Castrul auxiliar Bologa – Resculum

propuneri de punere în valoare

Castrul roman de la Bologa – Resculum a fost ridicat din punct de vedere geografic,
pe un promontoriu situat în apropierea confluenţei Crişului Repede cu pârâul Săcuieului
(valea Henţului), între aşezările actuale Poieni şi Morlaca. Rolul său strategic era de a
supraveghea şi închide culoarul Crişului Repede, înspre teritoriile barare de la vest. De
altfel, în faţa sa existau o serie de elemente de fortificaţie, cu rol de supraveghere şi
observaţie. Acestea se întindeau de la Măgura Bologii până la limita sudică a munţilor
Meseş, în pasul Poic. Astfel, menţionăm fortificaţiile de tip burgus descoperite la Negreni
şi Poic, turnurile de pază, semnalizare şi supraveghere descoperite la Bologa (6),
Vânători (7) şi Hodiş. În apropiere de Bologa, la Poieni, pe lângă cele cinci turnuri de
observaţie descoperite, s-au mai păstrat şi un burgus cu rol de vamă (probabil) şi o
porţiune de vallum (şanţ şi val de pământ întărit) 1 . În ultimii ani s-a mai descoperit, la cca.
4 km de castru, o fortificaţie tip post de santinelă, realizat din piatră (cu dimensiunea bazei
de 50x50m) 2 .
Denumirea de Resculum atribuită castrului de la Bologa provine de la o inscripţie de
pe un milliarium descoperit în anul 1851 pe drumul dintre Bologa şi Şutor (azi dispărut),
unde la finele textului apare: "M(illia) P(assuum) a R(esc) VL(o) VICO AN(artorum), care
după M. Macrea atestă construirea, sau mai degrabă refacerea, în timpul lui Maximinus
Thrax şi a fiului său, a unui drum care pornea de la localitatea R[es]cul(um), consemnând
până la vicus An(artorum) (Aimaş) distanţa de XVI m(illia passuum)". Pentru că drumul de
la Almaşul Mare duce direct la Bologa, unii istorici au presupus că aici se află Resculum.
Printre cei care susţin această teorie îl mai amintim şi pe N. Gudea (deşi puţin mai
rezervat). Din cauza proastei conservări a acestui text precum şi provenienţa miliarului,
unii autori susţin ca fiind eronată sau discutabilă această legătură dintre Bologa şi
Resculum. Dintre aceştia îi amintim pe V. Pârvan, V. Christescu, N. Gostar, I. I. Russu, I.
B. Cătăniciu, V. Wollmann, fiecare aducând alte argumente în sprijinirea teoriilor pe care
le susţin 3 .
Castrul auxiliar de la Bologa realizat imediat după cucerirea Daciei în 106 AD (nu se
cunoaşte de către care garnizoană, dar este posibil să fi fost cohorta I Brittonum, după
descoperirea unei ţigle având inscripţionat numele acesteia 4 ), a fost un castru de mici
dimensiuni construit iniţial din pământ şi lemn, atât incinta cât şi construcţiile din interior.
Acesta a fost extins pe la începutul secolului al II-lea, ca urmarea a stabilirii definitive în a
unei unităţi întregi (probabil anul 133 AD, prima menţionare a cohortei I Aelia Gaesatorum
în Dacia Porolissensis sau când cohorta II Hispanorum este mutată la Bologa, undeva
înainte de anul 154 AD 5 ), iar la începutul secolului al III-lea (datat pe baza formei
semicirculare a turnurilor 6 ) s-a modificat din nou, prin reconstruirea în piatră după o
arhitectură specifică 7 .
În urma extinderilor succesive interiorul este cu precădere alungit, cu o proporţie de
aproximativ 1:1,6 (în ultimele două etape). Axa porţilor principales este la 70 m faţă de
zidul nordic de incintă şi la 135 m faţă de cel sudic. Spaţiul ocupat de clădirile din latus au

1
Felix Marcu, Organizarea internă a castrelor din Dacia, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2009 apud Gelu Vicenţiu Olosutean,
Castrul şi aşezarea civilă romană de la Bologa, https://revistaglasul.wordpress.com/2012/03/09/gelu-vicentiu-olosutean-
castrul-si-asezarea-civila-romana-de-la-bologa, 16 iunie 2017.
2
***, Survey of the Roman Empire’s limes in Romania reveals new finds, http://archaeofeed.com/2016/09/survey-of-the-
roman-empires-limes-in-romania-reveals-new-finds, 16 iunie 2017.
3
Florin Fodorean, “Izvoare epigrafice privind drumurile din Dacia Romană”, în Revista Bistriţei, XVI, Editura Accent, Cluj-
Napoca, 2002, pp. 66-67.
4
***, Castrul roman Resculum, vizitat de străin, http://www.viatasatului.ro/index.php/cluj/104-cluj-poieni-castrul-roman-
resculum-vizitat-de-straini, 16 iunie 2017.
5
Felix Marcu, The internal planing of Roman forts of Dacia, http://krystianluczak.pl/wp-
content/uploads/2015/09/Resculum.pdf, 16 mai 2017.
6
Ibidem.
7
Nicolae Gudea, “Dacia Porolissensis. I. Contribuţii la o bibliografie a istoriei militare şi la un scurt istoric al cercetărilor”, în
Revista Bistriţei, XIV, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2002, p. 356.
o lăţime de 30-35 m de la nod la sud. Astfel retentura este dublă în comparaţie cu
praetentura, fiind extinsă la sud pe timpul ultimei faze de dezvoltare a castrului. Repartiţia
parcelelor pentru anumite clădiri a fost posibilă doar după descoperirea aleilor care
constituiau spaţiul liber dintre clădiri (în marea lor majoritate barăci ale soldaţilor) 8 .
„Numeroasele cărămizi şi ţigle ştampilate găsite peste tot pe unde s-a cercetat,
confirmă staţionarea în castru a două corpuri de trupă. (...) Contextul arheologic în care
apar aceste ştampile nu aduce nici o precizare în legătură cu ordinea staţionării lor în
castru. Este posibil ca ele să fi staţionat succesiv, dar dimensiunile castrului nu se opun
existenţei unei garnizoane compusă din ambele corpuri de trupă” 9 .
Se poate vorbi despre împărţirea castrului în două sectoare longitudinale, în care cel
estic este mai lat cu 10 m faţă de cel vestic. Se poate trage aceeaşi concluzie dacă se ia
în calcul prezenţa simultană în cadrul castru a două corpuri de trupă. Dimensiunile
comandamentului sunt destul de mari, ceea ce a fi putut reprezenta un avantaj în
utilizarea acesteia de doi comandanţi. Este probabilă şi existenţa a două clădiri în care să
fi locuit cei doi comandanţi (dacă luăm în considerare caracterul civil, când comandantul
era prezent împreună cu toată familia sa). Este interesant că în latus sunt două clădiri
destul de mari în stânga şi dreapta comandamentului, fiecare dintre ele putând să
corespundă jumătăţii de castru ocupat de fiecare trupă 10 .
Modificări importante în organizarea interiorului castrului s-au petrecut şi după
mijlocul secolului al III-lea, ce au încălcat regulile castramentaţiei prin blocarea porţilor
pretoria şi decumana (similar ca şi la poarta sinistra de la Moigrad-Pomet), s-au construit
clădiri noi peste via sagularis (ca la Buciumi şi Moigrad-Pomet) sau a fost extins
praetoriumul peste aceasta (ca la Bucium, Căşei şi Gilău) 11 .
Aşezările civile amplasate în vecinătatea castrelor din Dacia au fost cercetate,
respectiv studiate, într-o măsură relativ mică în comparaţie cu alte provincii. Vicus-ul de la
Bologa nu face excepţie, aici fiind efectuate doar sondaje arheologice în urma cărora a
fost determinată aproximativ poziţionarea şi întinderea aşezării 12 .
Primele sondaje asupra castrului de la Bologa au fost realizate în anul 1878 de către
Torma Karoly şi săpături limitate în anul 1936 de către Mihail Macrea. În urma acestor
cercetări a rezultat o fişă a sitului în care s-au menţionat următoarele 13 : “pe teren se
disting un val înalt de trei-patru metri şi două şanţuri, precum şi locul porţilor pe laturile de
nord, est şi vest. Dimensiunile aproximative ale castrului sunt de 205x203x121x121 metri,
laturile lungi fiind cele de est şi de vest. Suprafaţa este de cca 2 ½. Zidul de incintă este
de piatră şi gros de 5 m. În faţă există o bermă lată de 1-1,5 m, apoi două şanţuri. În
interior zidul se sprijinea pe un val de pământ, care susţinea un aşa numit drum de rond,
lat de 2,5 m. Poarta de est avea deschiderea de 7,40 m şi era flancată de bastioane de
ziduri drepte înspre interior şi ieşind în afară în formă de semicerc. La colţuri castrul avea
bastioane trapezoidale. Interiorul castrului nu a fost cercetat în 1936, dar cercetările mai
vechi ar fi identificat urmele praetoriului în jumătatea de sud a castrului. Aproape de
partea estică, a fost constatată, lângă zidul de incintă, o construcţie patrulateră servind
probabil pentru susţinerea unei platforme de luptă. Înainte de construirea castrului de
piatră a existat un castru de pământ. Spre sud de castru a fost identificate urmele unui
apeduct, iar la 120 m vest de colţul de nord-vest de castru, urmele unei construcţii de
31,40x20 m, presupusă a fi baia castrului. La est de castru, pe o suprafaţă de câteva
hectare, se întindea aşezarea civilă, cu temeli de construcţii. Mai spre est, de-a lungul

8
Felix Marcu, The internal planing of Roman forts of Dacia, http://krystianluczak.pl/wp-
content/uploads/2015/09/Resculum.pdf, 16 mai 2017.
9
Eugen Chirilă; Nicolae Gudea, “Şantierul arheologic Bologa, jud. Cluj (1967)”, în Materiale şi cercetări arheologice, 1973,
vol X, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1973, p.120.
10
Felix Marcu, The internal planing of Roman forts of Dacia, http://krystianluczak.pl/wp-
content/uploads/2015/09/Resculum.pdf, 16 mai 2017.
11
Nicolae Gudea, “Dacia Porolissensis. I. Contribuţii la o bibliografie a istoriei militare şi la un scurt istoric al cercetărilor”, în
Revista Bistriţei, XIV, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2002, p. 357.
12
Gelu Vicenţiu Olosutean, Castrul şi aşezarea civilă romană de la Bologa,
https://revistaglasul.wordpress.com/2012/03/09/gelu-vicentiu-olosutean-castrul-si-asezarea-civila-romana-de-la-bologa, 16
iunie 2017.
13
***, Arhiva Repertoriului Arheologic al României a Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan" ,
http://www.cimec.ro/Arheologie/RAR/Imagini-RAR/RAR%20Transilvania-Cluj%201948/RAR-Cluj-030-1.jpg, 16 iunie 2017.
drumului care venea de la Napoca, era cimitirul, din care în 1877, la locul « La Dealul
Bichii », a ieşit la iveală un relief funerar”.
În 1967 cercetările au fost reluate de Nicolae Gudea şi Eugen Chirilă, mai
aprofundate de această dată, ce au urmărit în primul rând stabilirea planului şi a
dimensiunilor exacte ale castrului de piatră, determinarea poziţiei praetoriului şi în funcţie
de aceasta, cercetarea porţii praetoria 2 14 .
În urma săpăturilor arheologice a rezultat că în faza de piatră, castrul, de formă
dreptunghiulară, cu laturile lungi orientate nord-sud, avea dimensiunile de 213 x 133 mp.
Suprafaţa castrului se apropie deci de 3 ha 15 .
“Zidul din incintă, din care se păstrează în cea mai mare parte temelia şi foarte puţin
din partea superioară, având o grosime de 1,50 m este construit în tehnica opus incertum.
Temelia marcată de o bordură la nivelul bermei, este mai groasă cu 0,30 m. Ea nu are
feţe regulate, mai ales pe interior. A fost înfiptă în valul castrului de pământ. Materialul
arheologic descoperit în aceste secţiuni este foarte sărac, reducându-se doar la
fragmente ceramice şi ţigle.
Din zidul praetoriului construit în tehnica opus incertum se păstrează numai temelia
groasă de 0,90 m. Praetorium-ul are dimensiunile de 36 x 30 m. Aceste dimensiuni sunt
date sub rezervă. (...) Deschiderea praetoriului este spre nord, ceea ce a permis să se
stabilească poziţia porţii praetoria, care se află pe latura de nord. Cantitatea mare de ţigle
şi olane arată că praetoriul a fost acoperit cu ţiglă. (...)
Zidul turnurilor porţii praetoria este construit din blocuri care spre exterior sunt prinse
cu mortar. Spaţiul din faţă al turnurilor, până la o linie care corespunde cu faţa interioară a
zidului de incintă este umplut cu bolovani, probabil până la înălţimea agger-ului. Parterul
turnurilor nu era locuit. Intrarea se făcea de pe agger, turnurile neavând latură externă
spre agger. Judecind după numeroasele piroane descoperite la suprafaţa terenului,
turnurile aveau etaj. (...) În spaţiul dintre turnuri pe prundişul care acoperea via praetoria a
fost dezvelit un bloc de piatră cioplită care ornamenta poarta. (...) Mai târziu poarta a fost
blocată cu un zid gros de 0,80m, cu temelia pe prundişul drumului. în spatele acestui zid,
spre interior, sunt urme de locuire constând dintr-o vatră, material ceramic şi o pereche de
foarfeci din fier” 16 .
Începând din anul 2012 sub, coordonarea lui Felix Marcu, se realizează cercetări
sistematice la castrul de la Bologa. Astfel rezultatele campaniilor dintre anii 2012 – 2015
sunt în linii mari următoarele:
“1. Clădirea comandantului avea planul parţial reconstruibil, cel puţin pe aproximativ
o jumătate (cea de E) a suprafeţei sale, în cadrul unei aşa-zise faze principale romane.
2. În totalitate au fost stabilite cel puţin patru faze de construcţie:
a. O fază de lemn, cea mai timpurie, în stadiul actual al cercetărilor.
b. O fază principală romană, care defineşte o clădire de tip casă mediteraneană, cu
o curte interioară dispusă median, înconjurată pe toate laturile de încăperi şi de un portic.
c. O fază secundară de piatră, observabilă numai în colţul de SE al clădirii, sub
forma unei instalaţii improvizate de hypocaustum, plasată deasupra unuia dintre pereţii de
compartimentare din faza principală, prăbuşit pe podeaua superioară de opus signinum.
d. O ultimă fază (cea mai recentă), considerată post-romană, definită de un sistem
de tălpi de piatră legată cu lut, care ar fi suţinut pereţi de lemn, precum şi câteva podele
de lut bătut, aşezat peste un strat de ţigle ştampilate, întoarse cu faţa în jos. Tot din
această fază face parte şi o platformă al cărei scop este greu de precizat, formată din
cărămizi ale pilae-lor de hypocaustum, plasată aproximativ în centrul curţii.
e. O menţiune specială merită sectorul de NE al clădirii, unde faza principală romană
este puternic deranjată de un grup de instalaţii, în special două aparente cuptoare
menajere şi două platforme solide (piatră şi ţigle)” 17 .

14
Eugen Chirilă; Nicolae Gudea, “Şantierul arheologic Bologa, jud. Cluj (1967)”, în Materiale şi cercetări arheologice, 1973,
vol X, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1973, p.115.
15
Ibidem.
16
Ibidem, pp. 115-116.
17
Felix Marcu; George Cupcea; Ioniţă Petriţ; Mátyás Bajuzs; Gelu Olosutean, “Bologa, com. Poieni, jud. Cluj. Punct: Castrul
auxiliar Bologa”, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2016, Institutul Naţional al Patrimoniului, 2017,
p. 25.
 “Stadiul de conservare al clădirii este foarte bun, păstrându-se chiar partea
superioară a podelei. Toate încăperile par să fie încălzite, inclusiv în pereţi, datorită
descoperirii multor tegulae mamatae, dintre care o parte semnificativă in situ, adică lipide
de faţa de N a zidului. Descoperirea inelului de aur în nu face decât să confirme
funcţionalitatea clădirii intuită de N. Gudea, compartimentările interioare fiind însă
diferite 18 .
Porta praetoria, redescoperită prezintă câteva particularităţi şi cel puţin două faze de
construcţie:
“a. O fază iniţială de lemn este observabilă în proximitatea ambelor bastioane, sub
forma unor gropi de stâlp de lemn, de mari dimensiuni, uşor detectabile în masa de lut ce
forma valul.
b. Faza principală de piatră, cu bastioanele rotunjite” 19 .

Săpăturile de la şantierul arhelorgic - castrul Bologa focalizate pe cele două

obiective poarta praetoria şi locuinţa comandantului sunt departe de a fi finalizate, motiv
pentru care presiuni ale factorilor politici de atragere a fondurilor structurale pentru unele
lucrări de reconstrucţie 20 le considerăm a fi premature, putând a avea chiar un efect
negativ asupra valorii de patrimoniu a sitului. Este necesară realizarea în prealabil (la
rece) a unei strategi cu o viziune mai largă decât cea pe plan local sau regional, precum şi
o analiză a abordărilor contemporane şi a exemplelor similare de la nivel internaţional.
În practica punerii în valoarea a siturilor arheologice romane de pe teritoriul
României şi a altor ţări din vest se poate constata o predispoziţie spre reconstrucţie, cu
precădere a porţilor împreună cu o porţiune din zidul de incintă (metode deja practicate de
la sfârşitul secolului XIX: Porolissum 21 şi Arutela 22 – Romania, Saalburg 23 şi Biricana 24 –
Germania, Vindolanda 25 şi Arbeia 26 – Anglia). Presupunând că acest tip de abordare se
doreşte a fi una cu rol educativ, mesajul transmis privitorului este totuşi neclar, parţial şi
inexact. Fără o concepţie unitară aceste elemente reconstruite parţial nu oferă informaţiile
necesare, motiv pentru care tot efortul depus şi investiţiile realizate pot să nu îşi atingă
efectul scontat.
Un model interesant este cel din Carnuntum 27 , Austria în care în ultimii ani s-a iniţiat
un program de reconstrucţie a unui cartier din oraşul roman. Astfel patru clădiri au fost
reconstruite pe poziţia lor iniţială: o casă a unui comerciant (casa lui Lucius), o vilă
urbană, o baie publică precum şi o clădire reconstruită parţial care adăposteşte singura
pardoseală de mozaic păstrată. Toate clădirile precum şi nivelul drumului corespund
primei jumătăţi a secolului al IV-lea AD. Reconstrucţia clădirilor s-a realizat prin metodele
arheologiei experimentale. Ridicarea pereţilor s-a realizat parţial cu piatră in situ, cu unelte
romane reconstruite şi utilizând tehnologii de construcţie antice. Părţile din lemn au fost
realizate în mare parte din lemn vechi debitat manual. Plăcile pentru sistemul de încălzire
prin pardoseală au fost realizate prin intermediul unui cuptor reconstruit pe amplasament
utilizând piese originale ca şi model. Ţiglele de acoperiş au fost reproduse într-un atelier
specializat având la bază cele originale descoperite în săpături. Resturi de pictură murală

18
Felix Marcu; George Cupcea; Gelu Olosutean; Cristian Filip; Imola Boda; Xenia Păuşan, “Bologa, com. Poieni, jud. Cluj.
Punct: Castrul roman”, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2012, Institutul Naţional al
Patrimoniului, 2013, p. 151.
19
Felix Marcu; George Cupcea; Ioniţă Petriţ; Mátyás Bajuzs; Gelu Olosutean, “Bologa, com. Poieni, jud. Cluj. Punct: Castrul
auxiliar Bologa”, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2016, Institutul Naţional al Patrimoniului, 2017,
p. 25.
20
Felix Marcu; George Cupcea; Ioniţă Petriţ; Mátyás Bajuzs; Gelu Olosutean, “Bologa, com. Poieni, jud. Cluj. Punct: Castrul
auxiliar Bologa”, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2016, Institutul Naţional al Patrimoniului, 2017,
p. 25.
21
https://ro.wikipedia.org/wiki/Porolissum, 19 iunie 2017.
22
https://ro.wikipedia.org/wiki/Castrul_roman_Arutela, 19 iunie 2017.
23
http://www.saalburgmuseum.de/english/sb_en_home.html, 19 iunie 2017.
24
https://www.weissenburg.de/poi/kastell_biriciana-1861/, 19 iunie 2017.
25
http://www.vindolanda.com/, 19 iunie 2017.
26
http://www.twmuseums.org.uk/arbeia, 19 iunie 2017.
27
Carnuntum a fost iniţial un castru legionar fondat la mijlocul sec. I AD, ulterior aceasta a devenit capitală a provinciei
Pannonia Superior. Fiind un oraş aflat la intersecţia unor importante rute comerciale pe Dunăre, acesta s-a dezvoltat
continuu găzduind până la 50000 de locuitori - https://en.wikipedia.org/wiki/Carnuntum, 17 iunie 2017.
au oferit posibilitatea refacerii parţiale a decoraţiilor pereţilor şi a tavanelor în cadrul
construcţiilor. Foarte puţin mobilier din lemn a supravieţuit, dar acesta a fost reconstruit
bazându-se pe izvoare scrise şi ilustrate, precum şi după unele păstrate în alte muzee 28 .
O altă abordare de punere în valoare a castrelor romane este reţeaua de fortificaţii a
Limes-ului (unele sectoare fiind deja incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO),
care se constituie dintr-o suită de situri arheologice, spaţii muzeale clasice sau moderne,
spaţii educative şi de petrecere a timpului liber, ce sunt legate prin intermediul unui traseu
turistic bine definit, marcat şi mediatizat (Hadrian’s Wall – Anglia 29 şi Deutsche Limes-
Strase – Germania 30 ). Astfel fiecare sit nu este tratat individual ci ca făcând parte dintr-un
întreg. Aceste trasee sunt realizate cu o adresabilitate multiplă, existând trasee pentru
fiecare tip de mijloc de deplasare (pas, velo, auto).
Mediatizarea şi transmiterea informaţiilor către publicul larg, este un alt instrument
de punere în valoare a patrimoniului. Este foarte important ca pentru fiecare sit să existe
materiale informative sub formă clasică (cărţi, reviste, albume, pliante, hărţi, machete)
precum şi mijloace moderne simulări 3D 31 , clipuri publicitare, emisiuni documentare,
spoturi publicitare şi site-uri proprii prin intermediul cărora să se comunice cu potenţialii
vizitatori 32 , inclusiv să se desfăşoare campanii media şi cu ajutorul reţelelor de socializare.
Nu trebuie neglijată partea comercială, care mai poate acoperii unele costuri de
funcţionare. În apropierea siturilor se găsesc puncte de comercializare a suvenirurilor,
precum şi un puncte alimentare adaptate la importanţa sitului şi la numărul de vizitatori
preconizat 33 . Tot în această categorie se pot include şi festivalurile cu tematică antică,
care pe lângă rolul de popularizare mai au şi un important rol comercial, prin afluxul mare
de vizitatori atras cu aceste ocazii.
În toate siturile de acest gen (ca şi în toate spaţiile muzeale) o importanţă deosebită
este acordă copiilor. Astfel se încearcă identificarea şi crearea unor atracţii, activităţi şi
evenimente ce să le atragă interesul în funcţie de specificul fiecărei categorii de vârstă 34 .

Ca să tragem o concluzie asupra celor prezentate până acum, propunem următorul

scenariu pentru punere în valoare a castului roman de la Bologa:
- finalizarea săpăturilor arheologice în cadrul castrului, sau cel puţin la nivelul
porţilor, clădirii comandamentului şi a locuinţei comandantului şi realizarea unor lucrări de
conservare primară a sitului;
- reconstruirea locuinţei comandantului sub forma unui atelier de arheologie
experimentală, în cadrul unor workshopuri şi tabere tematice pluridisciplinare (după
exemplul de la Carnuntum 35 ). În cadrul acestora se va încerca a se folosi cât mai mult
material arheologic in situ, precum şi utilizarea de materiale 36 , tehnici şi tehnologii romane
antice;
- continuarea săpăturilor arheologice în restul castrului în vicus, prin utilizarea
voluntarilor şi a taberelor arheologice;
- integrarea sitului în cadrul unui circuit al limesului, pentru început la nivel judeţean,
apoi regional şi într-un final ajungându-se la unul naţional;
- realizarea de materiale informative de genul broşurilor, site-urilor informative,
reconstrucţiilor 3D, filmelor documentare şi de informare, clipurilor publicitare;
- amenajarea unui mic muzeu local cu o tematică bine stabilită (de exemplu locuirea
civilă în cadrul castrelor), precum şi informaţii despre castru, istoricul şi importanţa
acestuia în cadrul limesului şi prezentarea artefactelor descoperite în cadrul săpăturilor.

28
https://www.carnuntum.at/en/visitor-information/reconstructions, 17 iunie 2017.
29
http://hadrianswallcountry.co.uk/, 19 iunie 2017.
30
http://www.limesstrasse.de/deutsche-limes-strasse/home/?L=1, 19 iunie 2017.
31
http://www.limeswelten.de/
32
http://www.limesdacicus.ro/ro/
33
https://www.carnuntum.at/en/visitor-information/gastronomy
34
https://www.carnuntum.at/en/visitor-information/carnuntum-with-kids
35
https://www.carnuntum.at/en/visitor-information/reconstructions/villa-urbana, 17 iunie 2017.
36
Rezultatul unui studiului realizat la castrul de la Bologa de specialiştii Universităţii Nicolaus Copernicus din Turin, Polonia,
a determinat ca în compoziţia mortarului roman s-a folosit: var, apă şi nisip local - Nauka w Polsce; Felix Marcu; Jacek
Rakoczy, Survey of the Roman Empire’s limes in Romania reveals new finds, http://archaeofeed.com/2016/09/survey-of-
the-roman-empires-limes-in-romania-reveals-new-finds, 16 iunie 2017.
Acest muzeu va trebui sa facă parte din cadru unei reţele de mici muzee, fiecare cu o
tematică specifică;
- amenajarea unor spaţii speciale pentru petrecerea timpului liber, inclusiv cu zone
de alimentaţie publică (deja consacrate în cadrul siturilor cu valoare educativ-culturală);
- organizarea unor evenimente şi festivaluri cu specific antic roman.

arh. Laurenţiu Komaromi-Gheorghe

20.06.2017
Cluj-Napoca
 Ilustraţii

Fig. 1 - Situri de importanţă militară de pe teritoriul Daciei – nr. 21 Castrul auxiliar de la Bologa,
după Nicolae Gudea, „The Defensive System of Roman Dacia”, Britannia, Vol. 10, 1979, p. 72 –
http://www.xlegio.ru/pdfs/gudea.pdf, 16 iunie 2017

Fig. 2 – Organizarea limes-ului: castrul de la Bologa şi linia turnurilor de santinelă, după

Nicolae Gudea, „The Defensive System of Roman Dacia”, Britannia, Vol. 10, 1979, p. 72 –
http://www.xlegio.ru/pdfs/gudea.pdf, 16 iunie 2017
 Fig. 3 – Planul Castrul de la Bolog, după
Nicolae Gudea, „The Defensive System of Roman Dacia”, Britannia, Vol. 10, 1979, p. 72 –
http://www.xlegio.ru/pdfs/gudea.pdf, 16 iunie 2017

Fig. 4 – Castrul de la Bolog - http://www.taracalatei.ro/wp-content/uploads/2016/08/aeriene_-

2_resize-1255x768.jpg, 16 iunie 2017
Fig. 5 – Săpături la casa comandantului castrului de la Bolog - http://www.taracalatei.ro/wp-
content/uploads/2016/08/Bologa-24_resize-1152x768.jpg, 16 iunie 2017

Fig. 6 – Săpături la poarta praetoria a castrului de la Bolog - http://www.taracalatei.ro/wp-

content/uploads/2016/08/aeriene_-8_resize-1280x756.jpg, 16 iunie 2017
 Fig. 7 – Reconstrucţia porţii praetoria a castrului de la Porolissum, România -
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0a/Gate_Porolissum.jpg, 16 iunie 2017

Fig. 8 – Reconstrucţia porţii praetoria a castrului de la Biriciana, Germania -

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/e7/Kastell_Biriciana_%28Wei%C3%9Fenburg_i
n_Bayern%29.jpg, 16 iunie 2017
 Fig. 9 – Ruinele conservate primar de la castrul Housesteads, Anglia - http://www.english-
http://hadrianswallcountry.co.uk/sites/default/files/photos/Housesteads%20Roman%20Fort.jpg, 16
iunie 2017

Fig. 10 – Reconstrucţiile de la Carnuntum,, Austria (thermele şi vila urbană) -

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/2f/Open_air_museum_Petronell_-
_Thermae%2C_Villa_Urbana_and_Valetudinarium.jpg , 19 iunie 2017

Fig. 11 – Reconstrucţie 3D a castrului si vicusului de la Carnuntum, Austria -

https://www.7reasons.net/wp-content/uploads/2016/03/Car_Castra_Singularis_2.jpg, 19 iunie 2017
 Fig. 12 – Hadrian’s Wall Patah - http://arounddeglobe.com/wp-
content/uploads/2015/04/hadrian_wall_path_map.png, 19 iunie 2017

Fig. 13 – Afişul festivalului roman 3R din Călugăreni, 2015 - http://www.limesdacicus.ro/wp-

content/uploads/2015/07/plakat_3R_3015_vegso.jpg, 19 iunie 2017