Sunteți pe pagina 1din 17

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE BIOLOGIE

SPECIALIZAREA BIOCHIMIE

REFERAT

BIOCHIMIA NUTRIŢIEI

Coordonator Științific:

Conferențiar Dr. Elena Ionică

Student: Negoiță Andra-Teodora

București

2020
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE BIOLOGIE

SPECIALIZAREA BIOCHIMIE

IMPORTANȚA VITAMINEI B1 ÎN MANIFESTĂRI


NEUROLOGICE

Coordonator Științific:

Conferențiar Dr. Elena Ionică

Student: Negoiță Andra-Teodora

București

2020
CUPRINS

INTRODUCERE...................................................................................................................................1
CAPITOLUL I......................................................................................................................................2
Noțiuni generale................................................................................................................................2
Structură............................................................................................................................................2
Proprietăți fizice................................................................................................................................3
Surse..................................................................................................................................................4
Absorbție și excreție..........................................................................................................................4
CAPITOLUL II.....................................................................................................................................5
Tulburări generate de deficitul de vitamină B1..................................................................................5
Encefalopatia Wernicke (WE)...........................................................................................................6
Sindromul Korsakoff.........................................................................................................................7
Depresia.............................................................................................................................................7
Boala Alzheimer................................................................................................................................8
Tulburarea de Spectru Autist.............................................................................................................9
Deficitul Infantil de Tiamină.............................................................................................................9
CONCLUZII.......................................................................................................................................11
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................................12

i
ii
INTRODUCERE

Toate vitaminele B ajută organismul uman să transforme alimentele (carbohidrații) în


combustibil (glucoză), pe care acesta le folosește pentru a produce energie. Aceste vitamine
B, denumite adesea vitamine din complexul B, ajută organismul să metabolizeze grăsimile și
proteinele.

Vitaminele din complexul B sunt necesare pentru un ficat sănătos, piele, păr și ochi. De
asemenea, ajută sistemul nervos să funcționeze corect și sunt necesare pentru o bună
funcționare a creierului.

Scopul acestei lucrări este acela de a evidenţia caracteristicile de bază ale vitaminei B1,
sursele din care se poate furniza cantitatea minimă necesară corpului pentru o stare normală
de sănătate şi de asemenea importanţa acestei vitamine şi respectiv afecţiunile generate de
deficienţele tiaminei, acestea manifestându-se în mod preferenţial la nivelul sistemului nervos
precum şi circulator.

1
CAPITOLUL I

Noțiuni generale

Vitamina B1 este una dintre cele opt vitamine B. Aceasta a dobândit mai multe denumiri de
la descoperirea sa, inclusiv aneurină și, începând cu anul 2000, tiamină. (Martel L. și Franklin
D., 2019)

Tiamina a fost descoperită în 1897, a fost prima vitamină izolată în 1926 și a fost fabricată
pentru prima dată în 1936. Se află pe lista Organizației Mondiale a Sănătății cu medicamente
esențiale, cele mai sigure și eficiente medicamente necesare într-un sistem de sănătate.
Tiamina este disponibilă ca medicament generic și ca medicament fără vânzare

Vitamina B1(tiamina) este un nutrient esențial de care toate țesuturile corpului au nevoie
pentru a funcționa corect. Tiamina a fost prima vitamină B descoperită, motiv pentru care
poartă denumirea de vitamina B1

Structură

Tiamina sau conform denumirii IUPAC: clorura de 3-[(4-amino-2-metil-5-pirimidinil)metil]-


5-(2-hidroxietil)-4-metiltiazol este formată dintr-un inel pirimidinic cu radicalul - NH2 și un
inel tiazol. Aceste două inele sunt conectate între ele cu ajutorul unei punți de metilen
(Mouton, 2014). Tiamina există în mai multe forme care diferă în funcție de numărul
grupurilor fosfat. Formele care se găsesc sunt tiamina nefosforilată sau liberă, tiamin
monofosfat (TMP), difosfat (TPP) și tiamin trifosfat (TTP) ( figura 1).

Tiamina găsită în țesuturile vii are o structură de ester difosfat cunoscut sub numele de tiamin
pirofosfat(TPP). (Crook M.A.,2019)

Tiamin monofosfat (TMP) este un intermediar în hidroliza tiamin pirofosfatului(TPP) la


tiamină, nu în sinteza acesteia. TPP este formată direct de pirofosforilarea tiaminei din ATP.

2
(Lonsdale D.,2018). TPP servește ca o coenzimă care se leagă strâns de apoenzimă. (Ball,
1998)

După ingerarea tiaminei, tiamina liberă este transformată în TPP sub acţiunea tiamin
pirofosfokinazei și utilizată ca și cofactor pentru diverse căi metabolice. TPP poate fi
fosforilată sau defosforilată suplimentar pentru a forma oricare dintre derivații tiaminei.
Eritrocitele sunt de departe cel mai mare rezervor de TPP, reprezentând aproximativ 80% din
totalul depozitelor din corp. Cu toate acestea, TMP și tiamina liberă sunt de obicei singurii
compuși detectabili în lichidul extracelular. (Crook M.A.,2019)

Tiamin trifosfat (TTP) poate fi o formă activă în sistemul nervos central. La nivelul
organismului, esterii tiaminei se găsesc în proporții de aproximativ 10% ca TTP, 80% ca TPP
și 10% ca TMP. (Bhagavan N.V.,2002)

Figura1. Structura tiaminei(vitaminei B) și a metaboliților săi fosforilați

Sursa: https://www.sciencedirect.com/topics/pharmacology-toxicology-and-pharmaceutical-
science/thiamine-triphosphate

Proprietăți fizice

Vitamina B1 este o substanță cristalină albă, solubilă în apă și în solvenţi polari, insolubilă în
grăsimi. Este stabilă la lumină şi aer, prezintă sensibilitate la căldură, poate fi inactivată la

3
temperaturi ridicate, cu excepția cazului în care pH-ul este scăzut, aceasta fiind singura din
complexul vitaminelor B capabile de inactivare. Poate rezista la fierbere scurtă până la
100°C. Prin urmare, se pierde doar parțial în procesele de gătit sau de conserve.

Autoclavul, cu fierbere îndelungată, o distruge. Dar este stabilă în mediu acid. La oxidare
produce tiochrom, care dă fluorescență, iar oxidarea acesteia, în condiții controlate, a devenit
baza testului acestei vitamine.

Surse

Biosinteza tiaminei apare la bacterii, unele protozoare, plante și ciuperci. Oamenii nu pot
sintetiza tiamina și se bazează pe surse exogene, care includ multe componente dietetice,cum
ar fi germenii de grâu, fulgii de ovăz și drojdia, surse deosebit de bogate în tiamină. Cantități
adecvate de tiamină sunt de obicei prezente în dietă, iar deficiența este mai frecventă la
alcoolici și la pacienții cu anorexie nervoasă și alte stări de subnutriție. Oamenii au în general
doar depozite corporale de tiamină capabile să susțină cererea metabolică timp de
aproximativ 2 săptămâni care poate să se epuizeze cu un aport alimentar slab sau mai rapid
dacă sunt prezente alte afecțiuni clinice. (Crook M.A.,2019)

Principalele surse alimentare includ peștele, carnea slabă, laptele, drojdia uscată și cerealele
integrale. Pâinea, cerealele și produsele pe bază de făină sunt îmbogățite frecvent cu această
vitamină. Tiamina este prezentă în straturile exterioare ale boabelor de orez, din care a fost
identificată pentru prima dată. Deficiența este frecventă în țările din Asia, unde orezul lustruit
este principalul aliment consumat. (Bhagavan N.V.,2002)

Aportul zilnic recomandat (RDI) pentru adulții cu vârsta peste 18 ani este de 1,2 mg / zi
pentru bărbați și 1,1 mg / zi pentru femei. Pentru copii, nivelurile de aport adecvate sunt mai
scăzute, cu RDI la 0,2 mg / zi în perioada copilăriei,valorile crescând constant cu vârsta.
Femeile de orice vârstă care sunt însărcinate ar trebui să își crească aportul zilnic de tiamină
la 1,4 mg / zi. (Martel J.L. şi Franklin D.S.,2019)

Absorbție și excreție

Tiamina este absorbită printr-o cale care se poate satura la concentrații de 0,5-1,0 μmol / L.
Dozele orale care depășesc 10 mg nu cresc semnificativ concentrațiile de vitamină B1 în
sânge sau în urină. Absorbția la nivelul organismului uman are loc predominant în jejun și

4
ileon. Unele ferigi, scoici, pești și specii de bacterii conțin tiaminază, o enzimă care desface
inelul pirimidinic din inelul tiazol. Această enzimă determină deficiență de tiamină la bovine.
În plasmă, tiamina este transportată legată de albumină și în mică măsură, de alte proteine.
TPP este sintetizat în ficat prin transferul grupei pirofosfat din ATP, reacție catalizată de
tiamin pirofosfokinaza. ( Bhagavan N.V. și Ha C.E.,2011)

Tiamina este eliminată prin excreție renală. Eliminarea sa renală este neliniară și depinde de
filtrarea glomerulară, de secreția tubulară și de reabsorbția tubulară saturabilă, precum și de
concentrațiile plasmatice predominante de tiamină. (Sica D.A.,2010)

CAPITOLUL II
Tulburări generate de deficitul de vitamină B1

Deficiența de tiamină poate fi legată de:

Consum redus:

 Diete cu conținut ridicat de orez lustruit / boabe prelucrate;


 Alcoolismul cronic;
 Nutriție parenterală fără suplimentarea adecvată cu tiamina;
 Chirurgie gastrică bypass;

Absorbție slabă

 Subnutriție;
 Chirurgie gastrică bypass;
 Sindromul malabsorbției;

Pierdere crescută

 Diaree;
 Hyperemesis gravidarum;
 Utilizare diuretică;
 Terapia de substituție renală;

5
Utilizarea crescută a tiaminei

 Sarcină;
 Lactație;
 Hipertiroidism;

Deficitul de tiamină se poate prezenta cu o gamă largă de semne neurologice la copii, cum ar
fi anorexia, iritabilitatea, agitația, durerea musculară, reflexele tendonului profund diminuate
sau abolite, ataxia, paralizia precum și modificarea progresivă a conștiinței. Acidoza lactică
poate explica unele dintre simptomele generalizate, inclusiv letargie, iritabilitate, anorexie,
tahicardie și tahipnee. Aceste manifestări clinice sunt probabil secundare disfuncției
mitocondriale în inimă și mușchi neted (în special tractul gastro-intestinal) sau a unei
afecțiuni de la nivelul sistemului nervos autonom. Altele, cum ar fi schimbările de dispoziție
(agitație, confuzie și stare generală de rău) pot rezulta din deficitele de energie ale creierului,
precum și dintr-o sinteză compromisă de neurotransmițători (glutamat și GABA). Având în
vedere prezentările clinice variate descrise mai sus, în special la copii, orice semne sau
simptome neurologice severe neexplicate ar trebui să ridice suspiciunea deficienței de
tiamină. (Dhir S. și colab.,2019)

Encefalopatia Wernicke (WE)

WE este o afecțiune neuropsihiatrică acută legată de deficiența de tiamină, adesea asociată cu


abuzul de alcool .Se caracterizează prin ataxie, pierderea coordonării musculare, pierderea
memoriei, confuzie și anomalii oculare (oftalmoplegia). Netratarea în timp util a bolii și lipsa
unei terapii adecvate determină decesul în 17% din cazuri, în timp ce 84% vor suferi leziuni
cerebrale permanente care implică pierderi grave de memorie pe termen scurt și halucinații
(sau sindromul Korsakoff). (Dhir S. și colab.,2019)

Din cauza asocierii strânse între aceste două afecțiuni, ele sunt adesea denumite sindromul
Wernicke-Korsakoff (WKS). Recent, s-a sugerat că WE ar putea fi subdiagnosticat, cu o
incidență similară atât la adulți, cât și la copii ,cu ratificarea diagnosticului în 0,4-2,8% din
cazurile postmortem, dar recunoscute doar în 32% și 6% a pacienților cu și respectiv fără

6
alcoolism. În special, ar fi esențial să luăm în considerare WE la orice pacient care prezintă
două dintre următoarele caracteristici: deficiență nutrițională, anomalii cerebeloase sau
oculomotorii ori stare mentală alterată sau deteriorarea memoriei. Doar 16% din cazurile WE
se vor recupera complet după suplimentarea cu tiamina. Deoarece absorbția orală este extrem
de variabilă și dependentă de pacient, tratamentul parenteral este recomandat cu doze zilnice
de 100-200 mg tiamină (IV) pentru non-alcoolici și 500 mg (până la trei administrări zilnice)
pentru alcoolici. (Dhir S. și colab.,2019)

Sindromul Korsakoff

Sindromul Korsakoff este o tulburare de memorie cronică cauzată de deficiența severă de


vitamina B1. Sindromul Korsakoff este cel mai frecvent cauzat de utilizarea
necorespunzătoare a alcoolului, dar anumite afecțiuni pot provoca de asemenea apariția
acestui sindrom. Tiamina ajută celulele creierului să producă energie din sursa glucidică.

Atunci când nivelurile de vitamină B1 scad prea mult, celulele creierului nu pot genera
suficientă energie pentru a funcționa corect. Sindromul Korsakoff este cel mai frecvent
cauzat de utilizarea necorespunzătoare a alcoolului, dar poate fi asociat și cu SIDA, cancere
care s-au răspândit pe întreg corpul, infecții cronice, alimentație precară precum și alte
afecțiuni. De asemenea, sindromul este frecvent la persoanele ce manifestă tulburări la
nivelul absorbției nutrienților din alimentație (malabsorbție).

Sindromul Korsakoff este adesea, dar nu întotdeauna precedat de un episod de encefalopatie


Wernicke. Deoarece pierderea cronică a memoriei în urma apariției sindromului Korsakoff
urmează adesea un episod de encefalopatie Wernicke, tulburarea cronică este uneori
cunoscută sub numele de sindromul Wernicke-Korsakoff. Dar sindromul Korsakoff se poate
dezvolta și la indivizii care nu au avut un episod anterior de encefalopatie Wernicke.

Depresia

Depresia este una dintre cele mai frecvente tulburări psihiatrice la vârstnici, cu o prevalență
de 40% la pacienții spitalizați și la casele de îngrijire medicală și de 8-15% în rezidenții
comunității. Depresia afectează în mod negativ funcționarea zilnică, scade calitatea vieții și

7
crește mortalitatea. Conform proiectului Global Burden of Disease, depresia majoră va fi a
doua cauză principală a dizabilității la nivel mondial până în 2030. ( Zhang G. și colab.,2013)

Speranța de viață în China a crescut dramatic în ultimele 2 decenii, cu o populație cu


îmbătrânire în creștere rapidă. În consecință, depresia a devenit, de asemenea, o problemă
majoră de sănătate publică în rândul vârstnicilor chinezi. O meta-analiză a 10 studii în
secțiune transversală (dimensiunea totală a eșantionului> 8000) a estimat o prevalență de
3,9% pentru depresie și 14,8% pentru starea de spirit depresivă în rândul adulților chinezi cu
vârsta ≥60 ani. ( Zhang G. și colab.,2013)

Între timp, China a cunoscut, de asemenea, o tranziție dietetică rapidă de la o dietă bazată pe
plante la un consum mai mare de grăsimi și alimente de origine animală. Modificarea a
schimbat starea nutrițională pentru macronutrienți, precum și pentru micronutrienți, cum ar fi
tiamina.

Conform Report of China Health and Nutrition Survey 2002, 79% dintre adulții chinezi au
avut un aport de tiamină mai mic decât cel recomandat de nutrienți (1,3 mg / d pentru adulții
cu vârsta peste 50 de ani și peste). Aportul inadecvat de tiamină poate duce la consecințe
fizice și psihice. De exemplu, tiamin difosfat (TDP), este o coenzimă în metabolismul
glucozei crucială pentru secreția de serotonină și joacă un rol important în conducerea
nervoasă. La vârstnici, deficiența de tiamină (TD) este frecventă și ar putea induce disfuncții
mitocondriale și stres oxidativ cronic, care pot contribui la depresie. Mai mult decât atât,
suplimentarea cu tiamina a fost asociată cu îmbunătățiri ale dispoziției din studiile anterioare.
Cu toate acestea, puține studii epidemiologice au investigat relația dintre TD și depresie la o
populație vârstnică. ( Zhang G. și colab.,2013)

Boala Alzheimer

Există mai multe asemănări între deficiența clasică de tiamină și boala Alzheimer (AD), prin
faptul că ambele sunt asociate cu deficiențe cognitive și reduceri ale metabolismului glucozei.
Enzimele dependente de tiamina sunt componente critice ale metabolismului glucozei, care

8
sunt reduse în creierul pacienților cu AD și prin scăderea tiaminei, iar o scădere a nivelului
lor ar putea reprezenta reducerea metabolismului glucozei. (Gibson G.E. și colab.,2016)

În modelele preclinice, tiamina redusă poate conduce la anomalii asemănătoare AD,


incluzând deficite de memorie și plăci neuritice. În plus, tiamina în exces diminuează
patologiile asemănătoare AD. Adițional față de deficitele dietetice, medicamentele sau alte
manipulări care interferă cu absorbția tiaminei pot provoca deficiență acestei vitamine.
Elucidarea motivelor pentru care creierul pacienților cu AD manifestă o deficiență
funcțională de tiamina și determinarea efectelor restaurării tiaminei poate oferi informații
critice pentru a ajuta la tratarea pacienților cu AD. (Gibson G.E. și colab.,2016)

Tulburarea de Spectru Autist

Mai recent, tratamentele pe bază de tiamină au căpătat o mare atenție ca strategie terapeutică
pentru alte tulburări neurologice și de dezvoltare legate de disfuncția mitocondrială. O astfel
de tulburare este tulburarea spectrului de autism (TDA). ( Dhir S. și colab.,2019)

Constatări limitate sunt disponibile în ceea ce privește legătura dintre biodisponibilitatea


tiaminei și dezvoltarea autismului. Cu toate acestea, studiile arată că consumul de suplimente
pe bază de plante bogate în tiaminaza în timpul sarcinii sau expunerea la alcool in utero poate
predispune un făt la deficiență de tiamină în timpul sarcinii și la un risc crescut de TDA.
(Dhir S. și colab.,2019)

Deficitul Infantil de Tiamină

Deficitul infantil de tiamină (ITD) se manifestă după 2-3 săptămâni de privare de tiamină cu
simptome inițial mai ușoare (refuzul de a mânca, vărsături și iritabilitate), urmată de
deteriorarea rapidă, cu o rată mare de fatalitate. Nou-născuții care sunt sever trataţi cu tiamina
pot dezvolta beriberi infantilă. (Dhir S. și colab.,2019)

Beriberi infantilă este o boală la sugari ce apare ca urmare a deficitului de tiamină şi


afectează inima şi sistemul circulator. Această boală este binecunoscută în țările
subdezvoltate în rândul sugarilor subnutriți. Poate apărea dacă o mamă care alăptează are un

9
aport inadecvat de tiamină. Boala poate apărea și la sugarii care sunt hrăniți cu o formulă care
conține tiamină în cantitate insuficientă.

Tulburarea este rară în țările dezvoltate, deoarece poate fi tratată ușor cu suplimentarea cu
tiamină. Cu toate acestea, rămâne o preocupare în țările în curs de dezvoltare printre sugarii
alăptați de sân de către mame cu deficit de tiamină sau hrăniți cu o formulă deficitară de
tiamină. Fără suplimentarea corespunzătoare cu tiamină, deficiența se caracterizează printr-un
debut rapid al simptomelor care implică vărsături, diaree, convulsii, ataxie, paralizie,
disfuncție cardiacă și insuficiență cardiacă. În multe cazuri, fatalitatea apare rapid. Acei copii
care supraviețuiesc WE-ului legat de deficiență de tiamină continuă să trăiască cu dizabilități
de dezvoltare, inclusiv epilepsie severă, tulburări de limbaj, pierderea funcției motorii (în
grade diferite) și retard mental (ușor până la profund). (Dhir S. și colab.,2019)

10
CONCLUZII

 Vitamina B1 prezintă un rol extrem de important în dezvoltarea normală a sistemului


nervos, cât şi al inimii şi musculaturii.

 Este o vitamină indispensabilă sănătăţii fizice şi psihice.

 Aceasta este implicată în metabolismul glucidelor şi deci astfel în producerea de


energie.

 Astfel, pentru a oferi organismului aportul de vitamină B1 necesar, esenţiale sunt


alimentaţia corespunzătoare şi un stil de viaţă sănătos.

11
BIBLIOGRAFIE

1. Martel J.L. şi Franklin D.S.,2019, Vitamin B1 (Thiamine), StatPearls ,Treasure Island


(FL):StatPearls Publishing.

2. https://www.mountsinai.org/health-library/supplement/vitamin-b1-thiamine

3. Mouton T.M.,2014, Clinical Chemistry II ,B Core Notes Bellville.

4. Ball G.F.M.,1998,Bioavailability and Analysis of Vitamins in Foods, London: Chapman &


Hal, Capitolul 7, pg. 267-289.

5. Lonsdale D.,2018, New Research and Developments of Water-Soluble Vitamins, Advances


in Food and Nutrition Research, Capitolul 1, pg. 1-56.

6.Crook M.A.,2019, Methods for assessment of Thiamine (Vitamin B1), Laboratory


Assessment of Vitamin Status, Capitolul 6, pg 149-164.

7.http://www.biologydiscussion.com/vitamins/vitamin-b/thiamine-properties-deficiency-
vitamin-b-living-organisms-biology/80955

8. Bhagavan N.V.,2002, Vitamin Metabolism, Medical Biochemistry(a patra ediție),pg. 901-


928.

9. Bhagavan N.V. și Ha C.E.,2011, Vitamin Metabolism, Essentials of Medical Biochemistry,


pg. 503-515.

10. Sica D.A.,2010, Side Effects of Drugs Annual 32, Side Effects of Drugs Annual, Capitolul
32, pg 401-412.

11. Wiley K.D. și Gupta M.,2019, Vitamin B1 Thiamine Deficiency (Beriberi),Treasure


Island (FL): StatPearls Publishing; 2019.

12. Dhir S. și colab.,2019, Neurological, Psychiatric, and Biochemical Aspects of Thiamine


Deficiency in Children and Adults, Frontiers in psychiatry, vol. 10, pg 207.

12
13. Zhang G. și colab.,2013, Thiamine nutritional status and depressive symptoms are
inversely associated among older Chinese adults.,The Journal of Nutrition, Vol.143, pg.53–
58.

14. https://www.alz.org/alzheimers-dementia/what-is-dementia/types-of-dementia/korsakoff-
syndrome

15. Gibson G.E. și colab.,2016, Vitamin B1 (thiamine) and dementia, Ann N Y Acad Sci., pg.
21–30.

16. https://www.medicinenet.com/script/main/art.asp?articlekey=25312

17. https://en.wikipedia.org/wiki/Thiamine

13