Geografia Fizică a României (climă, ape, vegetaţie, soluri)

Curs: marţi, interval orar, 18⁰⁰- 20⁰⁰, sala Mehedinţi, Turism III

Planificarea activităţilor:
21 februarie – Apele subterane, apele minerale;
28 februarie – Lacurile Româ niei;
6 martie – Româ nia. Bazine hidrografice;
13 martie – Vegetaţia Româ niei;
20 martie (activită ţi Filiala Drobeta);
27 martie – Solurile Româ niei, Rezervaţiile naturale;
3 aprilie – discutarea subiectelor pt. examen (tipuri de grile);
10 aprilie – examen: grupa 305-306; orele 18-19; 307-308; orele 19-20;
(verificare);
17 aprilie – liber oficial;
24 aprilie – examen: grupa 309-310; orele 18-19; 311-312; orele 19-20
(verificare);
28 aprilie – finalizare activită ţi didactice an III.
Geografia Fizică a României (climă, ape, vegetaţie, soluri)

Curs: miercuri, interval orar, 18⁰⁰- 20⁰⁰, sala Vâ lsan, Mediu III

Planificarea activităţilor:
22 februarie – Apele subterane, apele minerale;
29 februarie – Lacurile Româ niei;
7 martie – Româ nia. Bazine hidrografice;
14 martie – Vegetaţia Româ niei;
21 martie (activită ţi Filiala Drobeta);
28 martie – Solurile Româ niei, Rezervaţiile naturale;
4 aprilie – discutarea subiectelor pt. examen (tipuri de grile);
11 aprilie – examen: grupele 319-320 (verificare);
18 aprilie – liber oficial;
25 aprilie – examen: grupele 321-322 (verificare);
28 aprilie – finalizare activită ţi didactice an III.
 Bibliografie

► Ielenicz M., 2005, Geografia fizică a României, Ministerul Educaţiei şi

Cercetă rii, Proiectul pentru învă ţă mâ ntul rural, ISBN 973-0-04221-7.
► Ielenicz M., 2007, Româ nia. Geografie fizică . Climă , ape, vegetaţie, soluri,
mediu, vol. 2, Editura Universitară , Bucureşti, ISBN 973-7787-47-1.
► Pătru Ileana, Zaharia Liliana, Oprea R., 2006, Geografia fizică a
Româ niei. Climă , ape, vegetaţie, soluri, Editura Universitară , ISBN 973-
749-065-7.
► Pătroescu Maria, 1987, Succesiunea zonelor şi etajelor de vegetaţie din
R. S. Româ nia, în Sinteze Geografice, Tip. Univ. Bucureşti, Bucureşti.
► Stănică Anca Luiza, Parichi M., 2003, Solurile Româ niei, Editura
Fundaţiei ‘’Româ nia de Mâ ine’’, Bucureşti.
► http
://www.ecoest.ro/biodiversitate-asociatia-est/istoric-biodiversitate-asoc
iatia-est
(accesat pe 11 ianuarie 2012).
► http://www.travelgirls.ro/idei-de-vacanta/aventura/parcurile-si-rezerv
atiile-protejate-din-romania.html
(accesat pe 11 ianuarie 2012).
Universitatea din Bucureşti
Facultatea de Geografie
Departamentul de Geografie Regională şi Mediu

APELE SUBTERANE
IZVOARELE MINERALE
Lect.dr. Iuliana Vijulie
► Apele subterane

► Au ră spâ ndire inegală pe teritoriul Româ niei în raport cu diferenţierile

structurale, litologice şi climatice impuse de marile unită ţi
morfostructurale.
► Sursele de ape subterane care se pot regenera în cicluri anuale sunt
estimate la 8,3 mld. m³ apă , ceea ce ar reprezenta un debit de 236 m³/s;

► Dintre acestea 5,1 mld. m³ ( debit 155 m³/s) sunt cantonate în domeniul
freatic, iar 3,2 mld. m³ (debit 104 m³/s) – ape de adâ ncime;

► Cea mai mare parte a apelor subterane sunt localizate în regiunile de deal
şi câ mpie, respectiv în formaţiunile sedimentare pliocene şi cuaternare
(aceste regiuni deţin 80% din cantitatea de ape subterane din Româ nia);

► Regenerarea acestor ape subterane se realizează în general în spaţiul

carpatic;

► Câ mpia Româ nă are un potenţial acvifer subteran de 120 m³/s (debit),

din care 75% revine apelor de adâ ncime;
► Podişul Moldovei, Podişul Transilvaniei, Dealurile şi Câ mpia de Vest,
Lunca Dună rii deţin un potenţial acvifer subteran de 25-50 m³/s, pentru
fiecare unitate. În aceste regiuni predomină apele din domeniul freatic.

► Podişul Dobrogei are cel mai mic potenţial acvifer subteran cu doar 8
m³/s, din care mai mult de 80% aparţin apelor de adâ ncime;
► Carpaţii deţin cele mai mari rezerve de ape subterane în formaţiunile
sedimentare ale depresiunilor intramontane;

► Apele freatice reprezintă primul orizont acvifer de la suprafaţă chiar

pâ nă la 100 m adâ ncime; Acestea există în toate unită ţile de relief, fiind
cantonate frecvent în formaţiunile sedimentare cuaternare; cu ponderi
mai reduse există în formaţiunile sedimentare miocene şi pliocene.

► Cele mai mari rezerve de ape freatice sunt localizate în depozitele

deluviale, piemontane şi de terasă ;

► Adâ ncimea apelor freatice este cuprinsă între 1-3 m în luncile râ urilor şi
în câ mpiile joase de subsidenţă ; 15-20 m în terasele fluviatile, glacisuri
piemontane şi câ mpii înalte;
► În Piemontul Getic datorită permeabilită ţii mari a orizonturilor
superioare (pietrişuri) şi datorită lipsei unui orizont continuu de argilă ,
adâ ncimea orizontului freatic ajunge pâ nă la 100 m;

Apele de adâncime

► Sunt mai diversificate atâ t ca mediu de cantonare câ t şi ca grad de

mineralizare în raport cu alcă tuirea geologică a unită ţilor
morfostructurale în care sunt înmagazinate.

► Regiunile carpatice au rezerve mari în structurile sinclinale ale

cuverturii sedimentare în calcare, conglomerate Mz., în formaţiunile
sedimentare ale flişului Cr., Pg., în formaţiunile vulcanogen-sedimentare,
depozitele cuaternare din depresiunile intracarpatice;

► În Subcarpaţi există ape fosile înmagazinate în formaţiunile miocene care

însoţesc structurile petroliere. Acestea sunt în general mineralizate,
clorurate, sodice, iodurate etc;
 Profil N – S prin Piemontul Cotmeana
(după E. Liteanu, 1967)
Cuaternarul din România

Stratele de Cândeşti (villafranchiene = pleistocen inf.) – sunt alcătuite dintr-o alternanţă de orizonturi de pietrişuri, nisipuri
şi
argile; apele subterane sunt cantonate în orizonturile inferioare;
► În Podişul Moldovei există ape de adâ ncime cantonate în formaţiunile
siluriene, cretacice, sarmaţiene cu mineralizare mare (55-65 g/l) – în
jumă tatea N a Pod. Moldovei;

► În sudul podişului apele de adâ ncime sunt cantonate în depozitele

pliocene, uneori orizonturile acvifere de adâ ncime fiind sub presiune, ele
putâ nd genera apariţii arteziene.
► Apele din jumă tatea sudică a podişului sunt mai puţin mineralizate (sunt
potabile);

► În Podişul Dobrogei cele mai multe ape de adâ ncime sunt cantonate în
calcarele Mz. (în golurile subterane) dar şi în calcarele şi gresiile
sarmaţiene;

► În Câ mpia Româ nă apele de adâ ncime sunt puternic mineralizate, sunt

situate la adâ ncimi foarte mari; excepţie fac doar apele de adâ ncime
cantonate în depozitele de Câ ndeşti (villafranchiene) şi în stratele de
Fră teşti (pleistocen sup.), avâ nd şi calită ţi potabile;
 Principiul de formare a apelor
arteziene
ex. Apa freatică se află sub presiune
între două straturi impermeabile de
argilă

ro.wikipedia.org

Ape captive sunt aflate între

două straturi impermeabile.
(dacă se ridică pâ nă la
nivelul
solului se numesc ape
ascensionale; dacă depă şesc
nivelul solului se numesc
arteziene).
Sursa: http://alix.ecosapiens.ro/

http://caun.at.ua/_bl/0/44702690.gif
► În Dealurile şi Câ mpia de Vest unde există o mare varietate structurală de
ză că mâ nt şi chimismul apelor este diferit, termalitate accentuată
(depozitele calcaroase Mz., ape termale → 90⁰C puternic mineralizate şi
cu debite mari pâ nă la 17 mii m³/zi);
► În depozitele panoniene şi cuaternare sunt cantonate ape cu calită ţi
potabile a că ror mineralizare este mai mică de 1g/l;

► În Depresiunea Transilvaniei au fost puse în evidenţă ape de adâ ncime în

formaţiunile de cuvertură (paleogene, neogene, cuaternare) ce se
suprapun soclului cristalin; de multe ori sunt captive cu caracter
ascensional.

► Unele dintre aceste ape sunt puternic mineralizate: clorurate, sulfatate,

iodurate, bromurate, iar altele au calită ţi potabile funcţie de condiţiile de
ză că mâ nt;
Ape termale
România

http://1.bp.blogspot.com/-CZwLCsVYPPE/TV6VCIiEV-I/AAAAAAAACY8/TnyD6W2Jh4g/s1600/ape%2Btermale.JPG
http://blog.zonaeconomica.ro/wp-content/uploads/2011/05/localizarea-termelor-din-vestul-romaniei.bmp
http://mirceaeliade.wikispaces.com/file/view/800px-Circuitul_apei.jpg/32975461/800px-Circuitul_apei.jpg
Izvoarele minerale

► Pe teritoriul Româ niei există o mulţime de izvoare a că ror apă diferă prin
debit, cantitate de să ruri înmagazinate, temperatură etc. O categorie
aparte o constituie cele minerale la care conţinutul în săruri
depăşeşte 0,5 g/litru (Ielenicz, 2005).

► Au fost inventariate peste 2000 izvoare care prin debit, calită ţi

terapeutice au favorizat individualizarea de staţiuni balneare (Că ciulata,
Că limă neşti, Olă neşti, Covasna, Tuşnad, Bă ile Herculane, Felix, Vatra
Dornei, Borsec etc.).

se pot separa:
► ape minerale sărate concentrate în regiunile cu masive de sare
(Subcarpaţi, în dealuri şi depresiunile peritransilvane), ape minerale
feruginoase, carbonatate (în Carpaţi mai ales în aria mofetică );
► ape termale (în lungul liniilor de falie – în unele depresiuni tectonice,
Câ mpia de Vest etc.);
► ape radioactive (în aria unor masive carpatice cu roci magmatice vechi
sau a unor falii adâ nci);
► ape cu conţinut mineral complex (în Subcarpaţi).
Clasificarea izvoarelor minerale:

► bicarbonatate cu peste 1g/l bicarbonaţi de calciu, sodiu şi CO2;

► feruginoase – până în 10 g/l fier, ex. Vatra Dornei, Malnaş, Vâlcele, Buziaş
etc.;
► sulfuroase cu peste 1 mg/l sulf, sulfuri, hidrogen sulfurat – ex. Olăneşti,
Govora, Bala etc.;
► sulfatate – vin de la adâncimi mari pe linii de falie – ex. Bălţăteşti;
► clorosodice – cu peste 1g/l sodiu şi clor – la Ocna Sibiului, Ocna Mureşului,
Slănic etc.
► iodurate, bromurate etc.
► apele carbogazoase – cu peste 1g/l CO2 dar care sunt sărace în săruri –
ex. în aria mofetică;
► apele radioactive îmbogăţite în izotopi radioactivi – ex. Băile Herculane,
Tuşnad, Felix etc.

► După temperatura apei pot fi hipotermale (25-30⁰, la Bă ile Tuşnad,

Moneasa), mezotermale (la 35-45 ⁰), hipertermale (peste 45 ⁰ la Bă ile
Herculane), reci (temperatura apei inferioară valorii medii a aerului din
regiunea respectivă ).