Bulimia nervoasă

Bot Laura-Andreea
Elev, clasa a VII-a C
Coordonator :David Aura Manuela
Colegiul Naţional Pedagodic “Ştefan cel Mare”
 Ce este bulimia?
Care sunt cauzele?
• Bulimia este tulburare de alimentaţie, caracterizată de un consum
alimentar excesiv. O persoană cu bulimie mănâncă o cantitate mare de
alimente într-o perioadă scurtă de timp, pentru ca apoi să-şi provoace
vărsături, să se supună unui exerciţiu fizic exagerat, să consume laxative
diuretice sau alte medicamente în scopul unei eliminări forţate a
alimentelor. Persoanele afectate de bulimie sunt obsedate de propriul
aspect fizic şi nu au respect de sine.
• Cauze:
• Etiologia bulimiei nu este cunoscută dar pare să aibă legatură cu istoricul
familial, influenţele sociale (idealul unei siluete perfecte), precum şi cu
anumite tipuri de personalitate (care tind la perfectionism).
Un risc crescut de apariţie a bolii o constituie existenţa unui părinte,
sora sau frate care are bulimie, însă, aceasta poate fi doar una din
cauze.
Evenimente stresante precum divorţul, schimbarea domiciliului, decesul
unei persoane apropiate, pot declanşa boala la persoanele predispuse.
 Care sunt simptomele?
Care sunt factorii de risc?
• - episoade recurente de apetit exagerat şi consumul unor cantităţi mari de
alimente într-o perioadă scurtă de timp (mai puţin de 2 ore);
- pierderea controlului alimentar şi a cantităţii de alimente consumată;
- sentimentul de vinovaţie după episodul de înfulecare şi frică intensă de
îngrăşare;
- autoinducerea vărsăturilor, efort fizic excesiv, folosirea de laxative,
diuretice, sirop de Ipeca (provoacă vărsătura după ingestia orală) sau a
emeticelor. Folosirea inadecvată a acestor medicamente poate duce la
complicaţii severe, chiar la deces.
- episoade recurente de mâncat în exces, urmate de eliminarea alimentelor
consumate care apar cel puţin de 2 ori pe săptămână, timp de cel puţin 3
luni
- autoevaluarea bazată pe greutatea proprie şi aspectul fizic general.
• Riscul apariţiei bulimiei nervoase este crescut în rândul persoanelor care
prezintă:
- părinţi, fraţi, surori, cu o tulburare de alimentaţie sau care sunt
supraponderali sau obezi;
- istoric familial de tulburări psihice precum depresia;
- istoric familial caracterizat prin abuz de substante medicamentoase;
- exces ponderal după începerea unei diete alimentare restrictive;
- un anumit gen de caracter/personalitate cu tendinţa la perfectionism;
- un ideal al conformaţiei fizice cu greutate mică, găsindu-se într-o luptă
continuă cu valorile socio-culturale.
•
Consult de specialitate
Atunci când o persoană apropiată diagnosticată cu
bulimie prezintă:
- imposibilitatea de a elimina urina (retenţie urinară);
- palpitaţii, bătăi ale inimii cu o frecvenţă mai mare sau
mai mică decât în mod normal (tahicardie, bradicardie);
- dureri abdominale intense, vărsături sanghinolente
(hematemeza), scaune negre, lipicioase cu aspect de
smoală (melena).
Toate aceste semne descrise anterior pot semnifica
existenţa unei hemoragii la nivelul tractului digestiv.
Este bine să se apeleze la medic în cazul persoanelor
care:
- prezintă episoade de înfulecare urmate de necesitatea
unei eliminări forţate a alimentelor;
- se ruşineză de propriul aspect fizic, de greutatea
corporală şi de propriile obiceiuri alimentare;
- prezintă simptome caracteristice bulimiei.
Nu este recomandată doar simpla urmărire a pacienţilor
cu o tulburare de alimentaţie. Ori de câte ori se
suspectează o astfel de tulburare este bine să se
apeleze la ajutor specializat.
• Medici specialişti recomandaţi
• Sus
• Diagnosticul şi tratamentul bulimiei poate fi
recomandat de:
- medicul de familie;
- psihiatru;
- psiholog
- asistent medical
- consilier autorizat de sănătate mentală
- dietetician autorizat (se ocupă de tratamentul bolilor
de nutriţie).
 Investigaţii
• Persoanele cu bulimie pot avea o greutate corporală normală, pot fi
subponderale sau supraponderale. Majoritatea bulimicilor au o greutate
normală. Apetitul exagerat cu înfulecare în secret, precum şi negarea
acestei probleme este frecvent întâlnită.Toate aceste elemente fac ca
diagnosticul bulimiei să fie greu de realizat.
Nu există teste de laborator care să pună diagnosticul de bulimie.
Persoanele cu aceasta tulburare caută ajutor medical pentru alte
simptome care însotesc boala, precum fatigabilitatea sau probleme
apărute la nivelul stomacului datorate vărsăturilor repetate.
Diagnosticul se bazează pe istoricul medical şi examenul clinic general. Se
poate efectua o evaluare a sănătăţii mentale pentru a vedea dacă există
şi alte afecţiuni psihiatrice (precum depresia).
Alte teste de laborator sunt utile pentru a evalua statusul nutriţional şi, de
asemenea, sunt utile în diagnosticul diferential cu alte boli.
 Tratament generalităţi
Tratamentul bulimiei nervoase include consiliere psihologică (inclusiv consiliere
nutriţională) şi câteodată medicaţie antidepresivă. Tratamentul nu necesită de
obicei spitalizare, cu excepţia anumitor cazuri.
Dacă bulimia este însoţită de alte simptome, poate fi necesar tratamentul
suplimentar mai îndelungat.
Tratamentul iniţial:
Tratamentul iniţial depinde de severitatea şi durata bolii. Dacă nu există complicaţii,
tratamentul constă în:
1. Consiliere psihologică
- terapie cognitivă comportamentală(CBT), care include consiliere nutriţională, cu
scopul de a schimba modelul comportamental si gândirea.
2. Medicaţia
Antidepresivele, precum fluoxetinul (Prozac), sunt câteodată utilizate în bulimie pentru
a reduce numărul episoadelor de excese alimentare urmate de eliminare forţată,
precum şi pentru a atenua simptomele depresiei care însoteşte această tulburare
de alimentaţie.
 Profilaxie
• Profilaxie
• Nu exista nici o metodă cunoscută de a preveni
bulimia nervoasă. Tratamentul precoce este
considerat metoda cea mai bună de a încetini şi de a
stopa evoluţia bolii. Recunoscând semnele bolii şi
apelarea la ajutor specializat pot preveni
complicaţiile bolii.
Există mai multe modalităţi ca adulţii să înveţe copii
şi adolescenţii să-şi dezvolte o atitudine pozitivă
asupra lor însăşi şi prin aceasta să prevină apariţia
bolii.
Dintre acestea amintim:
- optica sănătoasă, pozitivă asupra sinelui precum şi a
celor din jur. Este important ca şi copii să-şi
îngrijeascş propriul corp şi să nu facă o legătură între
popularitatea caracteristică vârstei şi un aspect fizic
caracterizat printr-o greutate mică.
- optica sănătoasă în legatură cu alimentaţia
şi exercitiul fizic. Nu este recomandată
recompensarea sau pedepsirea copiilor cu hrana
(santajul alimentar) - oferirea unui exemplu pozitiv în
legătură cu o alimentaţie sănătoasă şi un exerciţiu
fizic adecvat, este de asemenea utilă în educarea
copiilor
 Evoluţie
• Bulimia nervoasă poate apărea după o dietă severaă mai ales dacă pe parcursul
acesteia apare excesul alimentar urmat de eliminare forţată. Alimentaţia
excesivă (înfulecarea) poate fi, de asemenea, declanşată de o situaţie stresantă,
când mâncarea este folosită pentru a crea o senzaţie de confort general.
Sentimentul de vinovaţie şi ruşine declanşează eliminarea forţată, în scopul
evitării îngrăşării. Totul se transformă într-un cerc vicios care devine un obicei şi
se repeta ciclic.
Pe parcursul bolii, eliminarea forţată apare la începutul zilei, ca apoi seara să
fie urmată de episoade de apeţit exagerat. Alimentaţia excesivă poate
funcţiona ca un mecanism de compensator după o zi stresantă.
Vărsăturile recurente elimină în sângele sistemic anumite substanţe chimice
numite endorfine; acest val de endorfine crează o stare de euforie. Unele
persoane care suferă de bulimie îşi provoacă vărsături chiar dacă nu sunt
precedate de alimentaţie excesivă dat fiind faptul că acestea determină o stare
de bine. Totuşi, repetarea episoadelor de vărsătură, efort fizic excesiv, abuz
de laxative, diuretice, sirop de Ipecă şi emetizante pot cauza probleme grave de
sănătate; curând persoana pierde controlul asupra acestui ciclu de mâncat
excesiv şi eliminare forţată.
Odată declanşată boala, este foarte greu ca persoana în cauza să revină la
obiceiurile alimentare anterioare fără ajutor specializat. Obiceiurile alimentare
nesănătoase pot continua ani de zile înainte ca persoana să apeleze la
tratament, astfel ca aceasta s-ar putea să necesite tratament pentru complicaţii
în momentul prezentării la medic.
 Bibliografia
• http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_me
dicala/despre-bulimie-
• http://www.247timisoara.com/cautastiri-
bulimie.html
• Imagini-google images
Concluzii: