

Cele sase etape de solutionare a problemelor


1. Identificarea necesitatilor
De ce ai nevoie (sau Ce vrei)?

Certurile nu Toate persoanele implicate in conflict ar trebui sa poata raspunde


creeaza mai la aceasta intrebare fara sa dea vina sau sa ii acuze pe ceilalti.
multa distanta
intre noi, de
2. Definirea problemei
multe ori ele
'Care crezi ca este problema noastra?
fac sa ne
apropiem cu Intreaga clasa poate da o mana de ajutor la gasirea unui raspuns.
adevarat pe Clasa trebuie sa tina seama de nevoile ambelor persoane si sa nu
baza increderii dea vina pe nici una dintre ele. Persoanele implicate in conflict
reciproce. Intrtrebuie sa fie de acord cu definitia data.
o cearta ies la
iveala latura
3. Brainstorming - gasirea mai multor posibilitati de
sensibila a
solutionare a conflictului
unei persoana
'Cine poate sa ne spuna cum s-ar putea rezolva aceasta
si
problema?'
sentimentele
ei cele mai
Toti elevii pot propune o varianta de rezolvare a problemei.
profunde. Si: Raspunsurile vor fi scrise - fara comentarii, fara formularea unui
certurile ne verdict sau a unei evaluari. Scopul acestei etape este adunarea a
fac sa ne cada
cat mai multe variante de solutionare.
mastile si sa
devenim asa
4. Evaluarea variantelor de solutionare
cum suntem
'Ai fi de acord cu aceasta varianta?'
de fapt.

Relatiile se pot Fiecare dintre partile implicate in conflict va trebui sa parcurga


intari datorita lista de alternative si sa spuna care sunt solutiile acceptabile.
acestui lucru.
Intelegerea si
5. Gasirea celei mai bune solutii
respectul
'Sunteti amandoi de acord cu aceasta solutie? Va rezolva
reciproc sunt
problema?
astfel
stimulate. De Trebuie sa fim siguri ca amandoua partile sunt de acord si ca isi
aceea este
recunosc stradaniile depuse in vederea solutionarii conflictului.
important sa
invatam forme
6. Verificarea solutiei
constructive 'Hai sa vorbim in curand ca sa fim siguri ca problema voastra s-a
de solutionare
rezolvat cu adevarat.'
a conflictelor.
Trebuie redactat un plan de evaluare a variantei de solutionare.
1.
Evaluarea poate avea loc cateva minute mai tarziu, peste o ora,
Discutarea
ziua sau saptamana urmatoare, in functie de gravitatea
imediata a
conflictului si de varsta persoanei implicate.
problemei
Nu trebuie sa [Sousan Fountain: Leben in Einer Welt. Anregungen zum globalen Lernen.
astept prea
Braunschweig 1996, p. 156]
mult atunci
cand sunt
nervos. Voi
vorbi despre
problema
aparuta chiar
atunci sau
imediat dupa
aceea, cand
apare ocazia.
2. Sa vorbim
la persoana
intaia
singular
Cu cat voi
vorbi mai
mult, in cazul
unui conflict,
despre
propriile mele
sentimente,
cu atat mai
bine ma va
cunoaste si
ma va

intelege
cealalta
persoana.
Daca, intr-un
conflict, voi
folosi mai
degraba
pronumele
eu in loc de
tu, voi
vedea ca mai
exista si alte
avantaje: voi
vedea mai
bine de ce
parte ma aflu
si voi intelege
ce vreau de
fapt. Felul
meu deschis
de a fi il va
stimula, in
plus, si pe
celalalt, sa mi
se deschida.
3. Sa nu
intrerupem
discursul
celuilalt
Il voi lasa pe
interlocutorul
mei sa
vorbeasca si il
voi asculta cu
atentie, fara
sa il intrerup.
Voi avea grija
sa dau atentie
sentimentelor,
nevoilor,
intereselor pe
care le
exprima el/ea.
Voi incerca sa
aflu din cele
spuse de el/ea

care ii sunt
interesele,
nevoile si
sentimentele
si sa le
respect.
4. Sa vorbim
celuilalt in
mod direct si
sa il privim
in ochi
Daca vreau sa
spun cuiva
ceva, atunci io voi spune
direct. Asta
inseamna ca
nu ma voi
adresa intregii
grupe, atunci
cand de fapt
ma adresez
unei singure
persoane.
5. Gasirea
unei
perspective
comune
asupra
problemei
Despre ce ne
certam? Ce
cred eu? Care
sunt cauzele
care au dus la
aceasta
problema? Ce
crede
partenerul
meu de
conflict? Este
posibil sa
gasim o
perspectiva
comuna

asupra
problemei?
6.
Ramanerea
la subiectul
in discutie
Voi ramane la
problema care
doresc sa o
rezolv. Nu voi
permite ca
partenerul
meu de
conflict sa
devieze de la
aceasta
problema si sa
sara de la un
subiect la
altul.
7. Evitarea
invinuirilor
Invinuirile
reciproce nu
vor lamuri si
nici nu vor
solutiona
problema, ele
nu vor face
decat sa
fortifice
fronturile.
[din: Walter Kern,
Friedenserziehun
g heisst: Streiten
lernen; in:
Suchtprventions
stelle der Stadt
Zrich (ed.),
Leben hat viele
Gesichter,
Lausanne 1993]

Metode de analiza a conflictului (1): Categorii

Cum poate fi incadrat un conflict in diversele domenii?


(Sau poate conflictul nu poate fi cuprins in aceste categorii?)

Obiectul conflictului, de ex.


conflict
de
interes
e
conflict
de
necesit
ati
conflict
de
valori
conflict
de
identita
te
conflict
ideologi
c
conflict
de
credint
e
conflict
de
evaluar
e

Modul in care este perceput


conflictul, de ex.
conflict
incins
(manifes
t)
conflict
rece
(latent)

Nivele conflictuale, de ex.


Individ cu
conflict
e intraperson
ale
Grupuri cu
conflic
te in
cadrul
grupul
ui
conflic
te
intre
grupur
i
Organizatii cu
conflicte
iin
interiorul
organizat
iei
conflicte
intre
organizat
ii
Societate cu
conflict
e interperson
ale
conflict
e in
interior
ul

societat
ii
Sistem imternational cu
Relatiile dintre partile
implicate in conflict, de ex.
conflict
simetri
c
conflict
asimet
ric

conflicte
internation
ale intre
state
conflicte
intre ONGuri
conflicte
intre
organizatiil
e
internation
ale si state
sau
societati
de state

Metode de analiza a conflictului (2): Intrebari sistematice - Modelul de


analiza al lui Ulrike C. Wasmuth
1. Descrierea conflictului:
Care este
tema
conflictul
ui?
Care este
continutu
l
conflictul
ui?
Este
vorba aici
despre
un microconflict
sau
despre
un
macroconflict?
Despre

ce nivel
de
analiza
este
vorba?

2. Istoria conflictului:

Care sunt
cauzele
structural
e ale
conflictul
ui
concret?
Care este
istoria
acestui
conflict?
Care sunt
cauzele
concrete
ale
conflictul
ui actual?
Ce etape
de
escaladar
e au
existat si
exista in
cursul
conflictul
ui?

3. Contextul conflictului:

Ce
legaturi
exista
intre
cauzele

structur
ale si
conflictu
l actual?
Ce rol
joaca
persoan
ele
individu
ale sau
grupele?

4. Partile conflictuale:

Care sunt
partile
implicate
in conflict
cu
influenta
decisiva
asupra
cursului
conflictul
ui?
Cat de
mult sunt
ele
afectate
si la ce
rezultat
se
asteapta?

5. Orientarea conflictului:

Despre ce
fel de
conflict
este vorba?
Este vorba
de un

conflict de
continut?
Este vorba
de un
conflict
irational, in
cadrul
caruia
motivele
psihice,
subconstie
nte, joaca
un rol
principal?

6. Dinamica conflictului:

Interactiu
ne intre
cauzele
structural
e si cele
actuale
ale
conflictul
ui?
Analiza
fiecarei
etape de
escaladar
e in
raport cu
influenta
exercitat
a de
fiecare
actor?

7. Aplanarea conflictelor - practici:

Cum este
aplanat

conflictul?
Ce
reglement
ari au fost
gasite?

[din: Ulrike C. Wasmuth: Friedensforschung als Konfliktforschung. Zur Notwendigkeit einer


Rckbesinnung auf den Konflikt als zentrale Kategorie. AFB-Texte, Nr. 1/1992, p. 4 si urm.]

Intrebari adresate partilor implicate in conflict


Ce doresc partile
implicate in conflict
sa obtina prin
comportamentul lor?
Care este miza
principala?
Ce isi doreste fiecare
parte implicata in
conflict?
Ce ar trebui sa se
intample pentru ca
aceste dorinte sa
poata fi realizate?
Poate fi constatat un
motiv pentru
actiunea intreprinsa?
Ce motive banuim ca
exista?
Ce efecte au
comportamentul/acti
unile partii implicate
in conflict asupra
celeilalte parti?
Prin ce fel de actiuni
incearca partile sa
influenteze situatia
in beneficiul propriu?
Metode de analiza a conflictului (3): Intrebari sistematice - Modelul de
analiza al 'Media Peace Center'

Interese
Definiti
interesele
partilor
(nevoi,
temeri,
sperante,
teluri)
Cum
actioneaza
acestea
pentru a-si
impune
interesele
?
Se
concentre
aza ele
numai pe
revendicar
i si luari
de pozitie?
Concep
ele
interesele
ca fiind
opuse,
conflictual
e?
Se
comporta
ele ca si
cand ar
avea un
adversar?
Gasesc ele
vreun
interes
comun?
Optiuni
Care
sunt
(daca
exista)
optiunil

e
discutat
e?
Este
posibil
ca
insesi
partile
sa
dezvolt
e
optiuni?
Exista
optiuni
care sa
satisfac
a
interese
le
partilor?
Alternative
Ce vor face
partile
pentru a-si
atinge
scopurile,
daca nu
exista
reglementa
ri negociate
sau
mediate ale
conflictului
(daca nu se
ajunge la
un acord)?
Ce
persoane
sau
organizatii
ar putea
influenta
dezvoltarea
alternativel
or?

Criterii
Exista, la
nivel
local sau
la alt
nivel,
standard
e
aplicabile
in acest
caz?
Dupa ce
criterii
pot fi
considera
te partile
ca joaca
dupa
regulile
fair-playului?
Se
recunosc
reciproc
partile ca
parteneri
legitimi
de
negocier
e?
Se simt
ele
tratate in
mod
drept?
Este
vorba
despre
un
conflict
de
vointa?
Despre
ameninta
ri? Cum
sunt
aplicate

si
discutate
criteriile?
Comunicare
Sunt
partile in
stare sa
comunice
intre ele?
Au existat
cazuri de
erori
semnificat
ive de
comunicar
e?
Cum au
comunicat
partile
intre ele?
Prin ce
canale?
Cu se
percep
partile
intre ele?
Exista
cazuri de
erori
semnificat
ive de
percepere
?
Exista
diferente
culturale
care ar
putea fi
responsab
ile de
problemel
e de
comunicar
e?
Relatii

Cum se
comporta
pe
moment
partile
unele fata
de
celelalte?
Nevoi?
Intelegere
?
Recunoast
ere
reciproca
ca
persoane?
Cum
influenteaz
a istoria
partilor
felul in
care se
poarta pe
moment
unele fata
de
celelalte?
Cum sunt
percepute
raporturile
de forta?
Compromisuri
Cine sunt
organele
relevante
de decizie
si de
opinie?
Acestea,
sau
altcineva,
dispun de
autoritatea
de a face
compromis
uri pe

cheltuiala
altcuiva?
In ce
conditii pot
face
acestea
compromis
uri?
Cat de
puternice
pot fi
acestea?
Analiza intereselor
Trebuie luati in calcul urmatorii factori:
Cine are
mai mult de
castigat de
pe urma
rezultatului
conflictului?
Cine are
mai mult de
castigat de
pe urma
cursului
conflictului?
Cine este
afectat mai
mult?
Cine ar
putea dori
sa fie
considerat
parte la
conflict?
In fata cui
ar putea
raspunte cei
afectati?
A cui
autoritate
ar putea fi
necesara?
A cui
sustinere

este
decisiva?
Cine ar
putea
sabota
procesul?
Cine ar
putea
impiedica
implementa
rea
prevederilor
unui acord?
Partile se
gandesc la
evolutia pe
termen
scurt sau
lung a
situatiei?
Se gandesc
ele la
probleme
precum
violenta,
siguranta,
reputatia,
antecedent
e, simtul
datoriei,
locurile de
munca?
Ascultati
variantele
de
solutionare
si intrebati:
De ce le
preferati
tocmai pe
acestea?
Daca vreti
sa stiti care
sunt
interesele
care se afla
in spatele
pozitiilor de

negociere,
trebuie sa
aveti in
vedere
faptul ca pe
acestea nu
le
intereseaza
sa ceara
partilor sa
faca
compromisu
ri.
Rugati
actorii sa
descrie cum
ar trebui sa
fie
rezultatul
ideal, la fel
si cele mai
negre
temeri. Din
aceste
scenarii
incercati sa
extrageti
interesele
lor.
Dati-va cu
parerea cu
privire la
lucrurile
care i-ar
putea
interesa, cu
privire la
care isi fac
griji sau de
care le-ar
putea fi
frica.
Rugati-i sa
va
corecteze
aceasta
parere si sa

o
completeze.
In ultimul deceniu, Media Peace Centre a organizat workshop-uri pentru
jurnalisti in Africa de Sud si in strainatate, tema acestora fiind gasirea unei
modalitati mai constructive de prezentare a conflictelor in mass-media. Asanumitul Mediation Project for Journalists (MPJ) traieste de pe urma
experientelor educationale ale unui colectiv de experti in solutionarea
conflictelor, printre care se numara si Conflict Management Group (CMG) de la
Universitatea Harvard. Modelul de analiza reprodus mai sus a fost dezvoltat de
CMG.
Metode de analiza a conflictului (7): Tablourile vivante

Conflictele
pot fi
ilustrate prin
intermediul
unor tablouri
vivante.
Aceste
tablorui
explica, prin
adoptarea
unor anumite
spatii,
punctele de
vedere si
conceptiile
partilor. Un
asemenea
tablou vivant
poate
infatisa
intregul
conflict sau
doar unele
scene-cheie.
Exemplu:
Ilustrarea
raporturilor
de forte
dintr-un
conflict

Chestionarea tablourilor vivante


Cine sunt
partile
implicate in
conflict?
Despre ce
este vorba in
aceasta
scena?
Cat de
avansata
este
dinamica
conflictului?
Ce rol joaca
diversele
grupuri?
Cum se
comporta
spectatorii
? Se vor
implica si ei?
Cum ar
putea fi
decongestion
ata situatia?
Care dintre
persoane ar
putea juca
un rol
important
aici?

In mijlocul
clasei va fi
asezata o
In afara de participantii directi mai exista, in functie de conflict, si
coala de
alte parti, implicate in mod indirect in acesta:
hartie pe
mediul
care va fi
social (de
formulat
ex.
conflictul.
familie,
Puterea de
rude,
influenta a
cunostint
anumitor
e)
persoane,
opinia
institutii etc.
publica
va fi mai apoi
(de ex.
exprimata in
presa
mod sugestiv
scrisa,
radioul,
televiziun
ea)
consultan

Metode de analiza a conflictului (9): Cunoasterea si formularea


propriilor pozitii in conflict

Pretentii maximale
(Ce as vrea sa obtin?)

Potential compromis
(Ce m-ar multumi?)

Pretentii minimale
(La ce puncte nu as renunta
in nici un caz?)

Argumente
(Care sunt motivele care
stau la baza pretentiilor
mele?)

Reactii
(Cum va reactiona
adversarul meu?)

Contra-argumente
(Cum as putea raspunde?)

Consecinte posibile
(Pe ce imi pot sprijini
pretentiile, daca
argumentele mele nu sunt
suficient de convingatoare?)

Metode de analiza a conflictului (10): Eu in conflict

Imaginea mea despre mine


Ce marcheaza imaginea mea despre
celalalt?

Imaginea mea despre ceilalti


Ce imagine au (in opinia mea) ceilalti
(cealalta parte implicata in conflict) despre
mine?

Cum cred ceilalti ca trebuie sa ma comport?

Cum cred ca trebuie sa se comporte


cealalta parte implicata in conflict?

De ce depind aceste asteptari?

De ce depind aceste asteptari?

Ce repertoriu comportamental imi sta la


dispozitie?

Ce repertoriu comportamental sta la


dispozitia celeilalte parti implicate in
conflict?

Ce influenta are grupul meu (de referinta)


asupra felului meu de a ma comporta?

Ce influenta are grupul (de referinta) asupra


felului celorlalti de a se comporta?

Ce influenta au personalitatile-model
asupra mea?

Ce influenta au personalitatile-model
asupra celeilalte parti implicate in conflict?

Ce influenta are mass-media asupra mea?


(si ce fel de medii?)

Ce influenta are mass-media asupra


celeilalte parti implicate in conflict? (si ce
fel de medii?)

De ce forme de comunicare prefer sa fac


uz?

De ce forme de comunicare prefera sa fac


uz cealalta parte implicata in conflict?

Dupa ce norme (etice) imi orientez

Dupa ce norme (etice) isi orienteaza

comportamentul?

comportamentul cealalta parte implicata in


conflict?

Care sunt pentru mine actiunile corecte si


care sunt cele gresite de uzat intr-un
conflict? Care sunt criteriile dupa care le
evaluez?

Care sunt, pentru cealalta parte implicata in


conflict, actiunile corecte si care sunt cele
gresite de uzat intr-un conflict? Care sunt
criteriile de evaluare?