La 24 august 79, după

secole în care s-a aflat în

stare latentă, vulcanul
Vezuviu erupe în sudul
Italiei de astăzi, devastând
prosperele oraşe romane
Pompeii şi Herculaneum şi
ucigând mii de persoane.
Oraşele, acoperite de un
strat gros de material
vulcanic şi noroi, nu au
fost reconstruite niciodată
şi au fost uitate în cursul
istoriei. În secolul XVIII,
Pompeii şi Herculaneum
au fost redescoperite şi
excavate, aducând probe
arheologice fără precedent
despre viaţa de zi cu zi a
civilizaţiei antice.
Orasele antice Pompeii şi Herculaneum se găseau
în apropiere de poalele Muntelui Vezuviu, în Golful
Neapole. În vremea Imperiului Roman timpuriu, în
Pompeii trăiau 20.000 de oameni, printre care
negustori, meşteşugari şi fermieri care exploatau
solul bogat al regiunii, cultivând viţă de vie şi pomi
fructiferi. Nimeni nu bănuia că fertilul pământ negru
reprezentă de fapt rămăşiţe ale erupţiilor anterioare
ale Vezuviului.
Herculaneum a fost un oraş în care au locuit
5.000 de oameni A fost şi o destinaţie de
vacanţă preferată a romanilor bogaţi.
Denumit după eroul mitologic Hercule,
Herculaneum găzduia vile opulente şi băi
romane grandioase. Obiectele folosite la
practicarea jocurilor de noroc descoperite la
Herculaneum şi un bordel descoperit la
Pompeii atestă natura decadentă a celor două
oraşe. În apropiere se găseau şi comunităţi
mai mici, cum ar fi liniştitul orăşel Stabiae
La prânz, în ziua de 24 august, anul 79,
această prosperitate a luat sfârşit, atunci când
vârful Vezuviului a explodat, propulsând în
stratosferă un nor de cenuşă în formă de
ciupercă. În următoarele 12 ore, cenuşa
vulcanică şi pucioasa au invadat oraşul,
obligându-i pe locuitori să fugă speriaţi.
Aproximativ 2.000 de oameni au rămas la
Pompeii, ascunşi în pivniţe sau în structuri din
piatră, aşteptând sfârşitul erupţiei
Un vânt din vest a protejat oraşul
Herculaneum de faza iniţială a
erupţiei, însă un nor gigantic de
cenusă încinsă şi de gaz a coborât
pe panta vestică a Vezuviului,
înconjurând oraşul şi omorându-i
pe cei care au rămas acolo. Acest
nor mortal a fost urmat de un şuvoi
de noroi vulcanici şi piatră, care a
îngropat oraşul. Oamenii care au
rămas la Pompeii au fost ucişi în
dimineaţa zilei de 25 august, când
un nor de gaz toxic a ajuns în oraş,
sufocându-i pe cei care nu au fugit.
A urmat un şuvoi de rocă şi cenuşă,
care a facut ca acoperişurile şi
zidurile să se prăbuşească,
îngropându-i astfel pe cei morţi.
O mare parte din ceea ce cunoaştem despre această erupţie provine
dintr-o relatare a lui Plinius cel tânăr, care locuia în vestul Golfului
Neapole atunci când a explodat Vezuviul. În două scrisori adresate
istoricului Tacitus, a povestit despre modul în care “oamenii îşi
acopereau capul cu pernele, singura apărare împotriva unei ploi de
piatră” şi despre cum “un nor negru şi înfricoşător, încărcat de
materie combustibilă avansa spre oraş. Unii îşi deplângeau propria
soartă. Alţii se rugau să moară.”
Plinius, în vârstă de doar 17 ani
la vremea respectivă, a scăpat
din această catastrofă, ulterior
devenind un cunoscut scriitor şi
administrator roman. Unchiul
său, Plinius cel bătrân, a fost
mai puţin norocos. Plinius cel
bătrân, un biolog de renume, la
vremea erupţiei era
comandantul flotei romane în
Golful Neapole. După ce
Vezuviul a explodat, el şi-a
îndreptat bărcile spre Stabiae,
pentru a investiga erupţia şi
pentru a-i îmbărbăta pe
locuitorii înspăimântaţi. După ce
a ajuns la ţărm, a murit din
cauza gazelor toxice.
Potrivit relatării lui Plinius cel tânăr, erupţia a
durat 18 ore. Pompeii a fost îngropat sub un
strat de 5 metri de cenuşă, iar coasta a suferit
modificări majore. Herculaneum a fost îngropat
sub aproape 20 de metri de noroi şi material
vulcanic. Unii locuitori ai oraşului Pompeii s-au
întors ulterior pentru a-şi scoate casele
distruse de sub stratul de cenuşă şi pentru a-şi
salva bunurile de valoare, însă adevărate
comori au ramas acolo şi au fost uitate.
În secolul XVIII, un săpător de fântâni a scos la suprafaţă,
în locul unde s-a gasit oraşul Herculaneum, o statuie de
marmură. Administraţia locală a excavat alte valoroase
obiecte de artă, însă proiectul a fost abandonat. In 1748,
un fermier a descoperit sub via sa urme ale oraşului
Pompeii. De atunci, excavările au continuat aproape fără
întrerupere până în prezent. În 1927, guvernul italian a
continuat excavările la Herculaneum, recuperând
numeroase opere de artă: statui de marmură şi de bronz
şi picturi de mare valoare
La Pompeii au fost descoperite
rămăşiţele a 2.000 de bărbaţi,
femei şi copii. După ce au murit
asfixiaţi, cadavrele lor au fost
acoperite de cenuşă, care a întărit
şi păstrat conturul corpurilor.
Ulterior, cadavrele s-au
descompus, lăsând în urmă un soi
de mulaj. Arheologii care au
descoperit aceste mulaje au
umplut spaţiile goale cu ghips,
relevând în detaliu poziţiile în care
au murit victimele vulcanului.
Şi restul oraşului pare a fi conservat în
urma trecerii timpului. Simple obiecte care
spun povestea vieţii de zi cu zi în Pompeii
sunt la fel de valoroase pentru arheologi
ca şi statuile şi frescele. Abia în 1982 au
fost descoperite la Herculaneum primele
rămăşiţe umane. Sutele de schelete
descoperite poartă urmele care atestă
moartea oribilă de care au avut parte.
 Bibliografie
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vezuviu

http://www.google.ro/images?hl=ro&rlz=1T4GGLL
_roRO334RO335&q=pompei%20vezuviu&um=1
&ie=UTF-8&source=og&sa=N&tab=wi

http://www.google.ro/images?hl=ro&rlz=1T4GGLL
_roRO334RO335&q=pompei%20herculaneum&u
m=1&ie=UTF-8&source=og&sa=N&tab=wi
Din cenuşa imperiului

Proiect realizat de Bătrînu

Alexandra-Ozana
Clasa a VIII-a A