Creatori:Petre Dragos

Toma George
• Universul reprezintă lumea în totalitatea ei, probabil că nemărginită în
timp și spațiu, infinit de variată în ceea ce privește formele pe care le
iau materia, energia și informația în procesul dezvoltării lor perpetue.
• Astronomii au calculat că universul s-a format cu 13.798 ± 0.037 miliarde
de ani în urmă. Teoria Big Bang-ului (engl. „marea explozie”) explică în
mare parte formarea universului, pe care o aseamănă cu o explozie de
proporții. Din momentul formării universului a avut loc o expansiune a
acestuia care are loc și astăzi. Astronomii caută să descopere structura,
comportamentul și evoluția materiei și energiei existente în univers.
Despre evoluția viitoare a universului există o serie de teorii. Într-unul din
scenarii expansiunea universului va continua până la deșirarea acestuia
(Big Rip, engl. „marea ruptură”), iar în altul expansiunea va atinge un
maximum, după care universul va începe să se micșoreze (Big Crunch,
engl. „marea compactare”).
• Astronomii cred că în prima fracțiune de secundă de după explozie,
universul s-a extins în proporții de milioane de ori mai mari decât starea
inițială, iar în următoarea fracțiune de secundă extinderea a devenit mai
înceată, acesta răcindu-se și lăsând loc particulelor de materie să se
formeze. Când universul a ajuns la prima sa secundă de existență, se
presupune că atunci s-au format protonii, iar în următoarele 1.000 de
secunde a urmat era nucleosintezei, era în care s-au format nuclee de
deuteriu și care este prezent în universul de acum. Tot în aceste prime
1.000 de secunde s-au format și unele nuclee de litiu, beriliu și heliu.
• Între anul 2 milioane și anul 4 milioane după Big Bang s-au
format quasarii, galaxii extrem de energice. O populație de stele s-a
format din gazul și praful interstelar, apoi s-au contractat în a
forma galaxiile. Această primă populație se numește Populația I și a fost
formată aproape în întregime din hidrogen și heliu. Stelele formate au
evoluat creând la rândul lor alte elemente mai grele care au dus la fuziuni
nucleare explodând și formând supernovele.
• Mai târziu s-a format Populația II, din care face parte și Soarele nostru,
și conține elemente grele formate în istorie. Soarele nostru s-a format
acum 5 miliarde de ani și se află la jumătatea vieții sale. Se presupune
că viața soarelui nostru este de aproximativ 11 miliarde de ani.
• „Teoria Big Bang” este modelul care explică apariția materiei, energiei,
spațiului și timpului, altfel spus a existenței Universului. Această teorie
încearcă să explice de ce universul se extinde permanent încă de la
apariția sa, și de ce pare a fi uniform în toate direcțiile.
• Astronomul american Edwin Hubble a
descris Universul ca fiind în continuă
extindere, dând cosmologilor "o temă
pentru acasă". El pornește de la ideea că
la începuturi, cu circa 13,7 miliarde de
ani în urmă, Universul încă nu exista.
Ceea ce a existat a fost doar un punct de
o natură cu totul specială, o așa-numită
singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu
o energie infinită. La momentul "zero"
acest punct a ieșit din starea lui de
singularitate (încă nu se știe din ce
cauză) și și-a manifestat uriașa energie
printr-o inimaginabilă explozie, Big Bang-
ul, care mai continuă și în ziua de azi. În
anul 1940 fizicianul ruso-american
George Gamow și asistenții săi Ralph
Alpher și Robert Herman au lansat ideea
de explozie incandescentă de materie și
energie de la începuturile Universului.
Numele teoriei "Big Bang" a fost dat de
astronomul englez Fred Hoyle în 1950.
• Există patru indici majore pentru veridicitatea teoriei Big Bangului:
• Vârsta celor mai bătrâne stele este de 12-13,2 miliarde de ani, adică ea corespunde
parțial cu vechimea Universului.
• Analiza luminii emise de galaxii indică faptul că obiectele galactice se îndepărtează unele
de altele cu o viteză cu atât mai mare, cu cât sunt mai îndepărtate de Pământ, ceea ce
sugerează că galaxiile erau altădată adunate într-o regiune unică a spațiului;
• În ziua de azi, în toate regiunile Universului există o radiație de fond ("radiație cosmică")
foarte slabă, un fel de fosilă, rămășiță de pe urma torentelor de căldură și lumină din
primele clipe ale Universului.
• În radiația cosmică de fond a fost detectat un model care confirmă existența undelor
gravitaționale asociate inflației cosmice, momentul de expansiune rapidă a Universului.
• Gamow și studenții săi au ajuns la concluzia că unele elemente chimice
din universul de azi provin din primele timpuri ale formării acestuia. Unele
radiații se presupune că datează din perioada Big Bangului și încă mai
circulă prin univers. S-a mai descoperit că cele mai ușoare elemente, ca
hidrogenul, deuteriul și heliul, au fost primele elemente în univers, iar
celelalte elemente mai grele s-au format ulterior. Cercetătorii susțin că
elementele mai grele decât heliul și mai ușoare decât fierul s-au format în
procesul nuclear în stele, iar elementele mai grele decât fierul s -au format
în urma exploziilor supernovelor.
• Două scenarii posibile au fost propuse pentru a descrie viitorul
Universului: Astfel, în prima variantă, Universul are un început la
singularitate, urmat de o fază de expansiune; dacă masa galaxiilor
depășește un anumit prag, așa-numita masă critică, forța de gravitație va
putea depăși inerția initială și va duce în cele din urmă la încetinirea
expansiunii, apoi galaxiile vor începe să se miște una spre cealaltă,
Universul sfârșind printr-o contracție într-o altă singularitatea, eveniment
numit Big Crunch (marea contracție). Cealaltă posibilitate era ca masa
materiei din Univers să nu ajungă la valoarea necesară pentru a invinge
viteza inițială, în care caz expansiunea ar continua la infinit, intr-o rată tot
mai lentă, dar care nu va ajunge niciodată la zero.
• Totuși, observații recente indică că Universul posedă o rată de expansiune
în continuă accelerație - altfel spus, se extinde din ce in ce mai repede.
Explicația pare a fi prezența unei forme de energie ( "energia neagră" )
care nu a fost luată în calcul pana atunci.
• În cosmologie, prin Big Crunch, Marea implozie sau Marele colaps se
înțelege unul din posibilele scenarii ale ultimei faze ale evoluției
Universului, în care metrica de expansiune devine reversibilă, iar la sfârșit
(„sfârșitul lumii”) universul colapsează total, transformându-se într-o
singularitate de tipul unei găuri negre.
• Există trei metode de determinare a vârstei Universului:
• Determinarea constantei din legea lui Hubble.
• Măsurarea conținutului de elemente radioactive din stele.
• Determinarea vârstei celor mai bătrâne stele.
• Există mai multe teorii despre soarta Universului.
• - S-ar putea dilata la nesfârșit, dispărând pur și simplu.
- S-ar putea opri din dilatare și să rămană ca atare.
- Ar putea atinge o dimensiune maximă, iar apoi să se contracte până la
prăbușirea datorită gravității - teoria Big Crunch.
- Ar putea trece prin faze alternative de dilatare și contracție la nesfârșit
- Ar putea izbucni un nou Big Bang care va crea la rândul lui un alt
Univers.
• La baza evoluției universului se află interacțiunea
dintre substanță, energie, informație. Independent de cele două teorii
cosmogonice:
• Big Bang adică marea explozie inițială, și
• Universul fără început,
• există un consens asupra evoluției materiei de la simplu la complex.
• „Hubert Reeves: Cunoașterea cosmosului este mai mult decât un lux
pentru oameni cultivați. Ea este temelia unei conștiințe cosmice; ea relevă
marea răspundere ce ne revine pentru viitorul omenirii.”
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers
• https://www.google.ro/search?q=formarea+universului&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ve
d=0ahUKEwiEgrWJ6pDYAhVM16QKHQ54CcQQ_AUICigB&biw=1920&bih=974#imgrc=_
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Big_Bang