Teoria Big

Bang
De Robert Rogobete
Vlad Băluț
Matei Muraru
Ce este Teoria big bang?
• Big Bang-ul sau Marea Explozie Inițială este modelul cosmologic care
explică condițiile inițiale și dezvoltarea ulterioară a Universului. Acest
model este susținut de explicațiile cele mai complete și corecte din punct
de vedere științific. Termenul de Big Bang, în general, se referă la ideea că
Universul s-a extins de la o singularitate primordială fierbinte și densă
acum aproximativ 13,8 miliarde de ani.Teoria Big Bang” este modelul care
explică apariția materiei, energiei, spațiului și timpului, altfel spus a
existenței Universului. Această teorie încearcă să explice de ce universul
se extinde permanent încă de la apariția sa, și de ce pare a fi uniform în
toate direcțiile.
Prezentare
• Teoria Big Bang este modelul cosmologic predominant pentru univers de
la cele mai vechi perioade cunoscute, prin evoluția pe scară largă
ulterioară.Modelul descrie modul în care universul s-a extins dintr-o
stare de densitate foarte ridicată și temperatură ridicată.După
expansiunea inițială, universul s-a răcit suficient pentru a permite
formarea de particule subatomice și mai târziu de atomi simpli. Nori
uriași ai acestor elemente primordiale s-au coalizat ulterior prin
gravitațe în halou de materie întunecată, formând eventual stelele și
galaxiile vizibile astăzi.
 • Acceleratoarele de particule mari pot replica condițiile care au
predominat după primele momente ale universului, rezultând o
confirmare și rafinare a detaliilor modelului Big Bang. Dar starea
universului în primele momente ale expansiunii Big Bang este încă

Primele
puțin înțeleasă și este încă o zonă de investigație și speculații
deschise.
• Primele particule subatomice care urmau să fie formate au
inclus protoni, neutroni și electroni. Deși nucleele simple atomice s-

minute
au format în primele trei minute după Big Bang, au trecut mii de ani
înainte ca primii atomi neutri din punct de vedere electric să se
formeze. Majoritatea atomilor produși de Big Bang erau hidrogen,
împreună cu heliu și urme de litiu.Nori uriași ai acestor elemente
primordiale s-au coalizat ulterior prin gravitație pentru a
forma stele și galaxii, iar elementele mai grele au fost sintetizate fie
în interiorul stelelor, fie în timpul supernovelor.
 teorii
• Teoria / fizica cuantică a permis unor cercetători fizicieni să emită o serie de teorii referitoare la cauza care a
determinat Big Bangul. Demonstrațiile făcute în cadrul și pe baza teoriei fizicii cuantice, conform cărora o
particulă elementară poate fi detectată în două locuri în același timp (de unde și concluzia că particula este
într-o permanentă vibrație), au generat ideea că spațiul și timpul sunt abstracțiuni, iluzii ale gândirii omului.
• Există și teoria "supragravitației", bazată pe faptul că forța gravitațională este mult prea slabă în raport cu
forța electromagnetică sau cu alte forțe (deși în Univers ea se manifestă ca o forță deosebit de mare și
atotcuprinzătoare). Aceasta a postulat că gravitația se scurge într-un "univers paralel" și că forța
gravitațională ce rămâne în universul nostru este mult diminuată.
• Ambele teorii au condus la dezvoltarea „teoriei membranelor” sau Teoria M și au permis concluzia că în
lumea reală trebuie să fie mult mai multe dimensiuni decât cele trei din universul nostru, și că deci există
mai multe universuri.
• Într-un laborator din SUA s-a reprodus într-o experiență, pentru o milionime de secundă (10 −7 secunde),
modul cum ar fi fost starea materiei imediat după Big Bang. Ideea este că Big Bangul a făcut să explodeze
punctul ce conținea o enormă cantitate de energie și care, datorită condițiilor, a început să se transforme în
materie – „supa primordială” care nici teoretic nu poate fi bine definită. Materia rezultată imediat după Big
Bang (supa primordială) a fost denumită plasma; experimentul în care s-a obținut această plasmă a constat
într-un bombardament de particule de aur greu și de deuteriu (izotop al hidrogenului)
consecinte
• Gamow și studenții săi au ajuns la concluzia că
unele elemente chimice din universul de azi
provin din primele timpuri ale formării acestuia.
Unele radiații se presupune că datează din
perioada Big Bangului și încă mai circulă prin
univers. S-a mai descoperit că cele mai ușoare
elemente, ca hidrogenul, deuteriul și heliul, au
fost primele elemente în univers, iar celelalte
elemente mai grele s-au format ulterior.
Cercetătorii susțin că elementele mai grele decât
heliul și mai ușoare decât fierul s-au format în
procesul nuclear în stele, iar elementele mai
grele decât fierul s-au format în urma
exploziilor supernovelor.
scenarii
• Două scenarii posibile au fost propuse pentru a descrie viitorul Universului: Astfel, în prima
variantă, Universul are un început la singularitate, urmat de o fază de expansiune; dacă masa
galaxiilor depășește un anumit prag, așa-numita masă critică, forța de gravitație va putea depăși
inerția inițială și va duce în cele din urmă la încetinirea expansiunii, apoi galaxiile vor începe să se
miște una spre cealaltă, Universul sfârșind printr-o contracție într-o altă singularitatea, eveniment
numit Big Crunch (marea contracție). Cealaltă posibilitate era ca masa materiei din Univers să nu
ajungă la valoarea necesară pentru a învinge viteza inițială, în care caz expansiunea ar continua la
infinit, intr-o rată tot mai lentă, dar care nu va ajunge niciodată la zero.
• Totuși, observații recente indică că Universul posedă o rată de expansiune în continuă accelerație
- altfel spus, se extinde din ce in ce mai repede. Explicația pare a fi prezența unei forme de energie
( "energia neagră" ) care nu a fost luată în calcul până atunci.
radiatia
• Radiația cosmică este radiația de natură corpusculară provenită direct
din spațiul cosmic („radiație cosmică primară”) sau din interacțiunile acesteia
cu particulele din atmosfere („radiație cosmică secundară”). La radiația cosmică
nu este vorba deci de un câmp electromagnetic, și nici măcar de fascicule sau
raze de particule elementare, ci de particule individuale. Radiația cosmică
străbate atmosfera Pământului și ajunge la suprafața sa; intensitatea ei variază
mult cu altitudinea.
• Radiația cosmică primară este formată îndeosebi din protoni și din alte
nuclee atomice, lipsite complet de învelișul electronic, precum și din alte
particule, și are ca origine procesele interstelare, unde particulele
dobândesc energii uriașe (până la 10 19 megaelectronvolți).
• În anii 1900 fizicienii cercetau conductibilitatea electrică în gaze. Observând cum
se descarcă un electroscop, au emis ipoteza că acesta este traversat de o radiație
de slabă intensitate cu origine extraterestră, atribuind fenomenului și o influență
a radioactivității scoarței terestre
 Concluzii
• După ce Georges Lemaître a remarcat pentru prima dată în 1927 că un univers în
expansiune poate fi urmărit înapoi până la un punct unic, oamenii de știință au construit
pe ideea sa de expansiune cosmică. Comunitatea științifică a fost odată împărțită între
susținătorii a două teorii diferite, Big Bang și teoria Starea de echilibru, dar o gamă largă
de dovezi empirice au favorizat puternic Big Bang-ul care este acum universal acceptat.
• În 1929, din analiza deplasărilor spre roșu galactice, Edwin Hubble a concluzionat
că galaxiile se îndepărtează; aceasta este o dovadă observațională importantă în
concordanță cu ipoteza unui univers în expansiune În 1964, a fost descoperită radiația
cosmică de fond, care a fost o dovadă esențială în favoarea modelului Big Bang,
deoarece această teorie a prezis existența radiației de fond în întregul univers înainte de
a fi descoperită.
• Mai recent, măsurătorile deplasării spre roșu ale supernovelor arată că expansiunea
universului se accelerează, o observație atribuită existenței energiei întunecate.Legile
fizice cunoscute ale naturii pot fi folosite pentru a calcula în detaliu caracteristicile
universului înapoi în timp către o stare inițială de densitate și temperatură extremă.
Mulțumim!
De Robert Rogobete
Vlad Băluț
Matei Muraru