Sunteți pe pagina 1din 4

Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș

Parcul Național Cheile Bicazului - Hă șmaș a fost înființat în 1990 și este situat în Masivul
Hă șmaș din Carpații Orientali. Este caracterizat printr-un peisaj carstic format din calcare
și dolomite, cu vârfuri și abrupturi izolate, chei adânci, hornuri, peșteri și grote și o fragmentare
accentuată dată de rețeaua hidrografică . Altitudinea maximă este 1.792 m în vârful Hă șmașul Mare,
iar suprafața totală a parcului este de peste 7.000 hectare. 
Cheile Bicazului, lungi de peste 5 km, sunt cele mai adânci chei din țară și impresionează
prin prezența pereților verticali monumentali cu o înă lțime de peste 300 m. Un alt punct de interes al
parcului este Lacul Roșu. Acesta este un lac de baraj natural format în 1838 prin pră bușirea unui
versant în pârâul Roșu, în urma unui cutremur cu magnitudinea de 6,9 grade pe scara Richter. 

Flora parcului este una bogată și diversificată și cuprinde peste 1.100 specii de plante
superioare, printre care și unele specii endemice în Carpați, cum ar fi garofița albă de stânci și
centaurea carpatică . La altitudini mai mari se întâlnesc și câteva flori rare cum ar fi floarea de
colț, papucul doamnei sau sângele voinicului. 
Aproximativ 90% din suprafața parcului național este acoperită de pă duri în care predomină
ră șinoasele. Câteva specii seculare de pin și de cetină -de-negi ocupă fisurile pereților calcaroși. În
pă duri se întâlnesc specii comune de paltin de munte, larice, tisă sau scoruș de munte.
Parcul este caracterizat printr-o biodiversitate bogată a faunei. Dintre mamiferele erbivore,
cele mai reprezentative specii sunt cerbul, capra neagră și că priorul. Carnivorele mari (urs, lup și râs)
sunt și ele prezente pe tot teritoriul parcului. Dintre speciile de mamifere mici de interes pentru
conservare se remarcă chițcanul de munte, șoarecele de ză padă și pârșul cu coadă stufoasă . 
Parcul gă zduiește specii de pă să ri rare și ocrotite, cum ar fi acvila de munte, huhurezul mare,
ciocă nitoarea cu trei degete, presura de munte, cocoșul de munte și fluturașul de stâncă .
Dintre amfibienii care tră iesc în parc amintim: salamandra, tritonul de munte, tritonul
carpatic, izvorașul cu burtă galbenă , broasca râioasă brună și verde, iar dintre reptile: nă pârca,
șopârla de câmp, șopârla de munte, șarpele de alun, șarpele lui Esculap și vipera comună . În apele
Bicazului întâlnim specii de pești precum: pă stră vul, mreana vână tă , babușca și zglă voaca.

Peisajul Munților Hă șmaș se prezintă sub forma unor culmi rotunjite calcaroase ce au aspect


de peneplenă , din care se desprind sub formă de pră pastie pereții cheilor. Apa Bicazului ieșind
din Lacul Roșu stră bate roca în timp ce coboară o mare diferență de nivel. Peisajul aici prezintă
pereți de verticali monumentali de stâncă , uneori cu arbori care cresc în mici habitate disponibile.
Afluenți Bicazului și-au tă iat în zonă propriile chei – cum sunt cele
ale Lapoșului, Cupașului, Ș ugă ului și Bică jelului, înfrumusețate de repezișuri, cascade sau serii
de marmite.
Culmile acoperite de pajiști subalpine se asociază cu petice de vegetație ierboasă pe
povârnișuri și terase. Puncte de belvedere se constituie din întrepă trunderi ale stâncă riilor cu pereți
cvasiverticali, cu pă durile. Acestea, uneori compacte de molid sau amestecate
cu fag, brad sau larice (mai rar), acoperă pante abrupte de conglomerate, în timp ce în fisurile
pereților cresc uneori molizi sau pini.
În parc se regă sesc variate peisaje carstice (pereți verticali și surplombanți, turnuri (Piatra
Altarului, Piatra Singuratică ) și ace calcaroase, hornuri, blocuri diaclazate aproape de
desprindere, vârfuri stâncoase, lapiezuri sau câmpuri de lapiezuri (Poiana Tarcă u), creste, șei
carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, avene (Licaș), peșteri, izvoare petrifiante cu
depuneri de tuf calcaros și travertin (Cheile Ș ugă ului).

5 rezervații naturale din județul Gorj:


1) Cheile Oltețului și Peștera Polovragi alcă tuiesc o arie protejată de interes național ce
corespunde categoriei de rezervație naturală de tip mixt, situată în Oltenia, pe teritoriului
județului Gorj. Aria naturală se află pe cursul râului Olteț, pe un segment situat la granița
dintre Munții Parâng și Munții Că pă țânii, în extremitatea nord-estică a județului Gorj, pe
teritoriul administrativ al comunei Polovragi. Aria protejată este inclusă în situl de
importanță comunitară  - Nordul Gorjului de Est și reprezintă o zonă  carstică  (cheiuri și
grote) să pate în calcare jurasice de apele Oltețului; cu o gamă diversă de floră și faună
specifică Carpaților Meridionali.

2) Cotul cu Aluni este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei de


rezervație naturală de tip botanic, situată în județul Gorj, pe teritoriul orașului Tismana.
Aria naturală Cotul cu Aluni se află în partea nord-vestică a satului Topești în
apropierea Mă nă stirii Tismana, între valea Pârgavului și râul Tismana. Flora este
constituită din specii de: carpen, frasin, fră siniță, corn european, alun turcesc, scumpie.
La nivelul ierburilor vegetează mai multe specii floristice de origine mediteraneană .

3) Formațiunile eocene de la Să celu alcă tuiesc o arie protejată de interes național ce


corespunde categoriei de rezervație naturală de tip geologic situată în județul Gorj, pe
teritoriul administrativ al comunei Să celu. Aria naturală se află în partea nord-estică a
județului Gorj, în lunca stângă a vă ii Blahnița. Rezervația naturală reprezintă un
afloriment, unde, peste conglomeratele de Să cel sunt dispuse roci constituite din
șisturi calcaroase, șisturi mezozoice, șisturi cuarțitice și gresii verzui.
4) Locul fosilifer Să ulești este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei
de rezervație naturală de tip paleontologic, situată în județul Gorj, pe teritoriul
administrativ al comunei Să ulești. Rezervația naturală cu o suprafață de 1 ha aflată în
partea sud-vestică a satului Să ulești reprezintă o zonă aluvionară de
interes paleontologic, cu resturi de faună  fosilă  depozitate în rocă sedimentară  alcă tuită
din argile și nisipuri.
5) Pă durea Gorganu este o arie naturală protejată ce corespunde categoriei de rezervație
naturală de tip forestier, situată în județul Gorj, pe teritoriul administrativ al comunei
Padeș. Rezervația naturală cu o suprafață de 21,30 hectare aflată în partea vestică
a satului Motru Sec, la o altitudine de 600 m reprezintă o zonă împă durită , cu rol de
protecție pentru specia de arbust cunoscută sub denumirea de alun turcesc.

Bibliografie:

https://romaniasalbatica.ro
https://www.cheilebicazului-hasmas.ro
https://www.gradinamea.ro
www.wikipedia.org

S-ar putea să vă placă și