LA SCĂLDAT (Scenetă veselă)

Intră în scenă povestitorul Ion Creangă,cu o carte în mână:

-Buna seara,gospodari!
Iaca,am venit şi eu să vă povestesc
Până nu îmbătrânesc,
Câte am paţit şi câte s-au întâmplat
Când am început şi eu să mă ridic
Fecioraş la mine-n sat!

Acesta arata personajele care se afla în dreapta lui,pe scena: Nică,fratele mai
mic, bebeluşul în covată şi mama.

mama: -Nică,dragul mamei împieliţat,

Mama are de umblat
Dupa treburi,după vite...
Ia fii tu copil cuminte
Şi dă-i mamei ajutor
Îngrijind de frăţior!

Nică: -Bine,măicuţă,nu te îngrijora!

(in timp ce povestitorul spune ce s-a intamplat,Nică gesticulează totul.Se

enervează,îl fugăreşte pe fratele mai mic,pleacă fluierând pe drum..)

Povestitorul: Însă eu în mintea mea

Tare m-am mai bosumflat!
Păi cum,frate?
Asta-i zi de stat acasă?
Ce-o fi spus mama nici nu-mi pasă,
Eu am şters-o la scăldat,
Apucând pe drum prin sat,
Mândru,cu căciulă nouă,
Parcă eram scos din ouă.
Tot mergeam pe drum cântând
După fete fluierând.

Nică: Eu-s fecior de moldovean,măi !

Ia uitaţi ce straie am,măi,măi !
Cusute cu busuioc
 Să am la fete noroc,măi
Ş diri-didi-dida!

(Un grup de fete,cu coşulete pe braţ,trec prin spatele lui,îl aud şi îi

răspund.Ultima dintre ele este Smărăndiţa.)

Fetele: - Măi băiete,cin’ te crezi,măi!

Nu eşti prinţul din poveşti!
Eu sunt floare mândră-n sat,
N-ai noroc la sărutat,măi
Şai diri-didi-dida!

Toţi: Stânga unu,dreapta doi,

Ia uitaţi-vă la noi!
Flori mândre,moldoveneşti
Din sat de la Humuleşti!
Hop şi-aşa şi-aşa!

(Fetele îi întorc spatele şi pleacă,Nică o trage de mână pe Smărăndiţa,să-i

spună ceva.)

Nică: Smărăndiţă cu cosiţă,

Ştii ce am mai izbutit?
Şapte muşte dintr-o lovitură
Cu ceaslovul am strivit!

Smărăndiţa: - Apăi,Nică,măi băiete,

Asta spui tu unei fete?
Să vezi tata ce ţi-o spune
Când pe cal-bălan te-o pune!

Povestitorul: Vorba asta a terminat

Şi singurel m-a lăsat!
Însă eu,în legea mea,
Tot cântând şi veselind
La râu în vale am ajuns
Şi-am început a mă scălda.

(Nică,se dezbracă de ie şi cântă)

Nică: Dimineaţa,pe răcoare,

Tare-i bine la plimbare,
Mai ales la scăldătoare!
 Dimineaţa,pe răcoare!

Povestitorul: Dar n-am apucat prea bine

Să dau cu apă pe mine
Când....ghiciti voi cine vine?

Mama(nervoasa): - Aici erai,ghiaure?

Ei,las’ că te vad eu cum vii ‘netăluţă acasă !
Scăldat ţi-o trebuit, scăldat ai avut!
(ii adună hainele şi pleacă nervoasă)

Nică: -Văleeeu,măiculiţa mea,

Acum chiar c-am dat de belea!
(îşi ia o frunză şi se face ca fuge ruşinat)

Povestitorul: La fugă am apucat!

Uite-aşa,bre, dezbrăcat!

(Fetele trec prin spatele scenei,dintr-o parte în alta,râzând şi arătându-l cu

degetul pe Nică,ce se chinuie să se acopere şi să fugă. Ajunge acasă şi se pune
în genunchi,agăţându-se de poala mamei)

Nică: -Mamăăăăăă,iartă-mă,măicuţă!
Ceartă-mă,bate-mă,fă ce vrei,
Numai dă-mi ceva mâncare,
Căci promit că nu mai fac
Până data viitoare!

(mama îl iartă şi îl alintă)

Povestitorul: Şi-apoi să le dea Domnul la toţi

Măicuţă bună ca a mea
Căci tare mă mai iubea!

Iar eu am fost cuminte,

Ştiţi voi,de joi...până mai apoi!

(La final toti copiii intră din nou în scenă si cântă împreună “Hora lui Nică”)
 HORA LUI NICĂ (EU-S FECIOR DE MOLDOVEAN)

-Eu-s fecior de moldovean,măi

Ia uitaţi ce straie am, măi,măi
Cusute cu busuioc
Să am la fete noroc,măi
Şai diri-didi-dida!

(fetele din sat)

-Măi băiete, cin’ te crezi,măi?
Nu eşti prinţul din poveşti,măi,măi!
Eu sunt floare mândră-n sat
N-ai noroc la sărutat,măi
Şai diri-didi-dida!

Refren-strigătură:

Stânga unu,dreapta doi,

Ia uitaţi-vă la noi!
Flori mândre moldoveneşti
Din sat de la Humuleşti!
Hop şi-aşa, şi-aşa!

-De mă uit bine la tine,măi

Am să-ţi spun fără ruşine,măi,măi
Să-mi dai mâna,să jucăm
Pe toţi să îi bucurăm,măi
Şai diri-didi-dida!

Hai să facem hora mare,măi

Să se-audă până-n zare,măi,măi
Că suntem humuleşteni
Mândre flori de moldoveni,măi
Şai diri-didi-dida!

Refren-strigătură:

Stânga unu,dreapta doi

C-aşa-i hora pe la noi!
Hora mândră românească
Toată lumea să trăiască
Hop şi-aşa, şi-aşa!