MUNTII RODNEI

Cei mai inalti munti din

CARPATII ORIENTALI
Munții Rodnei constituie al doilea parc
național ca mărime din țară și unul dintre cele mai bine conservate peisaje
glaciare. Acești munți găzduiesc cea mai înaltă cascadă din România,
reprezintă singurul loc din lume în care putem admira floarea opaițul Munților
Rodnei și constituie una dintre puținele zone rămase la noi în țară în care
întâlnim cocoșul de mesteacăn.
Cu o suprafață de peste 47.000 de hectare, Parcul Național Munții
Rodnei reprezintă una dintre cele mai întinse arii protejate din Carpații
Orientali, fiind al doilea cel mai mare parc național din România. A fost înființat
în anul 1990 în jurul rezervației naturale Pietrosu Mare (constituită încă din
1932), și are ca scop conservarea speciilor de faună și
floră și păstrarea geologiei și geomorfologiei specifice. Ghețarii
cuaternari din Munții Rodnei au lăsat în urmă o varietate de forme
rezultate în urma erodării, vizibile aici mai bine decât în multe alte
zone din Carpații românești. Printre aceste amprente se numără
crestele alpine cu aspect de custuri zimțate, văile și circurile
glaciare, stâncăriile calcaroase și peșterile. Acest peisaj specific
este bine conservat, remarcabilă fiind prezența celor 67 lacuri
glaciare. În acest parc se află cel mai mare lac glaciar din Carpații
Orientali, lacul Lala Mare.

FLORA
Pe teritoriul parcului au fost inventariate peste
1.200 de specii de plante superioare, printre care se
găsesc și unele rarități floristice cum ar fi: opaițul Munților
Rodnei (endemit local), floarea de colț, narcisa(„Covorul”
cu narcise, splendoarea parcului. În Parcul Naţional
Munţii Rodnei vă aşteaptă o poiană de 5 hectare plină
ochi cu narcise, pe versantul estic al muntelui Saca, la
1600 de metri altitudine.), bulbucul de munte, crucea
voinicului, ghințura galbenă, omagul carpatic, păiușul lui
Porcius sau căldărușa carpatică.
FAUNA
Suprafața întinsă a parcului și relieful acestuia au determinat o
diversitate faunistică bogată, cu numeroase specii relicte glaciare și
endemite locale sau carpatice. Apele din parc oferă un habitat prielnic
pentru boiștean, lipan, păstrăv, chișcar, mreană vânătă și zglăvoacă.
Amfibienii sunt reprezentați de 13 specii, tritonul alpin, tritonul cu
creastă și salamandra fiind cele mai recunoscute. Printre cele 9 specii
de reptile se remarcă șopârla de munte, o specie relict.
În Munții Rodnei au fost identificate peste 150 de specii de
păsări, remarcabilă fiind prezența cocoșului de mesteacăn.
Această pasăre spectaculoasă, ce desfășoară o paradă nupțială
elaborată la fel ca și a cocoșului de munte, mai poate fi găsită
astăzi doar în zone restrânse din nordul Carpaților Orientali
(Munții Maramureșului, Suhardului și Țibleșului). Parcul oferă
habitate favorabile pentru acvila de munte, acvila țipătoare mică,
șoimul călător, minunița, viesparul, buha și ciocănitoarea de
munte.
Mamiferele sunt reprezentate de peste
40 de specii caracteristice munților Carpați.
Alături de Munții Făgăraș și Retezat, Munții
Rodnei reprezintă unul dintre cele trei areale în
care marmota a fost introdusă cu succes. Tot
aici se regăsesc carnivorele mari (ursul, lupul,
râsul), alături de șoarecele săritor de pădure,
șoarecele de Tatra, hermelina, pisica sălbatică
și vidra.
În Parcul Naţional
Munţii Rodnei au fost identificate aproape 650 de specii de fluturi,
în 2005 identificându-se Apotomis Infida, specie unică în România.
 În Munții Rodnei întâlnim mai multe zone de protecție strictă, cu valoare
conservativă mare, dintre care amintim:

Pietrosu Mare

Această rezervație naturală are o suprafață de circa

3.000 de hectare și este arealul cu cel mai impresionant relief
glaciar care poate fi întâlnit în Munții Rodnei. În anul 1980
această zonă a fost declarată rezervație a biosferei în cadrul
programului „Omul și Biosfera” inițiat de UNESCO. Aici se
înalță Vârful Pietrosu Mare (2.303 m), cel mai înalt din Carpații
Orientali, ce este înconjurat de mai multe circuri glaciare
precum Zănoaga Mare, Zănoaga Mică și Zănoaga Iezerului,
unde este adăpostit lacul glaciar Iezer, aflat la o altitudine de
peste 1.800 m.

Bila-Lala
Rezervația naturală Bila-Lala se întinde pe
aproximativ 1.000 de hectare și este reprezentată de
una dintre cele mai frumoase văi glaciare din România
(Valea Lala) și circuri glaciare ce adăpostesc lacuri
glaciare (Lala Mare, Lala Mică, Bila). Deasupra celor
două văi glaciare (Lala, Bila) se înalță Vf. Ineu (2.279
m), al doilea vârf ca altitudine din masiv. Pe teritoriul
acestei arii protejate se găsesc mai multe specii rare
de floră, printre care opaițul Munților Rodnei,
bumbăcarița, piciorul cocoșului de gheață și macul
galben.

Alte arii protejate:

Rezervația mixtă Peștera și Izbucul Izvorul Albastru al Izei;
Rezervația mixtă Izvoarele Mihăiesei;
 Doua curiozitati:
Munții Rodnei reprezintă unul dintre cele trei masive montane
de la noi în care se găsesc marmote, alături de Făgăraș și
Retezat? Sau că acești munți sunt unul dintre cele patru masive
în care trăiește cocoșul de mesteacăn, celelalte fiind Munții
Maramureșului, Suhardului și Țibleșului.
Peștera Tăușoare este cea
mai adâncă din Carpații Orientali (aprox. -415 m) și
una dintre cele mai lungi din țară (20 km)