Bulimia

Anorexia şi bulimia sunt considerate tulburări emoţionale. Deşi o mare parte din
simptome şi din consecinţele acestora se observă la nivel fiziologic, în special în anorexie, şi
deşi la prima impresie bulimia şi anorexia par o problemă legată de corp şi greutate corporală,
tulburările comportamentului alimentar ţin de fapt de emoţii, de relaţii, de gândire şi de
comportament - într-un cuvânt de psihic.
Simptomele întâlnite în bulimie par a fi modalităţi de a controla greutatea corporală, precum
vărsăturile autoprovocate, dietele drastice, folosirea laxativelor sau sportul în exces. Însă sunt
mai mult decât atât. Sunt modalităţi de a face faţă unor emoţii negative intense, precum
teama, neputinţa, vinovăţia, confuzia, ş.a.m.d.
Persoanele care suferă de bulimie descriu, de exemplu, vărsăturile autoprovocate ca pe o
modalitate de "curăţare" de emoţii, ca pe o eliberare de sentimente negative, de teamă,
vinovăţie sau ruşine, exprimată atât de concret prin corp.
Efectele comportamentelor compensatoare (vărsături, laxative, diuretice, clisme, etc.) asupra
organismului sunt foarte grave; vărsăturile autoprovocate pot cauza dezechilibru
hidroelectrolitic care poate duce la deces. Printre efectele secundare se mai numără:

• mărirea glandelor salivare

• dereglarea (sau lipsa) ciclului menstrual

• distrugerea smalţului dinţilor (din cauza acidului gastric, în cazul vărsăturilor)

• tulburări ale tranzitului intestinal (ex. constipaţie)

• dureri abdominale intense

• deshidratare severă (din cauza vărsăturilor, diureticelor şi laxativelor)

• căderea părului

• aritmii cardiace

Negarea si secretismul pacientilor cu aceasta tulburare ingreuneaza diagnosticul. Individul nu

vine in atentia medicului decit cind o conditie asociata sau alta problema psihologica severa
se manifesta. Parintii, membrii familiei, sotii, profesorii pot identifica un individ cu bulimie,
desi multe persoane cu aceasta tulburare isi tin problema in privat si ascunsa. Un istoric
detaliat al comportamentului individului obtinut de la familie, observatia clinica a
comportamentului individului si uneori testarea psihologica contribuie la diagnostic.
Membrii familiei care observa simptomele bulimiei la o persoana apropiata o pot ajuta prin
cautarea de ajutor precoce. Tratamentul precoce poate preveni problemele viitoare. Bulimia si
malnutritia care rezulta pot afecta aproape orice organ din corp crescind importanta
diagnosticului timpuriu si a tratamentului. Bulimia poate fi fatala.