Lacul Sfanta Ana

Vulpe Alexandra,anul I

Ecosistemul acvatic este un ecosistem al cărui biotop este strâns legat de mediul
acvatic. Aceste ecosisteme pot fi de diferite mărimi, de la mări până la iazuri mici. Ecosistemele
acvatice sunt clasificate în:

● ecosisteme acvatice cu apă dulce (lacuri, iazuri);

● ecosisteme acvatice cu apă sărată (mari)

Biocenoza acestor ecosisteme este una acvatică.

Lacul Sfânta Ana (în maghiară Szent-Anna tó) este singurul lac vulcanic din România.
Este situat în masivul Ciomatu din județul Harghita, în stânga râului Olt, în apropiere de
stațiunea Tușnad. Lacul este așezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu
Mare (în maghiară Nagy-Csomád), din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupții
vulcanice în Carpați și în Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil
mai recent de acum 42.000 ani).
Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară, similar cu
o paletă de pictor, are o lungime de 620 m și o lățime maximă de 460 m, o suprafață de 19,50 ha
și o adâncime maximă de 7 m. Lacul își completează apele numai din precipitații, neavând
izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale.
Capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează și emanațiilor mofetice prin fundul lacului
și prin pereții craterului.
Flora şi fauna:
Literatura de specialitate menţionează prezenţa în apă a următoarelor specii: năpârcă de
apă (Tropidonotus natrix), triton (Triton montadoni), respectiv în perioada de reproducere a
broaştelor. Pe malul lacului trăieşte o specie de raţă (Anas acuta) care preferă stratul de turbă de
suprafaţă acoperit cu arbuşti. Conform descrierilor în anii 1908 şi 1940 a fost colonizat o nouă
specie nouă: somnul pitic din America.
Între timp această colonie s-a micşorat dar a reuşit să supravieţuiască, astfel încât din ce în
ce mai multe studii actuale fac referire la existenţa lor. Din specia artropodelor populaţii
considerabile au: ploşniţa (Notonecta Glauca, Carixa), mai multe specii de libelulă (Erytromma
najas, Libellula depressa, Leptetrum men), crapi şi viermi, respectiv monocelulare.
În interiorul craterului se evidenţiază cu o claritate deosebită fenomenul inversiunii
vegetaţiei: împrejurimea malului este populată îndeosebi de asociaţii de moli, iar pe crestele cu
expunere estică şi sudică găsim asociaţii mixte – fag şi carpen. Acest fenomen se datorează
îndeosebi microclimei mai reci şi umezi din interiorul craterului.
Pe porţiunea nord-estică a malului în tinovul de sute de ani au fost identificate mai multe
specii de muşchi, rogoz şi roua cerului. Este de menţionat faptul că pe o porţiune mai mare de
50% din perimetrul lacului apa este acoperită de straturi de muşchi.

Habitatele naturale:

❖ Au fost identificate 28 habitate naturale cu regim de protecţie care figurează în

listele naţionale şi ale directivelor comunitare: Pajişti sărăturate continentale;
Lacuri şi bălţi distrofe naturale; Râuri alpine şi vegetaţia lor lemnoasă cu Myricaria
germanica; Pajişti alpine şi boreale; Tufişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron
myrtifolium (Rhododendro myrtifolii – Pinetum mugi); Pajişti calcaroase
subalpine; Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri acoperite cu tufişuri pe substrat
calcaros; Pajişti cu Nardus stricta bogate în specii, pe substraturile silicioase ale
zonelor muntoase; Pajişti cu Molinia pe soluri turboase sau bogate în aluviuni
argiloase (Molinia caerulea); Asociaţii de lizieră cu ierburi înalte hidrofile; Pajişti
aluviale ale văilor de râuri cu Cnidion dubii; Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus
pratensis, Sanguisorba officinalis); Fâneţe montane; Fâneţe împădurite; Turbării
active; Turbării degradate încă capabile de o regenerare naturală; Turbării de
acoperire; Depresiuni pe substraturi turboase; Izvoare petrifiante cu formare de
travertin (Cratoneurion); Mlaştini alcaline; Grohotiş calcaros şi de şisturi
calcaroase ale etajelor montane până la cele alpine (Thlaspietea rotundifolii); Pante
stâncoase calcaroase cu vegetaţie chasmofitică; Grote neexploatate turistic; Păduri
tip Luzulo-Fagetum; Păduri cu stejar pedunculat cu Carpinion betuli; Turbării
împădurite; Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior; Păduri
acidofile cu Picea din etajele montane.
Biotopul acvatic

Mediul acvatic se caracterizează prin o serie de factori specifici:

⮚ Cantitate de oxigen mică;

⮚ Presiunea mare a apei;

⮚ Temperatura joasă;

⮚ Luminozitate mică.

⮚ Ecosistemul are 4 zone:

Zona de mal;

⮚ Zona litorală;

⮚ Zona pelagică;

⮚ Zona bentonică.
Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Sf%C3%A2nta_Ana
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecosistem_acvatic
https://prezi.com/0gqv16o4mij2/biotopul-si-bioceneza-unui-lac/