Salina Târgu Ocna este o exploatare minieră a sării aflată în stațiunea balneoclimaterică Târgu

Ocna din Județul Bacău, Moldova, România. Este a treia cea mai mare salină și una din cele mai
vechi din România, ce aparține Societății Naționale a Sării „Salrom” S.A. Deține cea mai mare
bază de tratament din țară, amplasată în mina Trotuș la 240 m adâncime, ce oferă condiții pentru
relaxare, mișcare și tratarea afecțiunilor respiratorii. În interior se află amenajat unul dintre
puținele lăcașuri de cult din România construite în saline, cu hramul Sfintei Varvara. De
asemenea există și un muzeu al formării și exploatării sării.
Al doilea domeniu de activitate al societății îl constituie extracția, prepararea și
comercializarea sării pe teritoriul României și în afara țării, de unde se extrag anual circa 90 000–
120 000 tone de sare (în funcție de nivelul desfacerii și al cererii pieței). În ceea ce privește
extracția de saramură, anual 100 000 de tone ajung la Chimcomplex Borzești.
Atestarea mineritului în aceste zone a fost localizată în perioada daco-romană în Oituz și Târgu
Ocna, prin exploatări de suprafață (cariere și lacuri), ceea ce le declară a fi unele dintre cele mai
vechi saline din actualul teritoriu al României.
În perioada Evului Mediu salina aducea venituri importante, ceea ce a atras atenția domnitorilor
moldoveni. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare a avut loc instaurarea monopolului domnesc
asupra ocnelor. Documentul din 17 noiembrie 1502 a reprezentat reînnoirea unui privilegiu mai
vechi de aprovizionare cu sare direct de la ocne, întărit Mănăstirii Putna, și pe urmă ale altor
mănăstiri de pe teritoriul Moldovei. În aceeași perioadă sarea se exporta în țări
ca Polonia, Turcia, Serbia, Rusia iar din secolul XVII pe ambarcațiuni spre Egipt, Siria, Tartaria.
Pe teren cultural salina a fost menționată în lucrări ca Descriptio Moldaviae a lui Dimitrie
Cantemir, a fost descrisă pe scurt de călători străini precum Marco Bandini, Evliya Çelebi, Franz
Josef Sulzer și alții.
Salina este una din cele două exploatări de adâncime a sării din Regiunea Moldovei, a doua fiind
cea de la Cacica, Suceava. Cele două zăcăminte (Fețele Târgului (Vâlcele) și Gura Slănicului) au
fost estimate ca fiind depozitarele a circa 681 de milioane tone de sare. Masivul de sare gemă de
pe valea Vâlcele se asociază și cu săruri de potasiu în zona Gălean. Legate de formațiunile
salinifere sunt și numeroasele izvoare cu ape mineralizate din Parcul Măgura și Gălean.