Ocna Mureș

Militaru Albert-Ștefan
 Stemă
Stema orașului Ocna Mureș se compune dintr-un
scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat și
despicat, compus din 3 partiții. În partiția I, în
câmp roșu, se află un coif de soldat roman, de
argint, conturat cu negru. În partiția II, în câmp
verde, se află o gură neagră de intrare într-o
mină de sare, peste care broșează două ciocane
de minerit, mărginită cu o bordură de piatră
argintie. În partiția III, în câmp albastru, se află
două valuri de argint undate. Scutul este timbrat
de o coroană murală de argint cu 3 turnuri
crenelate.
Semnificațiile elementelor însumate:
Coiful de soldat roman semnifică prezența veche
a civilizației romane din această zonă. Gura de
mină reprezintă intrarea în ocna de sare,
ocupația de bază a locuitorilor, respectiv
mineritul prin exploatarea sării. Brâurile undate
simbolizează râul Mureș care străbate așezarea.
Coroana murală cu 3 turnuri crenelate semnifică
faptul că localitatea are rangul de oraș.
 Localizare
Orașul Ocna Mureș este situat în
partea de nord-est a județului Alba, la
55 km de Alba-Iulia și la 22 km de 
Aiud. Altitudinea medie a zonei este de
281 m.
Trasee de la Alba Iulia la Ocna Mureș

Cu mașina
La pas
 Salina Ocna Mureș
Zăcămintele de sare din Transilvania (exploatate
sistematic în cursul vremii la Ocna Dejului, Cojocna, 
Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-au format
cu 13,5 milioane de ani în urmă, într-o mare cu adâncime
redusă și sub un climat tropical, foarte cald. Etajul
geologic respectiv corespunde miocenului mediu. Stratul
de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei,
având o grosime medie (originară) de circa 400 m.
Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra
orizontului de sare au apăsat cu o greutate imensă
stratul maleabil și plastic de sare, care a căutat zone mai
slabe ale scoarței terestre la marginea Transilvaniei,
unde s-a ridicat sub forma unor ciuperci cu înălțimi de
peste 1.000 m, ajungând de multe ori chiar până la
suprafața pământului (cazul localităților cu vechi
exploatări de sare menționate mai sus). La Ocna Mureș
ciuperca de sare are o înălțime de cca 1.800 m (dovedită
prin foraje de cercetare).
Cupola masivului diapir de sare care aflorează la
suprafață (în centrul orașului Ocna Mureș) are o formă
elipsoidală, cu axa mare (orientată nord-sud) de 800 m și
axa mică (est-vest) de 500 m. Această zonă este
împrejmuită cu un gard de prefabricate, care cuprinde o
suprafață de 17 ha.
În afară de exploatarea zăcămintelor de sare gemă de la Ocna Mureș
și Războieni-Cetate, Salina Ocna Mureș a avut în perioada postbelică
și sarcina exploatării zăcământului de bentonit de la Ocna Mureș

Localizarea minei pe harta României

Exploatările vechi
Datorită apariției la suprafată a sării, zăcământul a fost exploatat încă din epoca bronzului, continuând
neîntrerupt în epoca dacică și epoca romană (în perioada romană localitatea s-a numit Salinae), în zona
de vest și nord-vest a masivului, prin mici cariere (aici se găsesc în prezent „Lacurile Romane”). Minele
romane erau, de obicei, camere lungi de 15-30 m, deschise la zi și cu exploatare în vatră. Din aceste
perioade au fost descoperite numeroase unelte specifice de minierit, cum ar fi o lopată cu mâner scurt,
mai multe de lopeți plate de tip „vâslă ”, un „satâr” cu mâner, două bucăți de lemn cu capete încovoiate
(probabil tălpi de sanie pentru transportarea blocurilor de sare iarna), icuri de tip pană si un târnăcop
primitiv (cu vârful dintr-un corn de bovină în care intra un mâner din lemn).

Unealtă de lemn folosită la

Zona Ocna Mureş pe Harta Iosefină a exploatarea sării de la Ocna Mureş
Transilvaniei din anii 1769-1773 (Sectio în epoca romană (Muzeul Naţional
140) al Unirii Alba Iulia)
Exploatări după anul 1791

După anul 1791 la Salina Ocna Mureș sarea uscată a fost exploatată în mai multe mine
subterane.
Minele de sare deschise între 1791-1880 au fost plasate exclusiv în partea de sud-vest a
masivului, având camere cu profil trapezoidal sau paralelipipedic. Galeriile de trasare ale
minelor au fost situate la cca 60 m sub suprafața terenului, spre a se evita străpungeri
incidentale cu vechile excavații miniere romane sau medievale. Ele sunt dispuse paralel cu
direcția generală de alungire a masivului, fiind plasate pe 3 axe paralele. Pe axa vestică se
găsește mina I (Iosif), mina II (Francisc) și mina III (Ferdinand), pe axa de mijloc mina IV
(Carolina) și mina V (fără nume), iar pe axa estică (în centrul masivului) mina VI (mină de
rezervă, fără nume) si o mină deschisă printr-un puț orb (fără nume). La lucrările de
prelungire ale minei III (Ferdinand) spre sud, la prelungirea unei camere-aripă a minei VI
(mina de rezervă) și la săparea spre vest a unei galerii din mina II (Francisc), s-a interceptat
sterilul din afara masivului de sare, la distanțe mai mici decât era de așteptat. Acolo unde
sterilul a fost străpuns pe un front larg (cum a fost cazul în partea de sud-vest a minei III
Ferdinand) s-au înregistrat infiltrații mari de apă în mină. Înafara masivului de sare a fost
săpat puțul Rudolf care a deservit și el acest grup de mine din partea de sud-vest a
zăcământului de sare.
Mina Ștefania(în perioada interbelică mina Regina Maria, după 1944 mina 23 August), deschisă în
anul 1872 în partea de sud-est a masivului de sare, a funcționat până în anul 1946. Mina a fost
exploatată prin 8 camere trapezoidale (I-VIII), de mari dimensiuni.

Mina Principele Nicolae(după 1944 numită mina 6 Martie), a fost deschisă printr-un puț în
partea centrală a masivului de sare în anii 1918-1919 și abandonată în anul 1954, ca urmare a
faptului că la orizontul -100 m s-a produs o legătură accidentală cu vechea mină surpată și
inundată Iosif, in urma căreia a fost și mina 6 Martie inundată. Sarea a fost exploatată aici prin
metoda dizolvării statice subterane, în camere paralelipipedice sau tronconice suprapuse.

Mina Regele Mihai(după 1944 Mina 1 Mai), deschisă între anii 1930-1932, în partea de nord a
masivului de sare, destinată inițial exploatării sării pe cale umedă (ca și mina învecinată Principele
Nicolae). Ulterior a fost reprofilată pentru exploatarea sării exclusiv pe cale uscată, în formă de
bulgări. Mina a avut 4 orizonturi (-90 m, -110 m, -130 m și -150 m), cu un puț de extracție (în incinta
întreprinderii, coordonate: 46.388881, 23.859743) și un puț de aeraj (în afara incintei, coordonate:
46.391148, 23.855391). După inundarea minei în 1978, ambele puțuri au fost demolate. În anul 1952 au
fost puse în funcțiune 6 sonde subterane in mina 1 Mai (câmpul I de sonde, la orizontul -150 m), care
produceau saramura pentru Uzinele de Produse Sodice din localitate. Activitatea minei și a celor 6
sonde subterane a fost sistată în anul 1978, în urma unei catastrofe miniere de proporții. In acel an s-a
produs o străpungere accidentală cu apele lacului învecinat Iosif, mina Regele Mihai (mina 1 Mai)
fiind inundată și scoasă definitiv din funcțiune.
La Salina Ocna Mureș sarea a fost extrasă și sub formă de saramură concentrată, prin 2 metode:
dizolvare statică, după anul 1896, la început prin puțuri (apa necesară dizolvării sării era luată
din drenul subteran/canalul de gardă care înconjura masivul de sare), apoi în bazine săpate în
sare pe talpa minelor vechi părăsite (apa se aducea din rȃul Mureș), mai tȃrziu din camere
paralelipipedice sau tronconice ("Mina Principele Nicolae", 1918-1954). S-a renunțat la
dizolvarea statică din cauza dezavantajelor: pericol permanent de surpare a tavanelor bazinelor
și a terenului de deasupra, coeficient redus de exploatare a sării, cantitați enorme de apă dulce,
necesitatea de a avea trei bazine pentru asigurarea continuității exploatării (un bazin care se
umple cu apă, unul în care are loc dizolvarea și unul din care se evacuează saramura).
dizolvare cinetică, cu sonde plasate în subteran (mina 1 Mai) sau la suprafața terenului (între
anii 1952-2010).

În cursul timpului, toate clădirile și instalațiile miniere (puțuri de extracție, stații de

încărcare, ateliere, linii ferate etc) existente de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până în
prima jumătate a secolului al XX-lea pe cupola masivului de sare, au dispărut, fie
demolate, fie prăbușite în minele vechi.
În ultimii ani au fost demolate și instalațiile aferente minei Regele Mihai (inundată în
anul 1978), aflate în incinta întreprinderii (puțul de extracție, moara etc).
Catastrofa din anul 1912

Până la mijlocul secolului al XIX-lea râul Mureș curgea în imediata

apropiere a masivului de sare. Din cauza pagubelor produse minelor de
sare în timpul deselor inundații ale Mureșului, în anii 50 ai secolului al
XIX-lea albia Mureșului a fost mutată cu câteva sute de metri mai spre
est. Totuși, în anul 1912 s-a produs o inundație catastrofală a Mureșului,
apele pătrunzând în unele dintre minele vechi, provocând surpări ale
tavanelor acestora, cu apariția la suprafața terenului a unor pâlnii și
cratere de mari dimensiuni care au afectat și zonele locuite învecinate.
Spre evitarea extinderii prăbușirilor minelor vechi, în anul 1952 s-a
hotărât umplerea tuturor cavernelor și craterelor formate deasupra
fostelor mine Romane, Iosif, Francisc, Ferdinand, Regina Maria și
Principele Nicolae, cu saramură concentrată.
Catastrofa din anul 1954
In urma unei străpungeri incidentale la nivelul orizontului -100
m al minei 6 Martie (fosta mină Principele Nicolae) cu lacul
format în urma surpării minei învecinate Iosif, apele lacului au
inundat mina 6 Martie, care a fost definitiv abandonată ca
urmare acestei catastrofe.

Catastrofa din anul 1978

În urma avariilor tehnice la mai multe sonde în anii 70 ai
secolului al XX-lea, Salina Ocna Mureș n-a mai fost în stare sa
furnizeze cantitățile necesare de sare în soluție uzinei de
produse sodice UPSOM din localitate. În această situație, s-a
hotărât pomparea diferenței de volum din lacurile de pe masivul
de sare, umplute cu saramură concentrată, contravenind unui
principiu elementar de protecție a masivului de sare. 
Catastrofa din anul 2010
Catastrofa a început în noaptea de 21 spre 22
decembrie 2010 la ora 02:00. Cauza
catastrofei a fost probabil neetanșeitatea
coloanei prin care se introduce în subteran
apă dulce sub presiune, la una din sondele
învecinate (123 sau 124). Au fost distruse 3
clădiri (inclusiv un magazin universal) și au
fost avariate străzile limitrofe M. Eminescu
și N. Iorga. În centrul zonei afectate, din
zona sud-estică a masivului de sare, s-a
format un crater umplut cu apă cu diametrul
de cca 200 m și adâncimea de cca 10 m[8].
Volumul lacului nou format este de
aproximativ 100.000 mc.
Debitul de gaze arse anual în Ocna Mureș
este de 150000 mc/ora, volumul gazelor
reziduale rezultat fiind de 1.314 miliarde
mc/an.
Unități de Cazare
Obiective turistice
Castelul Teleki
Ruinele castelului medieval atestat din anul 1290 ca Novum
Castrum ("Castelul Teleki"). În cartierul Uioara de Sus se află
ruinele unui vechi castel medieval, amintit în documentele
anului 1290 sub numele de Novum Castrum (“Castelul Nou”),
susținând prin această denumire existența unei fortificații
anterioare, aparținând secolelor X-XI, din care se mai pot vedea
porțiuni dintr-un val de pământ cu șanț. Acest “Castel Nou” a
fost construit la sfârsitul secolului al XIII-lea, din ordinul
regalității maghiare, pentru protecția salinei învecinate, fiind
apoi amintit în documentele anilor 1336 și 1382. Din secolul al
XIV-lea acest castel a devenit proprietatea unor nobili. 
Mihai Viteazul a donat castelul de la Uioara de Sus sfetnicului
său, banul Mihalcea. Din acest edificiu se mai pot vedea azi
ruinele unui turn pentagonal, reprezentând vechiul donjon.
“Castelul Nou” medieval a fost dărâmat parțial, în locul său
ridicându-se între anii 1850-1860 un impunător castel neogotic
pentru familia nobiliară Banffy, edificiu care a intrat ulterior în
proprietatea conților Teleki. Construcția este alăturată unor
locuințe anexe destinate personalului auxiliar de administrare și
întreținere a domeniului. În perimetrul curții există o pivniță de
vinuri și o capelă, care, inițial a fost dotată cu o orgă. Din
inițiativa familiei Teleki a fost amenajat în jurul castelului un
parc cu alei si arbori, printre care specii aclimatizate, unele
Salina Ocna Mureș
Lacurile din Ocna Mureș

Complexul lacustru Ocna Mures este situat in partea vestica a

Depresiunii Transilvaniei, la circa 10 km aval de confluenta
Muresului cu Ariesul.

In cadrul complexului se succed de la sud spre nord lacurile

antroposaline Ferdinand, Francisc, Iosif, 1 Mai, care in prezent
au cuvetele unite, precum si 23 August (Stefania) si Romane,
unitati lacustre separate.

Lacurile aflate pe masivele de sare din statiunea Ocna Mures

prezinta un interes turistic deosebit.

Dintre instalatiile de tratament de aici amintim: solariu cu

amenajari pentru aeroterapie si helioterapie, instalatii pentru
electroterapie, instalatii pentru bai calde, instalatii cu apa
minerala sarata concentrata.

Acces: Ocna Mures, Judetul Alba

Lacurile Ocna Mures este unul dintre cele mai importante

obiective turistice din Transilvania, obiectiv pe care nu ar
trebui sa-l ratati daca va aflati in apropiere.
Lacul Plus
Băile Sărate din Ocna Mureș
 Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ocna_Mure%C8%99

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Salina_Ocna_Mure%C8%99

https://www.infopensiuni.ro/cazare-ocna-mures/obiective-turistice-
ocna-mures/lacurile-ocna-mures_7141