Tulburarea de mancat compulsiv

In 1959, A. Stunkard observa ca unii pacienti cu obezitate prezinta episoade de alimentare

excesiva, pe care le resimteau ca fiind in afara propriului control. El nota: "cantitati enorme de
alimente sunt consumate intrun timp relativ scurt"; mai mult, Stunkard face observatii si
asupra factorilor psihologici implicati in episoadele de mancat compulsiv: "episodul de
mancat compulsiv este frecvent asociat unui anumit eveniment precipitant si urmat de
disconfort sever si auto-condamnare"

Tulburarea de mancat compulsiv face parte din grupul tulburarilor de comportament

alimentar nespecificate altfel. Deseori, aceasta tulburare este confundata cu bulimia nervoasa,
cele doua avand in comun prezenta episoadelor de mancat compulsiv. In bulimia nervoasa
insa, aceste episoade sunt asociate unor comportamente de compensare (varsaturi
autoprovocate, consum de laxative sau diuretice, sport practicat in exces, etc), in scopul de a
scadea in greutate sau de a preveni luarea in greutate.

Tulburarea de mancat compulsiv se caracterizeaza prin:

A. Episoade recurente de mancat compulsiv. Un episod de manca compulsiv prezinta

urmatoarele elemente:

a. Mancatul, intr-o perioada scurta de timp (ex. 2 ore) a unei cantitati mari de alimente.
b. Sentimentul de lipsa a controlului pe parcursul episodului (persoana are senzatia ca nu se
poate opri din mancat, sau ca nu poate controla cat si ce manca)

B. Episoadele de mancat compulsiv sunt asociate cu cel putin trei din urmatoarele:

a. persoana mananca mult mai repede decat in mod normal

b. persoana mananca pana la senzatia de disconfort fizic
c. persoana mananca mari cantitati de alimente, chiar si atunci cand nu ii este foame fizic
d. persoana mananca singura (sau pe ascuns), deoarece ii este rusine de cat mananca
e. persoana se simte dezgustata de sine, trista sau vinovata in urma mancatului compulsiv

C. Existenta disconfortului emotional in legatura cu mancatul compulsiv

D. Episoadele de mancat compulsiv au o frecventa de minim 2 zile / saptamana

E. Mancatul compulsiv nu se asociaza cu comportamente compensatorii inadecvate.

Factori de risc

Printre factorii care cresc riscul aparitiei tulburarii de mancat compulsiv, se numara:

A. Factori genetici / biologici: predispozitie la obezitate, greutate corporala crescuta in

copilarie.

1
B. Factori de mediu/ familiali: preocupare crescuta in familie pentru alimentatie, precum si
pentru forma si greutatea corpului, alimentatie neregulata si / sau inadecvata cresc riscul
dezvoltarii unei tulburari de mancat compulsiv.

C. Factori personali: imagine corporala si stima de sine scazute, perfectionism, instabilitatea

emotionala si toleranta scazuta la emotii negative pot contribui la dezvoltarea tulburarii de
mancat compulsiv.

Tulburarea de mancat compulsiv este deseori asociata cu obezitatea: studiile arata ca pana la
30% din pacientii cu obezitate sufera de aceasta tulburare.

Factorii care contribuie la mentinerea tulburarii de mancat compulsiv sunt:

* Factori cognitivi:

Persoanele cu aceasta tulburare prezinta o serie de credinte disfunctionale legate atat de

propria persoana, de forma si greutatea corporala, cat si cu privire la alimentatie. Gandurile
automate auto-critice, precum "Oricum nu pot slabi, ce rost mai are", "Nu ma pot opri din
mancat, nu am vointa", "Sunt o nesimtita", "Sunt grasa si dezgustatoare", etc contribuie la
scaderea stimei de sine si o stare emotionala de disconfort.
Credintele nerealiste si standardele rigide, auto-impuse despre alimentatie (Ex. "nu am voie sa
mananc dupa ora 18.00", "daca mananc ceva dulce, ma ingras", "alimentele care imi plac ma
ingrasa", "trebuie sa slabesc rapid", "nu pot slabi fara o dieta", etc) determina un
comportament alimentar disfunctional, si cresc riscul de a avea episoade de mancat
compulsiv.
Practic, aceste standarde mult prea rigide nu pot fi, in mod evident, respectate. In momentul
incalcarii acestor standarde, persoana cu aceasta tulburare se considera "incapabila",
"dezgustatoare", "nesimtita" sau se gandeste "Din moment ce am mancat o prajitura si mi-am
incalcat dieta, inseamna ca pot manca oricat, oricum o sa ma ingras" - ganduri ce conduc la un
episod de mancat compulsiv.

* Factori emotionali

Persoanele cu tulburare de mancat compulsiv acuza frecvent faptul ca mananca in absenta

senzatiei fiziologice de foame, pe fond emotional. Lipsa unor abilitati adecvate de a gestiona
emotii precum teama, tristetea, furia pot mentine episoadele de mancat compulsiv. Unele
persoane sustin ca mancarea reprezinta o recompensa sau ca alimentele sunt folosite ca
metode de gestionare a stresului- "Azi ma simt bine, pot sa mananc o prajitura", sau "Trebuie
sa mananc ceva dulce, ca sa ma relaxez". Plictiseala este deseori un factor declansator al
episoadelor de mancat compulsiv.

* Factori comportamentali

Majoritatea persoanelor cu tulburare de mancat compulsiv oscileaza intre perioade in care isi
restrictioneaza alimentatia (tin diete, fie chiar si pentru o zi sau doua) si perioade in care se
alimenteaza compulsiv. Aceasta restrictie determina, de fapt, un comportament alimentar
disfunctional, care mentine episoadele de mancat compulsiv. Printre alti factori
comportamentali se numara comportamentele de evitare si asigurare, care mentin atat o

2
preocupare mult prea crescuta fata de forma si greutatea corporala, precum si stima de sine
scazuta.

Comportamentele de evitare frecvent intalnite sunt:

- persoana evita mesele cu prietenii, in oras, sau chiar cu familia; evita sa manance anumite
alimente in fata altor persoane
- evita petrecerile, sau locurile in care se presupune ca va exista o cantitate mai mare de
alimente
- evita sa isi cumpere haine sau sa probeze haine
- evita sa mearga la piscina sau la mare

Printre comportamentele de asigurare intalnite frecvent, se numara:

- persoana tine in casa (sau isi cumpara) haine mai mici

- se cantareste frecvent sau nu se cantareste deloc
- cauta (pe internet, forumuri, in reviste, intreaba prietenele) si urmeaza diverse diete sau
regimuri pentru slabit
- persoana poarta haine largi, incercand sa-si ascunda forma si greutatea corporala

Tratamentul tulburarii de mancat compulsiv implica psihoterapie cognitiv-

comportamentala si consiliere nutritionala. In cazul in care tulburarea de mancat compulsiv
este insotita si de simptome de depresie, anxietate sau alte tulburari, poate fi necesara si
consultarea unui medic psihiatru.

Psihoterapia cognitiv-comportamentala vizeaza identificarea credintelor / gandurilor si

comportamentelor disfunctionale, care mentin episoadele de mancat compulsiv, si inlocuirea
lor cu credinte si comportamente functionale, precum si dezvoltarea anumitor abilitati (ex.
asertivitate, managementul emotiilor negative, etc). Cresterea stimei de sine contribuie la
reusita tratamentului.

Consilierea nutritionala are ca obiectiv realizarea unui regim alimentar echilibrat,

diversificat si adecvat necesitatilor organismului. Psihoeducatia pacientului cu privire la
alimentatia sanatoasa, astfel incat acesta sa isi poata realiza singur regimul alimentar, este o
parte importanta in tratamentul tulburarii de mancat compulsiv.

Tratamentul tulburarilor de comportament alimentar - Anorexie, Bulimie,

Mancatul Compulsiv - se desfasoara in cadrul unei echipe specializate, formata
din medic psihiatru, psihoterapeut si medic nutritionist.
Acordam servicii de consiliere nutritionala si lifestyle:
* Persoanelor cu tulburari de comportament alimentar
* Persoanelor supraponderale sau obeze
* Persoanelor care sufera de diferite afectiuni, inclusiv de natura emotionala,
si doresc echilibrarea regimului alimentar

Obiectivele unui regim alimentar trebuie sa fie:

3
* Pastrarea starii generale de sanatate
* Prevenirea aparitiei unor boli corelate cu regimul alimentar (ex: boli cardiovasculare,
cancer)
* Imbunatatirea starii generale de sanatate / tratamentul unor boli rezultate dintr-un regim
alimentar disfunctional (ex. obezitatea)
* Corectarea unor carente nutritionale
* Adaptarea regimului alimentar la diverse etape de viata (sarcina, menopauza, etc)

Altfel spus, obiectivul unui medic nutritionist trebuie sa fie, in primul rand, starea de
sanatate a pacientului.

Consilierea nutritionala nu presupune doar recomandarea unui regim alimentar. Clientul

invata cum sa se alimenteze, intr-un mod echilibrat si adecvat nevoilor sale.

Regimul alimentar se realizeaza tinand cont de:

* Istoricul medical personal si familial

* Starea generala de sanatate
* Bolile de care sufera persoana si riscurile de a dezvolta o anumita boala
* Tratamentele medicamentoase pe care le urmeaza
* Varsta, inaltimea si greutatea corporala
* Alergiile la diferite alimente
* Ocupatia / profesia
* Activitatea fizica zilnica
* Unde mananca cel mai des (ex. acasa sau in oras)
* Care sunt alimentele care ii plac si cele care ii displac

Consilierea nutritionala trebuie realizata de catre un medic. Un medic va poate ajuta sa

obtineti sau sa mentineti o greutate adecvata varstei si inaltimii dumneavoastra fara a va pune
in pericol sanatatea!

Tulburarile de comportament alimentar o

modalitate de exprimare a unor
dezechilibre interioare

Ne hranim pentru a ne asigura necesarul de substante nutritive corpului nostru. Si, in

acelasi timp, am facut din hrana o arta, pentru ca pe langa faptul ca este necesar sa ne hranim,
ne face si placere. De cele mai multe ori suntem incantati de savoarea gusturilor variate ale
legumelor, fructelor, mancarurilor ce ne imbie cu aroma lor . Pe de alta parte, in zilele noastre,
folosim din ce in ce mai mult momentele in care luam masa ca si ocazii bune de socializare si
de stabilire unor relatii profesionale. Ne intalnim cu prietenii la cina, luam pranzul cu
potential asociat sau colaborator, stabilim o iesire cu familia in weekend la un restaurant de la
marginea orasului. Ne folosim aceste momente pentru a petrece un timp placut in compania

4
altor persoane. Ce se intampla insa cand mancam din motive pe care nu le putem explica
foarte bine, cand nu mai avem timp sa savuram mancarea si o infulecam, cand suntem stresati
si cautam sa ne revarsam tensiunea rontaind, cand ne trezim ca am dat iama in frigider si
am infulecat vreo doua portii de mancare si ne simtim ingrozitor, ne este rusine si uneori
jena!? Cand mancarea si mai ales modul de a manca nu ne mai fac sa ne simtim confortabil
fie pentru ca devenenim obsedati de mancare si in acelasi timp de a ne pastra greutatea, fie
pentru ca mancarea ne ajuta sa ne calmam emotiile puternice pe care nu le putem exprima
altfel sau poate ca nu stim cum s-o facem, fie ca greutatea corpului nostru a scapat de mult de
sub control. Toate aceste situatii se inscriu in tabloul clinic a ceea ce se numeste tulburari de
comportament alimentar.

Tulburarile de comportament alimentar sunt probleme grave de sanatate iar cauzele

acestora sunt complexe si inca necuscute pe deplin. O tulburare de alimentara este
caracterizata prin obiceiuri alimentare anormale care pot implica fie un aport alimentar
insuficient, fie aportul un alimentar excesiv, in detrimentul sanatatii fizice cat si emotionale a
unei persoane. Printre posibilile cauze ale tulburarilor alimentare se numara: factorii culturali,
bilogici, genetici, caracteristici personale, familia, stresul, schimari majore survenite la un
moment dat pe parcursul vietii. Desi tulburarile alimetare debuteaza de regula in copilarie sau
adolescenta, ele se pot manifesta la toate varstele atat la femei cat si la barbati.

Tulburarile de comportament alimentar nu sunt determinate exclusiv de mancare.

Controlul exagerat al mancarii, obsesia mentinerii unei greutati ideale, existenta unor
momente in care pofta de mancare sau dorinta de a manca este foarte mare, mancatul si apoi
autoprovocarea eliminarii prin voma sau laxative, mancatul compulsiv sau implicarea
exagerata in activitati fizice nu sunt decat simptome, ele nu reprezinta problema in sine. Si nu
de multe ori, aceste simptome sunt dezvoltate ca modalitati ale persoanei de a face fata
durerilor profunde emotionale, conflictelor interne, a unei stime de sine scazuta, a depresiei,
stresului sau a unei traume psihice.

Printre principalele tipuri de tulburari de comportament alimentar descrise in literatura de

specialitate se inscriu: anorexia nervoasa, bulimia, binge eating, mancatul compulsiv si
obezitatea.

Anorexia nervoasa este o tulburare alimentara in care persoana este obsedata de mancare
dar si de controlul greutatii. De cele mai multe ori persoanele aflate intr-o astfel de situatie se
abtin o perioada indelungata sa manace sau utilizeaza in exes laxative, diuretice, clisme si se
implica in activitati fizice(sport) in mod exagerat. Semne si simptome ale anorexiei nervoase
pot fi: refuzul mancarii, infometare, imagine corporala distorsionata (negativa), sport excesiv,
izolare sociala, lipsa trairilor emotionale sau dificultati de conectare si recunoastere a
emotiilor, aspect fizic suplu, oboseala, lesin, ciclu menstrual neregulat, dureri de cap,
sentiment de inutilitate.

Bulimia nervoasa este o tulburare alimetara in care persoana obisnuieste ca manance

cantitati mari de mancare intr-o anumita perioada de timp (ex: in decurs de 2 ore) dupa care se
forteaza sa elimine mancarea ingerata prin autoinducerea vomei, prin infometare, angajarea
exagerata in activitati fizice. De cele mai multe ori acest comportament serveste adesea la
eliminarea stresului si diminuarea anxietatii. Semne si simptme ale bulimiei nervoase pot fi:
lipsa de control n fata mancarii, autoinducerea varsaturilor, utilizarea laxativelor, imagine
corporala distorsionata, concertrate excesiva pe forma si greutatea corpului, greutate corporala
fluctuanta, sentiment de vinovatie dupa mancare.

5
 Mancatul compulsiv este o tulburare alimentara in care persoana manifesta episoade de
mancat necontrolat urmat de sentimente de vinovatie si stari de tristete. In astfel de situatii
persoana continua sa manace dincolo de senzatia de disconfort. Pesoana este obsedata de
mancare si chiar are isi imagineaza si planuieste momente in acre sa manace singur. Semne si
simptome ale mancatului compulsiv pot fi: mancatul dincolo de saturatie pana in punctul de
disconfort fizic, mancatul regulat, ciclic a unei cantitati mari de mancare, sentimentul lipsei
controlului asupra comportamentelor alimentare, obiceiul de a mananca singur/a, mancatul pe
fond emotional (tristete, suparare, stres), ascunderea adevarului in privinta obiceiurilor
alimentare, trairea sentimentelor de vina, rusine, jena, frustrare sau dezgust dupa ingestia
alimentelor.

Binge eating este o tulburare alimentara in care persoana are episoade recurente de a
manca cantitati foarte mari de mancare si sunt foarte stresate de comportamentul lor
alimentar. Atat pe parcursul episodului de mancat excesiv cat si dupa persoana
experimenteaza dezgust si se simte vinovata. Semne si simptome ale acestei tulburari pot fi:
consuma o cantitate mare de mancare chiar daca nu-i este foame, mananca mai repede,
continua sa manance dincolo de punctul de disconfort, adesea mananca singur datorita
sentimentelor de rusina si jena, traieste stari de tristete, dezgust si chiar vinovatie atat pe
timpul cat si dupa ce termina de mancat, prezinta fluctuatii ale greutatii.

Obezitatea este descrisa ca o crestere a greutatii cu mult peste valoarea normala si este
mai mult decat o problema de aspect fizic exterior, acesata finnd favorabila dezvoltarii unor
probleme precum tulburarile cardiace, diabetul, tensiunea arteriala. La nivel de traire
interioara, rusinea si un profund sentimet de izolare insotesc adesea obezitatea. Printre factorii
care predispun la obezitate se numara: consumul unui numar mai mare de calorii decat are
nevoie corpul, stil de viata sedentar, somn insuficient, tulburari de metabolism, stilul de viata,
factori genetici. Dincolo de semnele si simptomele fizice, persoana aflata intr-o astfel de
situatie experimenteaza la nivel intim sentimentul unei stime de sine scazute, stres, anxietate
si chiar stari de depresie.

Abordarea terapeutica a tulburarilor alimentare implica medicul, nutritionistul,

psihologul si grupurile de suport. Ea vizeaza modificarea dietei , implicarea persoanei n
activitai ce vizeaza activitati fizice si schimbarea stilului de viata. Si depinde de tipul de
tulburare alimentara cu care se confrunta persoana. In orice caz, schema terapeutica (de
tratament) a acestor tulburari implica consiliere psihologica/ psihoterapie, nutritie, posibil
spitalizare sau utilizarea unor medicamente.

Consilierea psihologica si psihoterapia ajuta la imbunatatirea relatiei persoanei cu

mancarea si la recastigarea controlului emotiilor. Acestea avand rolul de a sustine
persoana in schimbarea stilului de viata. Proces care nu este deloc usor intrucat implica
aspecte intime legate de modificari ale imaginii de sine a persoanei, resemnificarea
alimentatiei si alimentelor , reconsiderea anumitor deprinderi, managementul stresului si mai
ales cultivarea constanta a motivatiei si vointei de a atinge obiectivele propuse.

Ce sunt tulburrile de comportament

alimentar?

6
 Termenul de tulburri de comportament alimentar definete n medicin
un grup de boli nutriionale severe n apariia crora rolul esenial l au factorii
psihologici.

Diagnosticul de tulburri ale comportamentului alimentar este unul psihiatric,

i se refer la anorexie nervoas (sinonim anorexie mental), bulimie
nervoas i boli nrudite.

Clasificarea iniial cuprindea doar primele dou, dar prezena ntr-o proporie
mare a unor afeciuni asemntoare, dar care nu ntrunesc dect o parte din criteriile
de diagnostic ale primelor, a determinat extinderea diagnosticului i la alte
tulburri ale comportamentului alimentar. Una dintre afeciunile ncadrate
n aceast categorie se numete n englez binge-eating disorder (traducerea
aproximativ ar putea fi boala crizelor de bulimie, sau, simplu: bulimie), boal
prezent la aproximativ o treime dintre pacienii cu exces ponderal care se adreseaz
medicului pentru probleme de nutriie (mai jos).

n afara sensului strict diagnostic al termenului tulburri ale comportamentului

alimentar, exist numeroase modificri ale comportamentului alimentar
considerate anormale, dar care nu se diagnosticheaz ca atare de ctre medic. Astfel
de modificri sunt: sindromul de alimentaie nocturn, ciugulitul, apetitul direcionat
(pofta pentru o anumit component alimentar), apetitul pentru substane non-
nutritive (pica), preocuparea excesiv i consumul exclusiv de alimente considerate
sntoase (ortorexia), nghiirea rapid a unor cantiti mari de alimente
nemestecate, i chiar consumul excesiv de alcool. Unii autori includ n aceast
categorie i aa-numita supraalimentaie (overeating) definit ca alimentaie
excesiv (o definiie imprecis).

Este de precizat faptul c obezitatea nu este o tulburare de comportament

alimentar n sine, chiar dac la baza apariiei obezitii st o alimentaie ce aduce
mai mult dect consum organismul.