Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Cel mai important lucru de care astrologul trebuie să fie conştient este responsabilitatea, iar acesta
fără un scop spiritual şi respectarea legilor bunului simţ nu poate exista. Orientarea spirituală şi atitudinea
corectă a astrologului este foarte importantă luând în considerare impactul pe care îl are faţă de oameni. Din
această cauză principiile de bază ale astrologiei ne îndrumă spre autocunoaştere: “cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei
cunoaşte întreg Universul cu toate misterele sale” - înscripţie de pe frontispiciul de la Delphi.
Pentru a transforma în bine şi a îndruma pe ceilalţi, trebuie ca în prealabil să ne transformăm pe noi
înşine, fiindcă altfel, este foarte posibil ca în cazul în care greşim, să-i tragem şi pe ceilalţii după noi. Relevant este
proverbul “când un orb conduce un alt orb, amândoi vor cădea în prăpastie”. O povestire foarte expresivă pune
în evidenţă tocmai nevoia de cercetare interioară în faţa “propovăduirii” unei forme de cunoaştere (fragment din
"Povestirile lui Aisopos" - sec. VI i.Ch.):
"Un vizionar - astrolog, după obicei a ieşit seara să privească cerul. Odată fiind foarte preocupat de
observarea stelelor a căzut într-o fântână. Strigând după ajutor şi plângându-şi soarta, a fost auzit de un trecător.
Acesta, după ce i-a asculat povestea a replicat îngândurat: <Prietene, tu vrei să descoperi ceea ce se află pe cer,
printre stele şi nu vezi ce se petrece cu tine pe pământ>”.
Firmicus Maternus, mare astrolog din sec. al IV-lea d.Ch. atenţionează practicanţii astrologiei prin
sfaturile din cartea “Libri Matheseos” (Cartea Astrologiei - în trad. liberă): “Fii profund detaşat şi responsabil, să
duci o viaţă conştientă, mulţumeşte-te cu bogăţii materiale puţine, pentru ca prin dorinţa de avuţii să nu înjoseşti
nobleţea acestei ştiinţe divine. Să te străduieşti prin comportamentul şi exemplul tău de viaţă profund spirituală,
să întreci comportamentul şi exemplul de viaţă al marilor preoţi. Iar cei care sunt “preoţii Soarelui, a Lunii şi a
altor zei”, trebuie să aibă întotdeauna o stare sufletească pe care experienţa spirituală şi mărturia unor oameni
să-i facă demni pentru realizarea acestor ritualuri sacre”.
2. Sinceritatea faţă de el însuşi. Este foarte important să recunoaştem adevăratul nivel de conştiinţă pe
care ne situăm. Altfel, oscilând între extreme deviem cu uşurinţă spre complexe de superioritate (ce vor exacerba
ego-ul, mândria, ne vom crede extraordinari, ignorând şi dispreţuind neputinţa celorlalţi; ne vom limita datorită
modului concurenţial de evoluţie, în dogme şi principii de multe ori greşite) şi complexe de inferioritate (ce
amplifică naivitatea, credulitatea, prin care putem fi influenţaţi de diferiţi factori exteriori, să credem în orice are
un dram de adevăr, ne pierdem încrederea, curajul şi sfârşim într-o stare larvară aşteptând, fără a face nici un
efort, ca cineva să ne ajute).
3. Rolul astrologului nu este de a da sfaturi, ci de a ajuta omul să-şi descopere calităţile, potenţialurile şi
să-şi conştientizeze defectele şi neajunsurile. Odată “descoperite” acestea, să-i arate prin descifrarea
astrogramei, calea cea mai potrivită pentru a se corecta şi evolua spiritual.
4. Astrologul trebuie să respecte libertatea omului, nu are voie să intervină în destinul cuiva fără acordul
acestuia. Întotdeauna cei care vor merita (celor cărora le va permite destinul), vor veni la el.
5. Practicantul astrologiei trebuie să-şi disciplineze mintea pentru a putea discerne între imaginaţie,
raţionament şi intuiţie spirituală. Aceasta poate deveni una din capcanele cele mai mari dacă el nu este sincer cu
el însuşi şi cu ceilalţi. Disciplinarea minţii constă şi în lecţia concentrării. Trebuie să înveţe să fie focalizat asupra
scopului acţiunilor sale, să aibă o viziune de ansamblu, capacitate de sinteză şi bineînţeles abilitatea de a face
conexiuni. Acesta din urmă reprezintă una dintre atributele esenţiale obligatorii. Însă pentru a realiza legături,
deducţii este necesar să fie inteligent, să studieze, să cerceteze şi să aibă o memorie foarte bună pentru a
înmagazina toate informaţiile necesare. Răbdarea şi perseverenţa sunt calităţi fără de care este imposibil să se
ajungă la un rezultat deosebit.
6. Întotdeauna trebuie să ţină cont de starea psihică, sensibilitatea şi puterea de înţelegere a celui care
solicită consultanţa astrologică. Însă dincolo de aceste aspecte de moment este foarte important să ia în
considerare nivelul intelectual, mediul şi condiţia socială în care trăieşte, vârsta, sexul, credinţa etc. El nu trebuie
să spună niciodată consultatului ceea ce acesta nu va întelege, iar un caz mai important este să nu spună
niciodată ceea ce el încă nu a înţeles (pe deplin).
Curs Suplimentar Nr.1 Școala de astrologie ”Helios 2
7. Astrologul este un medic al sufletului iar majoritatea oamenilor îi vor spune lucruri deosebit de intime
sau vor confirma acestea, dacă el le va descoperi în astrogramă. Din această cauză confidenţialitatea, păstrarea
secretelor (limita bunului simţ) este obligatorie.
8. Astrologul trebuie să înţeleagă importanţa liberului arbitru în evoluţia omului. Astfel, nici o predicţie nu
poate fi sută la sută reală. Însă un om prevenit, ştiind deja probabilitatea desfăşurării evenimentelor, are puterea
de a-şi schimba destinul, dacă este suficient de trezit spiritual. Astrologul trebuie să fie foarte clar în expunerea
unei predicţii pentru a ajuta consultantul să utilizeze conjunctura astrală respectivă astfel încât să-i fie cât mai de
folos din punct de vedere spiritual. Dacă am “scăpat” o şansă, aceasta nu trebuie să ne demoralizeze. Am căzut,
ne-am lovit, dar după aceasta trebuie să ne ridicăm şi chiar cu mai mult curaj,cu mai multă înţelepciune să
mergem către scopul final. Şanse există aproape tot timpul în evoluţia omului, doar el trebuie să fie capabil să le
perceapă şi să le folosească la momentul potrivit, conform proverbului “Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi pune şi în
traistă”. Rolul astrologului este de a descoperi ciclicitatea marilor şanse ale destinului şi să îndrume consultatul să
ia măsuri în întâmpinarea lor.
9. În expunerea unei analize, astrologul trebuie să aibă un rol neutru pentru a nu influenţa într-un fel sau
altul decizia consultatului. Pentru a reuşi să realizeze acest lucru într-un mod conştient este foarte important să
se roage pentru a deveni un releu prin care Dumnezeu să transmită celorlalţi ceea ce este necesar pentru
evoluţia lor spirituală.
10. Astrologului nu îi este permis să uite niciodată să consacre fructele acţiunilor sale lui Dumnezeu şi
numai dacă a primit răspunsul subtil pozitiv (afirmativ) să-şi continue activitatea. Neglijând această etapă
deosebit de importantă, va acţiona într-un mod egotic, ceea ce va avea drept consecinţă crearea unei karme de
ignoranţă.
11. Un sfat trebuie întodeauna susţinut de un exemplu practic. Astfel, necesitatea de a susţine o teorie
prin exemplul şi experienţa practică este necesară pentru a trezi încredere în sufletul pacientului. Să nu uităm că
atunci când în noi este pace, frumuseţe şi armonie va fi şi în jurul nostru. Dar dacă noi suntem influenţaţi de
diferiţi factori, este clar că nu există această stare de echilibru.
12. Trebuie să fie conştient că nu poate realiza o interpretare mai presus de nivelul lui de conştiinţă.
Fiecare primeşte, mai degrabă sau mai târziu, ceea ce merită dar să nu uităm că dacă ne rugăm, Dumnezeu ne dă
ceea ce vrem. Aici se potriveşte proverbul: “Ai grijă ce ceri, căci s-ar putea să primeşti.”
13. Astrologii raţionalişti se bazează numai pe deducţii logice, pe conexiuni pragmatice şi nu reuşesc să
depăşească acel nivel de “maşina”, specific programelor de calculator. Credinţa în Dumnezeu şi efortul spiritual
depus pentru realizarea idealului este de prim ordin în condiţia morală a astrologului.
14. Dezvoltarea unui limbaj fluent fără greşeli de exprimare, plin de energie şi fermitate este de o
importanţă deosebită. Eliminarea accentelor ce pot provoca stări de amuzament, sau cuvinte cu mai multe
înţelesuri, care pot să-l pună pe consultant în dilemă. Hotărârea în exprimare va da o încărcătură aparte şi va
avea mai mare forţă de susţinere.
15. La început chiar este necesar să analizăm segment cu segment astrograma şi doar după aceea să
facem conexiuni şi comparaţii şi abia când am ajuns la stăpânirea elementelor de bază, să dăm prioritate intuiţiei.
Bineînţeles, pentru aceasta e nevoie de multă practică, şi astfel, atât în astrologie, la fel ca pretutindeni, ne dăm
seama că “un gram de practică valorează cât tone de teorie”. Fără ceva solid, fără un fundament puternic, nu are
rost să construim, fiindcă posibilitatea de a greşi şi ca totul să se năruie, este foarte mare. Să nu uităm că a greşi
este omenesc, dar a persevera în greşeală, este diabolic.
16. Astrologia ne pune la dispoziţie un sistem cu ajutorul căruia putem să localizăm şi să aducem la
suprafaţă cele mai ascunse trăiri din subconştientul consultantului; ceea ce până acum a fost nedefinit,
inexplicabil, bulversant, devine prin intermediul astrologiei parte din sfera conştientului. Astfel, astrologul devine
asemenea unui magician, cel care ridică voalul ignoranţei şi prejudecăţilor ajutându-ne să ne privim ca într-o
oglindă fermecată unde nu poate fi ascuns nimic, unde de fapt, ne aflăm faţă în faţă cu noi înşine. Folosită cu
înţelepciune, astrologia ca ştiinţă divinatorie va devenii o punte de legătură dintre sfera umană şi sfera celestă,
reprezentând astfel un instrument deosebit în evoluţia noastră spirituală.
Curs Suplimentar Nr.1 Școala de astrologie ”Helios 3
”Un doctor care nu ştie nimic despre astrologie nu se poate autointitula doctor...Există o curgere comună, o
respiraţie generală, toate lucrurile sunt legate unul de celălalt.”
(Hippocrates, sec. V-IV î. Hr., cel mai cunoscut medic al Greciei antice, considerat „Părintele medicinei“)
”Este mai mult decât evident că cele mai multe evenimente din întreaga natură îşi au cauzele în ceea ce se
întâmplă în ceruri.”
(Claudius Ptolemeu, secolele I-II d. Hr, matematician, geograf şi matematician grec din.Alexandria, autorul
aşa-numitului sistem ptolemeic, care îi poartă numele)
”Dacă demnitatea artelor ar fi evaluată după materia lor primă, aceea pe care unii o numesc astronomie, iar alţii
astrologie... ar fi de departe cea mai înaltă.”
(Nicolaus Copernic, 1473-1543, astronom de origine poloneză, cel care a dezvoltat teoria heliocentrică,
arătând că Soarele se află în centrul sistemului nostru solar. A fost, de asemenea, matematician,
economist şi preot catolic)
„Cei care neagă influenţa planetelor încalcă evidenţa clară, pe care niciun om educat şi cu judecata sănătoasă nu
ar trebui să o contrazică.”
(Tycho Brahe, 1546 - 1601, astronom şi matematician danez, cu importante contribuţii în observarea şi
măsurarea exactă a mişcării planetelor, precum şi în catalogarea a circa 800 de stele)
”Astrologia este una din cele mai străvechi ştiinţe, respectată de antici, de către cel înţelept şi de către cel măreţ.
În trecut, nici un prinţ nu putea hotărî asupra păcii sau războiului, niciun general nu se avântă în bătălie, pe scurt,
niciun lucru important nu era început, înainte de a se consulta un astrolog.”
Benjamin Franklin, 1706-1790, om politic şi diplomat american, cu o contribuţie fundamentală în
redactarea Declaraţiei de Independenţă şi a Constituţiei Statelor Unite ale Americii)
”Un copil se naşte în ziua şi la ora la care razele celeste sunt în armonie matematică cu karma sa individuală.
Horoscopul său este un portret, provocându-l şi relevând trectutul său inalterabil şi rezultatele sale viitoare
probabile.”
(Sri Paramahamsa Yogananda, 1893-1952, mistic indian, promotorul Kriya Yoga în Occident, discipol al
maestrului Sri Yukteshwar, autor al celebrei cărţi Autobiografia unui yoghin)
”Cosmosul este un trup viu, iar noi suntem părţi ale sale. Soarele este o inimă uriaşă, iar fiecare fior al său e
resimţit până în cele mai mici vene ale noastre. Luna este un mare centru nervos, care ne face întotdeauna să
fremătăm. Cine cunoaşte puterea pe care o au asupra noastră Saturn sau Venus? Aceasta este o putere vitală, ale
cărei unde ne străbat în permanenţă.”
(D. H. Lawrence, 1885-1930, scriitor britanic)
”Astrologia trebuie recunoscută întru totul de către psihologie, fără nici un fel de excepţie, pentru că astrologia
este însumarea întregii cunoaşteri psihologice a antichităţii.”
(Carl Gustav Jung, 1875-1961, psiholog şi psihiatru elveţian, întemeietorul psihologiei analitice, iniţial
discipol al lui Freud, apoi creator al unui sistem propriu, care a influenţat în mod decisiv evoluţia ştiinţelor
umaniste din secolul al XX-lea)