DOI VULCANI AI ITALIEI: ETNA SI VEZUVIU

Doi vulcanii ai Italiei: Etna si Vezuviu

Vulcanii din Italia, inclusiv Muntele Etna din Sicilia si Muntele Vezuviu din apropierea orasului Napoli s-au format ca rezultat al subductiei anticei litosfere oceanice a Tetisului sub arcul Calabriei, care doar recent s-a ciocnit cu restul Siciliei si partea sudica a peninsulei Italice.

Vulcanul Etna Sicilia, Italia

Sicilia este o insula ce apartine de Italia si este totodata cea mai mare i una dintre cele mai dens populate insule din Marea Mediteran. mpreun cu insulele Egadi, Lipari, Pelagie, i Panteleria, Sicilia formeaz o regiune autonom din Italia. Aceasta este situata la aproximativ 160 km in nord-estul Tunisiei (nordul Africii) si este separat de Peninsula Italica prin strmtoarea Messina. Capitala Siciliei este orasul Palermo. Insula este in mare parte muntoasa, iar activitatea seismica si vulcanic este destul de intensa. Cel mai nalt vulcan activ al Europei este Muntele Etna, de pe coasta de est a Siciliei, el atingand altitudinea de 3340 m. La fel ca in cazul altor vulcani, de-a lungul timpului inaltimea Etnei a variat: de exemplu in 1865, varful vulcanic era cu aproximativ 52 de metri mai inalt decat la inceputul secolului XXI. Etna se intinde pe o suprafata de circa 1600 km, iar baza sa are o circumferinta de aproximativ 150 km. Vulcanul Etna (*latina: Aetna, *greaca: Aitne) a fost studiat sistematic inca de la mijloculul secolului al XIX-lea. Trei observatoare au fost infiintate pe pantele sale, ele fiind situate la Catania, Casa Etnea si Cantoniera. Caracteristicile sale geologice indica faptul ca Etna este activ inca de la sfarsitul perioadei Neogene (de circa 2,6 milioane de ani). Vulcanul a avut de-a lungul anilor mai mult de un singur centru activ. Un numar de conuri secundare s-au format pe fisurile laterale, extinzandu-se din centru in jos, pe lateral. Structura actuala a muntelui vulcanic este rezultatul activitatii a cel putin doua centre eruptive principale. Grecii antici au creat legende despre vulcan, spunand ca acesta era atelierul lui Hephaestus si al Ciclopilor, sau ca sub el zace gigantul

Typhon, care face Pamantul sa tremure cand se rasuceste. Anticul poet Hesiod a vorbit despre eruptiile Etnei, iar grecii Pindar si Eschil au facut referire la o faimoasa eruptie din anul 475 .Hr.. Alta dintre binecunoscutele eruptii antice ale Etnei a fost cea din anul 396 i.Hr., care a impedicat armata cartagineza sa ajunga la Catania. Din anul 1500 i.Hr. pana in anul 1669 exista date despre 71 de eruptii, dintre care 14 au avut loc inaintea erei crestine. O eruptie din anul 1381 a trimis un flux de lava pana in Marea Ionica. Totusi, cea mai violenta eruptie din istoria Etnei a fost in anul 1669 (11 Martie 15 Iulie), cand aproximativ 830 de milioane de metri cubi de lava au fost aruncati din vulcan. Eruptia s-a format de-a lungul unei fisuri, care s-a deschis deasupra orasului Nicolosi, largindu-se intr-o prapastie din care curgea lava si fragmente solide, nisip si cenusa. Acestea din urma au format un con dublu, inalt de mai mult de 46 m, numit Monti Rossi. Fluxul de lava a distrus o duzina de sate de pe versantii mai josi si a scufundat partea vestica a orasului Catania. Eforturile pentru a devia fluxul de lava departe de Catania au fost facute de catre muncitori, care au sapat un sant mai sus de localitate. Din punct de vedere istoric, aceasta pare sa fie prima incercare de a devia un curs de lava. Intre anii 1669 si 1900, inca 26 de eruptii vulcanice au fost inregistrate. Eruptia din 1852-1853 a aplatizat suprafete mari de lemn si aproape ca a distrus orasul Zafferana. De-a lungul secolului XX au avut loc eruptii in anii 1908, 1910, 1911, 1918, 1923, 1928, 1942, 1947, 1949, 1950-51 si 1971. Cea din 1928 a taiat calea ferata de la poalele muntelui si a ingropat satul Mascali. Eruptia din anul 1971 a amenintat mai multe sate cu fluxul ei de lava si a distrus cateva livezi si podgorii. Activitatea Etnei a fost aproape continua in deceniul care-i urmeaza anului 1971, iar in anul 1983, o eruptie care a durat 4 luni a determinat autoritatile sa explodeze dinamita in incercarea de a devia fluxurile de lava. Ultimele mari eruptii ale secolului XX au avut loc in anii 1986 si 1999. La inceputul secolului XXI, o mare eruptie a inceput in luna iulie 2001 si a durat mai multe saptamani. Alte eruptii semnificative au avut loc de-a lungul restului deceniului. Muntele Etna are trei zone ecologice, una deasupra celeilalte, fiecare prezentand propria vegetatie caracteristica. Cea mai joasa zona, urcand treptat pana la 915 m este fertila si bogata in podgorii, plantatii de maslini, plantatii de citrice si livezi. Mai multe asezari dens populate, in special orasul Catania, sunt situate pe pantele mai joase, ele rarindu-se o data cu cresterea in inaltime.

Mai sus, muntele devine mai abrupt si este acoperit cu paduri de castan, fag, stejar, pin si mesteacan. La intaltimi care depasesc 1980 m, muntele este acoperit cu cenusa, nisip si fragmente de lava si zgura; exista cateva plante rasfirate ici-colo si in acest etaj, cum ar fi Astralagus Aetnensis (nume local: Spino Santo), care formeaza tufisuri tipice, de aproape 1 m inaltime, in timp ce unele plante alpine reusesc sa supravietuiasca chiar si aproape de varful muntelui. Alge au fost gasite langa craterele de la 2990 m altitudine.

Vulcanul Vezuviu Italia

Vezuviul (italiana: Vesuvio) este un vulcan activ care se ridica deasupra Golfului Napoli, in campia Campania din sudul Italiei. Baza sa vestica se intinde aproape pana la golf. Inaltimea conului vulcanic in anul 1980 era de 1280 m, dar acesta variaza considerabil dupa fiecare eruptie majora. La aproximativ 600 m, o mare creasta semicirculara, numita Muntele Somma incepe, incercuind conul la nord si inaltandu-se pana 1132 m. Intre Mt. Somma si con este Valea Gigantului (Valle del Gigante). La varful conului se afla un crater mare, de aproape 305 m adancime si 609 m imprejur; acesta s-a format la eruptia din anul 1944. Mai mult de 2.000.000 de oameni traiesc in zona Vezuviului si la poalele lui. Exista orasele industriale de-a lungul coastei Golfului Napoli si mici centre agricole pe versantii nordici, care ar avea de suferit in cazul unei eruptii a vulcanului. Originea vulcanului Vezuviu este undeva la mai putin de 200 000 de ani in urma. Desi este un vulcan relativ tanar, Vezuviul a fost latent vreme de mai multe secole inainte de marea eruptie din anul 79, cand a ingropat orasele Pompei si Stabiae sub cenusa si lapili, iar orasul Herculaneum sub un flux de noroi. Scriitorul Plinius cel Tanar, care locuia la vest de Napoli, a dat un raport excelent al catastrofei, in doua scrisori, adresate istoricului Tacitus. Intre anii 79 si 1961, au fost inregistrate mai multe eruptii. Eruptii confirmate si in zilele noastre au avut loc in anii 203, 472, 512, 787, 968, 991, 999, 1007 si 1036. Exploziile din anul 512 au fost atat de grave incat Teodoric Goticul a scutit oamenii care traiau pe pantele Vezuviului de plata taxelor. Dupa secole de relaxare, o serie de cutremure, cu durata de 6 luni, crescande in violenta, au precedat o mare eruptie, care a avut loc in data de 16 decembrie 1631. In urma acestei catastrofe multe sate de pe versantii vulcanului au fost distruse, aproximativ 3000 de oameni au fost ucisi, fluxul de lava a ajuns pana la mare iar cerul a ramas intunecat pentru mai multe zile. Dupa 1631 s-a produs o schimbare in caracterul

eruptiv al vulcanului si activitatea sa a devenit continua. Au putut fi observate 2 etape: de repaus si eruptiva. In timpul etapei de repaus, gura vulcanului va fi obstructionata, pe cand in timpul etapei eruptive va fi aproape continuu deschisa. Intre anii 1660 si 1944, circa 19 dintre ciclurile vulcanului au fost observate. Eruptii severe, paroxistice, care incheiau o etapa eruptiva au avut loc in anii 1660, 1682, 1694, 1698, 1707, 1737, 1760, 1767, 1779, 1794, 1822, 1834, 1839, 1850, 1855, 1861, 1868, 1872, 1906 si 1944. Stadiile eruptive au variat in durata de la 6 luni la 30 ani. Etapele calme au variat de la 18 luni la 7 1/2 ani. Studiile stiintifice asupra vulcanului Vezuviu nu au inceput pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea. In anul 1845 a fost deschis un observator la 608 m inaltime, iar in secolul XX au fost infiintate numeroase statii, la diferite inaltimi, pentru efectuarea masuratorilor vulcanologice. Un laborator mare si un tunel adanc au fost de asemenea construite pentru masuratorile seismo-gravimetrice. Versantii Vezuviului sunt acoperiti cu podgorii si livezi, iar vinul produs acolo este cunoscut ca Lacrima Lui Cristos (Lacrima Christi); in vechiul Pompei, borcanele cu vin erau deseori marcate cu numele Vesuvinum. Mai sus, muntele este acoperit cu stejari si castani, iar pe latura nordica, de-a lungul pantelor Muntelui Somma, padurea continua pana in varf. Pe latura vestica, castanii cresc pana peste 610 m, pana pe platouri ondulate, unde craterul lasat in urma eruptiei din anul 79 este acum acoperit. Si mai sus, pe versantii marelui con si pe panta interioara a Muntelui Somma, suprafata este aproape stearpa; doar in timpul etapelor de repaus mai apar rar unele specii de plante. Solul este foarte fertil, iar in lunga perioada de inactivitate de dinaintea eruptiei din 1631 in crater se aflau paduri si 3 lacuri unde adapau turmele pastorilor. Vegetatia de pe versant nu rezista in timpul stadiilor eruptive ale Vezuviului din cauza gazelor vulcanice. Dupa eruptia din 1906 au fost plantate paduri pe versanti cu scopul de a proteja locurile locuite de scurgerile de noroi, care apar de obicei in urma eruptiilor violente. Solul fiind fertil, padurile s-au dezvoltat repede. In anul 73 i.Hr., gladiatorul Spartacus a fost atacat de pretorul Publius Claudius Pulcher pe varful sterp al Muntelui Somma. Acesta era in acele vremuri o vasta si plata depresiune, inconjurata de roci accidentate pe care crestea vita-de-vie salbatica. Facandu-si o franghie din ramuri de vita-de-vie si coborand cu ajutorul ei prin fisurile craterului, Spartacus a

reusit sa scape. Unele picturi dezgropate din ruinele din Pompei si Herculaneum reprezinta infatisarea muntelui de dinainte de eruptia din anul 79 i.Hr., cand Vezuviul avea doar un singur varf. Pe langa acesti 2 vulcani arhicunoscuti pe plan mondial, in Italia, mai exact in Insulele Lipare (sau Insulele Eoliene), situate la nordul Siciliei, se mai afla inca 2 vulcani: Stromboli si Vulcano. Vulcanul Stromboli are o inaltime de 926 m, iar prima sa eruptie a fost inregistrata in anul 350 i.Hr. Micile sale eruptii de lava incandescenta aproape continue i-au conferit acestui vulcan porecla de Farul Mediteranei. Vulcano, anticul arhetip al termenului vulcan are aproximativ 500 m altitudine si nu a erupt de la sfarsitul secolului XIX. Prima sa eruptie a fost inregistrata in anul 360 i.Hr.

Bibliografie:
Enciclopedia Britannica www.wikipedia.com