Aspectele planetare majore şi minore

Atunci când între două planete sau puncte importante ale astrogramei se formează un anumit
unghi, vorbim despre formarea unui aspect planetar. Se consideră că aspectul este format
indiferent de direcţie, deci nu contează dacă acesta este în sensul acelor de ceasornic sau contrar
acestuia, pornind dintr-un anumit punct.

Există mai multe aspecte, cele mai importante fiind conjuncţia, sextilul, careul/cuadratura,
trigonul şi opoziţia (aspecte majore, numite şi aspecte ptolemeice, pentru că au fost descrise de
Ptolemeu). În afară de aspectele majore, există şi aspecte minore (semicareu, etc.), care au o
importanţă mai mică, deoarece simţim mai puţin influenţa lor. O planetă care nu formează
niciun aspect cu alte puncte din astrogramă se numeşte planetă neaspectată.

Orbul

Când se face o interpretare astrologică, nu se iau în calcul doar aspectele perfecte: spre
exemplu, o opoziţie poate fi formată şi la 178 sau 182 de grade. Diferenţa de grade până la
punctul de aspect perfect se numeşte orb.

În general, fiecare astrolog stabileşte singur orbul pe care vrea să îl ia în considerare, în funcţie
de planetele implicate şi de astrograma interpretată. În astrologia orară, de exemplu, se discută
despre influenţele planetelor într-un anumit moment – în acest caz, se va avea în vedere un orb
mai mic, de doar 2-3-4 grade. Când analizăm o astrogramă natală, orbul poate fi de 5-8 grade,
în funcţie de planetele care formează aspectul.

Aspectele majore
 Conjuncţia: Vorbim despre o conjuncţie atunci când două planete par a fi unite (văzute
de pe Terra), deci când între ele este o diferenţă de 0 grade. În cazul conjuncţiei, energia celor
două planete/puncte este combinată, astfel încât acestea se vor influenţa reciproc. Conjuncţia
poate avea efecte pozitive sau negative, în funcţie de elementele implicate şi în funcţie de zodia
în care se află acestea.

Sextilul: Aspect format atunci când două aspecte sau puncte din astrogramă se află la o
distanţă de 60 de grade. Sextilul este un aspect pozitiv, care arată un anumit potenţial pe care
îl putem folosi pentru a evolua.

Careul / Cuadratura: Careul se formează atunci când două planete sau puncte din
astrogramă se află la o distanţă de 90 de grade. Este un aspect negativ, care aduce tensiuni,
conflicte, greutăţi.

Trigonul: Aspect format atunci când două elemente din astrogramă se află la o distanţă
de 120 de grade. Trigonul este un aspect pozitiv, indicând o interacţiune armonioasă între
energiile a două planete/puncte din astrogramă.

Opoziţia: Când două planete formează un unghi de 180 de grade, ele se află în opoziţie.
În principiu, aspectul este negativ, dar poate fi folosit şi într-un mod benefic. Opoziţia vorbeşte
despre provocări, lucru care dinamizează. Deşi sunt implicate energii care se combat şi care
„trag” fiecare în altă direcţie, individul poate lupta pentru depăşirea conflictului – se ajunge,
astfel, la dezvoltare, la evoluţie, caz în care putem spune că opoziţia a avut, totuşi, un efect
pozitiv.

Aspectele minore

Semisextil: Când între două planete sau puncte din astrogramă este o distanţă de 30 de
grade, vorbim despre semisextil. În acest caz, planetele se află în zodii care urmează una după
cealaltă şi, astfel, nu sunt din acelaşi element. Pot să apară unele mici probleme, dar aspectul
trebuie privit ca două energii care se completeză. Cel mai adesea, planeta din zodia care se află
„în faţă” (Taurul, dacă vorbim despre Berbec şi Taur, de exemplu) „deschide” oarecum calea
pentru a doua planetă – iar acest lucru trebuie privit ca o şansă, o oportunitate.

Semiquintil / semicvintil: Două planete sau puncte din astrogramă, care formează un unghi
de 36 de grade, formează un semiquintil. Acest aspect are o semnificaţie asemănătoare cu cea
a quintilului, dar influenţa sa este mai slabă.

Novil: Când două planete sau puncte din astrogramă sunt la o distanţă de 40 de grade, formează
un novil. Aspectul indică, în general, ceva ce se sfârşeşte, pentru a face loc unui lucru nou.
Influenţa sa este însă slab simţită, probabil numai cei mai sensibili dintre noi remarcă acest
aspect.

Semicareu / semicuadratură / octil: Asect format de două planete sau puncte din
astrogramă, atunci când între ele este o distanţă de 45 de grade. Semicuadratura are aceeaşi
seminificaţie ca şi cuadratura, dar influenţa sa este mai slab simţită.

Quintil / cvintil: Când două planete sau puncte din astrogramă se află la o distanţă de 72 de
grade, formează un quintil. Aspectul indică, în general, un anumit talent, un potenţial care ne
conferă creativitate. Seminificaţia seamănă cu cea a trigonului, planetele influenţându-se
pozitiv – dar accentul este pus mai mult asupra creativităţii şi a ideilor care ne ajută să
soluţionăm anumite probleme.

Trioctil: Vorbim despre trioctil atunci când două planete sau puncte din astrogramă se
află la o distanţă de 135 de grade. Trioctilul indică un element care ne irită, o anumită tensiune.
Altfel decât în cazul careului sau al semicareului, tensiunile provocate de trioctil sunt mai greu
perceptibile şi, din acest motiv, adesea ignorate. Astfel, cu greu vom putea învăţa ceva de pe
urma trioctilului, tensiunea rămânând mereu undeva în fundal, fără ca noi să ne dăm seama ce
anume o provoacă.

Biquintil / bicvintil: Când două planete sau puncte din astrogramă sunt la o distanţă de
144 de grade, se formează un biquintil. Semnificaţia biquintilului este asemănătoare cu cea a
quintilului: energiile celor două planete ne conferă creativitate şi abilitatea de a depăşi anumite
probleme.

Inconjuncţie / quincunx: Aspect format de două planete sau puncte aflate la o distanţă
de 150 de grade. Inconjuncţia indică, în general, o provocare, dar nu se poate spune că efectele
sale sunt numai pozitive sau numai negative. Acest aspect este cel mai important dintre cele
minore, fiind luat în considerare deseori chiar şi de astrologii care nu interpretează alte aspecte
minore.

Quindecil / cvindecil: Două planete sau puncte din astrogramă, aflate la o distanţă de 165 de
grade. Un aspect mai puţin luat în calcul în trecut, dar care începe să capete o importanţă mai
mare. Indică o traumă sau un element care duce la dezvoltarea unei obsesii.
Timpul sideral. Calcularea orei siderale
Datorită mişcării de revoluţie a Pământului, orele pe care le folosim în mod obişnuit nu sunt
întotdeauna corecte din punct de vedere astronomic. De aceea, astronomii
folosesc timpul sideral, care nu ia în calcul Soarele, ci alte stele fixe. O zi siderală durează cât
perioada de care are nevoie Terra pentru o revoluţie şi pentru ca un punct x (de exemplu
meridianul 0) să revină în dreptul aceleiaşi constalaţii care se afla în acel punct cu o zi mai
devreme. În general, ziua siderală durează cu patru minute mai puţin decât ziua solară, pe care
o folosim în mod obişnuit.
În toate efemeridele folosite de astrologi este indicată ora siderală. Dacă doriţi, deci, să realizaţi
manual o astrogramă, va fi nevoie să convertiţi ora solară în oră siderală (OS). De asemenea:
pentru că realizarea efemeridelor pentru toate meridianele de pe Terra ar lua o mulţime de timp,
ora siderală indicată în efemeride este întotdeauna cea a meridianului 0 (Greenwich).
Mai jos, descriu modul în care se socoteşte ora siderală, manual. Vă recomand, însă, să folosiţi
programe specializate, cum ar fi acesta, pentru că este mult mai simplu. Cine are mult timp
liber la dispoziţie, poate calcula ora siderală după cum explic în acest articol. Înainte de a
începe: luaţi o coală de hârtie şi ceva de scris. Şi înarmaţi-vă cu o doză mare de răbdare!

Calcularea orei siderale

În toate efemeridele, ora siderală este calculată în funcţie de meridianul 0, care trece prin
Greenwich (Marea Britanie). Prin urmare, înainte de a afla ora siderală, trebuie să cunoaştem
ora meridianului 0, care mai este cunoscută sub numele Greenwich Mean Time (GMT) şi
Universal Time (UT – uneori prescurtat UTC, deşi această abreviere este cea pentru
Coordinated Universal Time, care diferă uşor faţă de GMT).

Pasul 1: aflarea orei GMT

Bucureştiul aflându-se, ca longitudine, la două ore de Greenwich, ora României este GMT+2.
Astfel, dacă la Bucureşti este acum ora 16.00, ora GMT este 14.00.
Pentru a calcula cu exactitate diferenţa de oră dintre GMT şi locul unde suntem în prezent,
trebuie să cunoaştem longitudinea localităţii în care ne aflăm. Ca exemplu, voi lua în calcul
localitatea Timişoara, unde vom considera că este acum ora 15.00.
Acum, trebuie să aflăm diferenţa în minute faţă de meridianul 0. Pentru a face acest lucru,
înmulţim gradele longitudinii cu 4. Adăugăm acestei sume minutele indicate în tabel, în dreptul
longitudinii. Suma obţinută va fi apoi împărţită la 60, pentru a afla diferenţa în ore (o oră având
60 de minute).
Calcul pentru exemplul dat mai sus:
După ce aflăm diferenţa, ea va trebui scăzută sau adăugată, pentru a afla ora GMT. Pentru
localităţile aflate la est de Greenwich (cum e cazul Timişoarei), valoarea se scade din ora locală.
Dacă oraşul pentru care calculăm se află la vest de Greenwich, suma trebuie adăugată. Prin
urmare:
Atenţie: atunci când calculăm ora GMT pentru a afla ora siderală, avem întotdeauna în vedere
ora de iarnă. Dacă facem calculul în timpul verii, ora GMT pe care o vom folosi este cu o
unitate mai mică. Respectiv: ora 13.23 folosită în exemplul de mai sus va deveni ora 12.23.
În România, ora de vară a fost introdusă în anul 1932 şi a funcţionat până în 1943, când a fost
suspendată. În 1979, a fost reintrodusă. De-a lungul timpului, ora de vară a României a fost în
următoarele perioade:
Pasul 2: calcularea orei siderale
Pentru a calcula ora siderală, avem nevoie din nou de efemeride. În aceste tabele găsim ora
siderală pentru fiecare zi, atunci când la Greenwich este ora 00.00 la prânz, deci ora 12.00
(„noon ephemeris”). Există şi unele efemeride care folosesc ora 00.00 noaptea (midnight
ephemeris), dar cele mai multe indică ora siderală socotită la ora prânzului.
Fiecare an „astrologic” (1 ianuarie, ora 12.00 GMT) începe la o altă oră siderală, dar în general
este vorba de ora 06.40 (+/- câteva minute). Anii bisecţi reprezintă o problemă în plus, de aceea
este cu atât mai important să avem în faţă efemeridele pentru fiecare an în parte.
Mai jos, găsiţi un tabel cu valori aproximative ale orei siderale. După cum scriam mai sus,
orele diferă de la an la an, dar – în lipsa efemeridelor cu orele exacte – poate fi folosit acest
tabel. Pentru a înţelege mai bine: ora trecută în dreptul unei anumite zile este ora siderală în
momentul în care ora GMT este 12.00 (la prânz). Astfel, dacă o persoană s-a născut în 1
ianuarie, la ora 12.00 GMT, ora siderală a naşterii va fi 6.40.

Revin cu un exemplu, pentru a facilita înţelegerea modului în care calculăm ora siderală. În
momentul acesta, când scriu articolul, este ora 19.30 şi mă aflu în Berlin (13°25’E). Socotesc
după cum am explicat mai sus:
După ce aflăm ora GMT care ne interesează, adăugăm ora siderală care e trecută în dreptul
zilei. Astăzi este 11 septembrie, deci adăugăm valoarea 23.17. În cazul în care rezultatul
depăşeşte valoarea 24 (cum va fi şi în exemplul dat), scădem 24 de ore.

Calcularea orei siderale natale

Pentru a calcula manual ora siderală din momentul şi locul naşterii noastre, procedăm după
cum am explicat mai sus. Vom avea în vedere:
– ora naşterii (inclusiv dacă era ora de vară)
– longitudinea locului naşterii (puteţi folosi această pagină pentru a afla longitudinea)
– efemeride pentru anul naşterii (dacă nu aveţi efemeride, folosiţi tabelul de mai sus, dar
datele nu vor fi exacte, ci aproximative)

Simboluri astrologice
Semnificaţia planetelor în astrologie
ASTROLOGÍE s. f. Prezicere a viitorului pe baza studierii poziției și mișcării aștrilor, a
constelațiilor sau a unor fenomene cerești.
Chiar şi fără a citi definiţia cuvântului “astrologie” din DEX, este la mintea cocoşului că, pentru
a înţelege ceva din acest domeniu, trebuie să cunoaştem semnificaţia pe care o au planetele în
astrologie.
Înainte de a vă prezenta fiecare planetă în parte, ar fi două aspecte pe care doresc să le explic,
anume câteva idei despre zodiile pe care le domină planetele şi despre simbolurile acestora.

În ceea ce priveşte zodia dominată de o anumită planetă, veţi observa că, în unele cazuri, apar
în paranteze şi alte semne. Înainte de descoperirea planetelor Uranus (1781), Neptun (1846) şi
Pluton (1930), exista un alt sistem de planete dominante decât cel pe care îl cunoaştem acum.
Fiecare planetă avea un “domiciliu” feminin şi unul masculin, după cum urmează:
Mercur: Gemeni şi Fecioară
Venus: Taur şi Balanţă
Marte: Berbec şi Scorpion
Jupiter: Săgetător şi Peşti
Saturn: Capricorn şi Vărsător
Numai Soarele şi Luna dominau fiecare o singură zodie: Soarele domina Leul, în timp ce Luna
era planeta dominantă a Racului.
În unele cazuri, zodiile dominate au rămas aceleaşi, dar au existat şi modificări. Zodiile pe care
le voi trece mai jos în paranteze sunt cele dominate de respectiva planetă înainte de
descoperirea lui Uranus, Neptun şi Pluton.

Ajungem la al doilea aspect pe care voiam să vi-l prezint: semnificaţia

simbolurilor planetelor. Acestea sunt compuse din unul sau mai multe elemente:

Cercul: simbolul perfecţiunii, reprezintă spiritul

Semicercul: simbolizează sufletul
Linia verticală: raţiunea
Linia orizontală: corpul
Crucea: raţiunea şi corpul reunite = materia

Soare
Planeta dominantă a zodiei: Leu
Simbolul: Cercul (spiritul şi ceea ce ne înconjoară), cu un punct în mijloc: individul şi
conştiinţa acestuia.
În astrologie, Soarele este cel care reprezintă personalitatea. Zodia în care se află Soarele în
momentul naşterii este zodia noastră. În funcţie de zodia în care se află Soarele, vom avea
anumite caracteristici (la care se adaugă şi acelea ale ascendentului). Casa astrologică în care
se află Soarele (în astrograma natală) arată domeniul în care vom excela sau care ne interesează
foarte mult (ţelurile în viaţă), domeniul în care vom da tot ce este mai bun din noi.

Luna
Planeta dominantă a zodiei: Rac
Simbolul: Două semicercuri (sufletul) întoarse într-o parte, spre trecut. De aici tendinţa Racului
de a se agăţa de amintiri, de trecut.
Luna reprezintă sentimentele, reacţiile afective, instinctul. Zodia în care se află Luna arată
modul în care reacţionăm la ceea ce este în jurul nostru. Ea poate da, de asemenea, informaţii
despre relaţia pe care am avut-o cu mama sau despre copiii noştri (voi publica un articol separat
pe această temă). Casa în care se află Luna în astrograma natală indică domeniul care este cel
mai important pentru noi pentru a ne simţi bine pe plan afectiv, dar şi domeniul în care ne
putem baza pe instinctul nostru, fără a greşi.

Mercur
Planeta dominantă a zodiilor: Gemeni şi Fecioară
Simbolul: Simbolul lui Mercur este o combinaţie a tuturor elementelor prezentate mai sus:
sufletul, aflat deasupra spiritului şi a materiei.
Mercur simbolizează comunicarea şi raţiunea. Prin extindere, Mercur reprezintă şi alte mijloace
de a stabili legături: transportul, comerţul, poşta, internetul. Zodia în care se află Mercur indică
modul în care comunicăm şi în care procesăm informaţiile, modul de gândire. Casa în care este
poziţionat ne arată domeniile care ne preocupă, cele care ne fac să ne gândim mult la ele.

Venus
Planeta dominantă a zodiilor: Taur şi Balanţă
Simbolul: Crucea materiei, aflată sub spiritul reprezentat de cerc. Simbolul femininului.
Venus reprezintă tot ce este legat de iubire, de frumuseţe şi de artă, dar şi banii. În funcţie de
zodia unde se află, indică felul în care reacţionăm în relaţii, dar şi legătura noastră cu arta şi cu
estetica. Poziţionarea într-o anumită zodie poate da şi indicii despre căsătorie (şi pe această
temă voi publica un articol separat). Poziţia lui Venus în casele astrogramei natale indică
domeniile care îi vor aduce fericire persoanei respective.

Marte
Planeta dominantă a zodiei: Berbec (Scorpion)
Simbolul: Iniţial, simbolul lui Marte era asemănător cu cel al planetei Venus, dar aşezat invers,
crucea materiei fiind deasupra cercului care reprezintă spiritul. Între timp, a fost preluată
săgeata care îl reprezintă pe zeul războiului din mitologia romană. Simbolul masculinului.
Marte semnifică acţiune, dinamism, ambiţie, dorinţă, dar şi agresivitate. Poziţionarea lui Marte
în astrograma natală ne arată modul în care acţionăm, în care preluăm iniţiativa, domeniile în
care avem curaj să încercăm ceva nou. Locul pe care îl ocupă în casele natale reprezintă
domeniul în care acţionăm impulsiv şi ne ascultăm instinctul, uneori fără a ne gândi la riscuri.

Jupiter
Planeta dominantă a zodiei: Săgetător (Peşti)
Simbolul: Sufletul (semicercul), aşezat deasupra crucii materiei – semn că sufletul nu este
dominat de materie, că nu există constrângeri.
Exact cum arată şi simbolul său, Jupiter indică depăşirea constrângerilor, a limitelor. Jupiter
semnifică expansiune, optimism, dezvoltare, abundenţă. Zodia în care se află în astrograma
natală ne arată în ce mod vom încerca să ne depăşim condiţia, în ce fel încercăm să ne
dezvoltăm. Poziţionarea în casele astrologice indică domeniul de care putem profita cel mai
uşor în viaţă, domeniul în care vom obţine cel mai uşor rezultate bune.

Saturn
Planeta dominantă a zodiei: Capricorn (Vărsător)
Simbolul: La fel ca şi în cazul simbolului lui Jupiter, apare relaţia dintre suflet şi materie, însă
inversată: materia este cea care domină (crucea este deasupra).
Saturn reprezintă limitarea, constrângerile, structurile rigide, pesimismul. Este, însă, şi planeta
care, din când în când, ne “aminteşte” de anumite şanse pe care le-am ratat în viaţă şi ne obligă
să revenim la ele. Zodia în care se află în astrograma natală ne arată pe ce planuri există anumite
temeri şi reţineri, dar şi modul în care încercăm să ne depăşim slăbiciunile. Casa ocupată de
Saturn indică în ce domenii ale vieţii trebuie să facem puţină ordine, în ce domenii pot să apară
probleme sau piedici.

Uranus
Planeta dominantă a zodiei: Vărsător
Simbolul: Un simbol mai vechi al lui Uranus (dar încă folosit de unii astrologi) este format din
simbolul Soarelui, deasupra căruia se află o săgeată – puterea Soarelui şi cea a lui Marte, unite.
Ulterior, simbolul a fost schimbat, având în centru litera H, care aminteşte de William Herschel,
cel care l-a descoperit pe Uranus. Semnificaţia actuală: două semicercuri sau linii verticale,
unite de crucea materiei, toate aflate deasupra spiritului (cercul). Arată deschiderea spre nou.
Uranus reprezintă schimbare, revoluţie, răzvrătire. Zodia în care se află în astrograma natală
indică modul în care vom încerca să ne impunem ca persoane, modul în care ne vom răzvrăti
împotriva unei anumite structuri rigide. Casa unde este poziţionat Uranus ne arată în ce
domeniu ne putem aştepta la surprize şi la evenimente neprevăzute.

Neptun
Planeta dominantă a zodiei: Peşti
Simbolul: Simbolul planetei arată ca tridentul zeului Neptun. Ca interpretare dată de astrologi,
ar fi sufletul (semicercul), prins în materie (crucea materiei străpunge sufletul).
Neptun reprezintă fantezia şi visarea, intuiţia, dar şi iluziile, dezamăgirile. În funcţie de zodia
în care se află în astrograma natală, Neptun ne arată modul în care generaţia noastră (pentru că
Neptun se mişcă greu şi reprezintă o generaţie întreagă) percepe realitatea, arată legătura dintre
societate şi real/ireal. Casa unde e poziţionat în astrograma natală dă indicii despre domeniile
în care ne putem baza pe intuiţia noastră, dar şi despre cele în care pot să apară dezamăgiri.

Pluton
Planeta dominantă a zodiei: Scorpion
Simbolul: Şi simbolul lui Pluton reuneşte toate cele trei elemente: spiritul (cercul), cuprins de
suflet (semicerc), dedesubt se află materia. Spiritul şi sufletul domină materia, trec dincolo de
ea, Pluton reprezentând renaşterea. Un alt simbol, mai simplu, al lui Pluton este format din
literele P şi L, primele două ale numelui planetei şi totodată iniţialele celui care a descoperit-
o: Percival Lowell.
După cum scriam puţin mai sus, Pluton semnifică renaştere, regenerare, transformare. În
acelaşi timp, poate indica anumite obsesii şi puterea/luptele pentru putere. Zodia în care se află
în astrograma natală indică în ce mod abordăm transformările care au loc în noi şi în viaţa
noastră. Totodată, ne dă informaţii despre obsesiile generaţiei noastre: la fel ca Neptun, Pluton
este o planetă grea. Pot exista intervale de câţiva ani (nu toate la fel de lungi) în care Pluton s-
a aflat în aceeaşi zodie şi, deci, întreaga generaţie este afectată. Diferă, însă, poziţionarea în
casele natale, care arată domeniile vieţii în care e cel mai posibil să apară transformări, lucrurile
care ne vor face să ne transformi, să renaştem.

Pornind de la semnificaţia de bază a fiecărei planete, aceasta trebuie interpretată în funcţie de

zodia şi casa astrologică unde se află, dar se vor lua în calcul şi aspectele pe care le formează
cu celălalte planete. Puteţi observa, deci, că interpretarea unei astrograme nu se poate face “în
doi timpi şi trei mişcări”, ci că este necesară o analiză care ia timp. Vă recomand să preluaţi
informaţiile pe care le găsiţi deja sau pe care le voi posta pe acest blog
(semnificaţia planetelor în zodii şi case, interpretarea aspectelor), dar întotdeauna să faceţi şi
conexiuni. Numai aşa veţi căpăta o imagine complexă şi completă asupra personalităţii cuiva.

Semnificaţia caselor astrologice

Atunci când analizezi o astrogramă (fie natală, sinastrie, tranzite, etc.), e important să ştii ce
înseamnă fiecare casă astrologică. În funcţie de planetele care se află acolo, vei reuşi să
analizezi astrograma respectivă.

Există 12 case, având următoarele semnificaţii:

Casa I: casa personalităţii, a modului în care te văd alte persoane.
Casa II: casa banilor, a proprietăţilor şi a valorilor morale.
Casa III: casa comunicării, a negocierilor, a fraţilor şi surorilor, a călătoriilor scurte.
Casa IV: căminul, părinţii, “rădăcinile”.
Casa V: casa copiilor, a creativităţii, dragostea.
Casa VI: carieră, sănătate, serviciile pe care trebuie să le facem altora.
Casa VII: căsătoria, soţul/soţia, alte parteneriate.
Casa VIII: casa sexualităţii, a morţii, a renaşterii, a averii/banilor altor persoane.
Casa IX: învăţământul superior, religia, idealurile, călătoriile lungi, străinătatea.
Casa X: casa carierei, a statutului social şi a imaginii publice.
Casa XI: prietenii, idealurile, ţelurile în viaţă.
Casa XII: subconşttientul, psihicul, secretele, partea necunoscută a vieţii, necazurile, relaţia
cu diferite instituţii (spitale, închisori).