SFÂRŞIT DE TOAMNĂ

Privesc în zare,peste ogoare,

Peste ponoarele pustii
Şi-aud răsunet,clinchet şi vuiet
Şi glasuri limpezi de copii.

Pădurea frântă şi nemişcată

Adoarme-n paturi cenuşii
Gonind cântări ce altădată
Vibrau în glasuri de copii.

Frunzişul veşted se aşterne

Peste cărările pustii
Nu mai e tropot de căprioare,
Nu mai e cânt de ciocârlii,

Nu mai e susur de izvoare,

Nu mai sunt fluturi străvezii…
Făpturi ascunse prin cotloane
Tresar pătrunse de vijelii…

S-a dus răsunet,clinchet şi vuiet,

Departe-i glasul de copii
Şi peste-ogoare,păduri,ponoare
Cad fulgii mari plutind zglobii!