Cirjaliu Alina

Calotescu Gabriela
Radoi Alina
Mihai AnaMaria

Bulimia nervoasa

Bulimia nervoasa este otulburare de alimentatie caracterizata prin

reprimarea aportului de hrana pentru o anumita perioada de timp,
urmata de o alimentatie excesiva si sentimente de vina si decadere
personala. Virsta medie a debutului este 18 ani. Suferinzii incearca sa
depaseasca aceste sentimente in diferite moduri. Cea mai comuna forma
estevarsatura indusa, infometarea, folosirea laxativelor, clismelor,
diureticelor si efortul fizic excesiv sunt deasemeni frecvente. Bulimia
nervoasa apare mai ales la femei decit la barbati. Antidepresivele, in
special inhibitoarele recaptarii de serotonina, sunt larg folosite in
tratamentul bulimiei nervoase.
Boala este familiala iar ereditatea acesteia este de 54-83%.
Ciclul implica frecvent alimentatie rapida si fara control care este oprita
cind bulimicul este interupt de catre o alta persoana sau stomacul
doare prin supradistensie, urmata de varsaturi autoinduse sau o alta
forma de curatare.Acest ciclu poate fi repetat de citeva ori pe saptamina
sau in cazurile mai grave de citeva ori pe zi.
Debutul bulimiei nervoase apare in adolescenta intre 13 si 20 de ani, iar
multe cazuri au suferit inainte de obezitate, dintre care multi au avut
recaderi in trecut cu episoade de alimentare excesiva si varsaturi chiar si
dupa un tratament de succes si remisiune.
Persoanele cu bulimie sunt totusi capabile sa interactioneze si sa traiasca
in mediul de zi cu zi fara a le fi afectate abilitatile de catre boala.
Bulimia nervoasa este dificil de detectat comparata cu anorexia nervoasa,
deoarecebulimicii tind sa aibe greutate usor peste medie sau sub
medie. Multi bulimici se angajeaza in comportamente alimentare usor
dezordonate, fara a intruni criteriile complete de bulimie nervoasa.
Pina la 60% dintre cazuri, pacientii cu bulimie nervoasa raporteaza istoric

anterior de anorexie. Fata de indivizii cu tulburari alimentare

necomplicate care tind sa fie obezi, persoanele cu bulimie au de obicei
greutate normala. Istoricul natural al tulburarilor alimentare cuprinde
diferite diagnostice in timp aplicate pacientilor, unii intrunind criteriile
anorexiei nevoase, bulimiei nervoase si ale tulburarii alimentare in diferite
variante. Dezvoltarea anorexiei la indivizii care prezinta initial bulimie
nervoasa este posibila desi nu comuna.
Fata de anorexici, bulimicii experimenteaza fluctuatii semnificative ale
greutatii corporale, dar greutatea lor nu este de obicei atit de severa sau
evidenta precum la anorexici. Prognosticul pe lunga durata pentru bulimici
este usor mai bun decit pentru anorexici, iar rata de recuperare este usor
mai mare. Totusi multi bulimici continua sa mentina comportamente usor
anormale de dieta, chiar si dupa perioada de recuperare.

Etiologie:
Ca si in anorexie, nu exista o cauza definita si cunoscuta a bulimiei.
Datorita complexitatii tulburarii, cercetarile din cimpurile medicale si
psihologice continua sa-I exploreze dinamica. Bulimia este in general
asociata a debuta odata cuinsatisfactia fata de corpul propriu. Individul
poate fi de fapt subponderal, dar atunci cind se uita in oglinda acestia vad
o imagine distorsionata si se simt greoi fata de cum sunt in realitate. La
inceput imaginea distorsionata a corpului duce la dieta. pe masura ce
imaginea continua sa fie vazuta mai mare decit in realitate dieta
escaladeaza si conduce la practici bulimice.
In unele conditii neurologice sau medicale, pot apare comportamente
alimentare anormale, dar caracteristica psihologica esentiala a bulimiei,
grija extrema fata de forma si greutate nu este prezenta. De exemplu
supraalimentatia este comuna in depresie, totusi acesti indivizi nu se
angajeaza in comportamente care sa induca scaderea in greutate si nu
sunt ingrijorati de imaginea corpului si greutate, caracteristica bulimicilor.
Cauzele organice ale bulimiei sunt inca investigate. Exista indicii ca
bulimia si alte tulburari alimentare pot fi asociate cu anomaliile in nivelul
mesagerilor chimici (neurotransmitatorii) din creier, in special
serotonina. Alte studii cu persoane bulimice au gasit alterari in rata
metabolica, perceptive scazuta a satietatii si reglare neuroendocrine
anormala.
Portretele media ale unei forme corporale ideale sunt considerate a fi
un factor contribuitor asupra bulimiei. Alimentatia excesiva si rapida nu
este declansata de foamea intensa. Este un raspuns la depresie, stress
sau alte sentimente legate de greutatea corporala, forma sau alimente.

Acest comportament aduce frecventsenzatie de calm sau fericire

(euforie) dar sentimentul de vina inlocuieste repede euforia de scurta
durata.
Ca si in alte tulburari alimentare, bulimia nervoasa apare predominant la
femei.Studiile arata un raport de 10:1, femei: barbati. Medicii trebuie sa
ramina deschisi si asupra pacientilor de sex masculin. Psihopatologia si
atitudinile barbatilor cu tulburari alimentare par a fi similare cu cele ale
femeilor, ambele asociate cu istoricul familial al acestor tulburari.
Factori de risc:
- sexul feminin
- virsta - bulimia debuteaza frecvent in adolescenta sau perioada de adult
tinar, este mai comuna la facultate
- istoricul familial - tulburarile alimentare cum este bulimia sunt mai
frecvente la persoanele cu parinti sau frati care sufera de o tulburare
alimentara
- dieta - persoanele care pierd in greutate sunt frecvent sustinute de
comentariile pozitive ale altora si de aspectul modificat
- influentele familiale - persoanele care nu se simt sigure in familie, ale
caror parinti sau frati sunt prea critici sau ii tachineaza asupra aspectului
lor fizic sunt la risc de bulimie si alte tulburari alimentare
- tulburarile emotionale - persoanele cu depresie, tulburari anxioase si
obsesiv-compulsive sunt mai predispuse la tulburari alimentare
- sportul, serviciul si activitatile artistice - atletii, actorii si personalitatile de
televiziune, dansatoarele si modelele sunt la risc ridicat de a dezvolta
tulburari alimentare.

Semne si simptome:
Anorexia nervoasa si bulimia sunt caracterizate de anomalii in
comportamentele alimentare asociate cu o frica de a cistiga in
greutate si o imagine a propriului corp distorsionata. Acestea sunt
acompaniate de anomaliile ale starii afective si ale perceptiei foamei si
a satietatii. Alimentatia dezordonata si efortul de a controla greutatea se
manifesta prin restrictii dietare, alimentatie excesiva si rapida si alte
comportamente compensatorii pentru a preveni cistigul in greutate.
Bulimia nervoasa are trei simptome primare:
- aport regulat a unor cantitati mari de alimente alaturi de senzatia pierdeii
controlului asupra comportamentului alimentar
- folosirea regulata a unor comportamente compensatorii inadecvate cum
ar varsatura autoindusa, laxativele sau abuzul de diuretice, infometarea si
exercitiile fizice obsesiv-compulsive
- grija excesiva fata de greutatea si aspectul corpului.

Specialistii cred ca sansa recuperarii creste cu cit bulimia nervoasa este

detectata mai devreme.
Semne de alarma in bulimia nervoasa:
- indicii ale alimentatiei excesive, incluzind disparitia unor cantitati mari de
alimente in perioade de timp scurte sau existenta unor ambalaje
alimentare indicind consumul unor cantitati mari de alimente
- indicii ale comportamentelor de curatare incluzind vizite frecvente la
toaleta dupa masa sau miros de varsatura, prezenta ambalajelor sau a
cutiilor de laxative sau diuretice
- regim fizic excesiv, rigid in ciuda vremii, a oboselii, bolii sau leziunilor,
necesitatea arderii caloriilor
- tumefierea neobisnuita a obrajilor sau a zonei mandibulare
- calusuri pe spatele miinilor si cicatrici prin autoinducerea varsaturilor
- decolorarea sau patarea dintilor
- crearea unor ritualuri si stiluri de viata care sa permita efectuarea
comportamentelor alimentare anormale
- izolarea fata de prieteni si activitatile obisnuite
- in general comportamente si atitudini care indica scaderea in greutate,
dieta si controlul alimentatiei drept griji principale.
Exista doua tipuri de bulimici:
- Tipul care apeleaza la curatare: isi autoinduc varsatura prin
introducerea degetelor in gura si declansarea reflexului de varsatura
sau ingerarea de emetice cum ar fi siropul de ipeca pentru a inlatura
rapid alimentele din corp inainte de a fi digerate sau folosesc laxative,
diuretice sau clisme
- Tipul care nu apeleaza la curatare: aproximativ 8% dintre cazuri,
acestia fac exercitii fizice excesiv dupa un efort de a elimina aportul
caloric dupa alimentatie.
Tulburarile organice determinate de bulimia nervoasa:
- reflux gastric cronic dupa alimentatie
- deshidratare si hipopotasemie cauzate de varsaturile frecvente
- dezechilibru electrolitic care poate conduce la aritmie cardiaca, stop
cardiac si chiar deces
- esofagita sau inflamatia esofagului
- trauma orala in care insertia repetata a degetelor sau altor obiecte
determina laceratii ale mucoasei gitului si gurii
- gastropareza sau golirea intirziata a stomacului
- constipatia, infertilitate
- marirea glandelor salivare ale gitului
- ulcer peptic, calusuri sau cicatrici pe fata posterioara a miinii datorita

ranirii prin incisivi

- fluctuatii constante ale greutatii.
- contactul frecvent intre dinti si acidul gastric poate determina:
- eroziuni dentare frecvente
- perimoliza sau eroziunea smaltului dentar
- cresterea in volum a glandelor salivare.
Precum si in alte tulburari psihiatrice pot apare iluziile sau alte semne si
simptome lasind persoanei afectate falsa impresie ca nu este acceptata
de altii. Persoana poate suferi complicatii fizice precum tetanie, convulsii
epileptice, aritmii cardiace si slabiciune musculara.
Bulimicii sunt mai predispusi la tulburari afective precum depresia sau
tulburarea anxioasa generala. Bulimia nervoasa afecteaza 1-2% dintre
adolescenti si femeile tinere. Aproximativ 80% dintre pacienti sunt femei.
Persoanele care se lupta cu boala par a avea greutatea medie pentru
virsta lor. Multe dintre aceste persoane recunosc ciudatenia
comportamentelor lor si faptul ca sunt periculoase pentru sanatate. Bulimia
este frecvent asociata cu simptomele depresiei si modificari in adaptarea
sociala.

Diagnostic:
Negarea si secretismul pacientilor cu aceasta tulburare ingreuneaza
diagnosticul. Individul nu vine in atentia medicului decit cind o conditie
asociata sau alta problema psihologica severa se manifesta. Parintii,
membrii familiei, sotii, profesorii pot identifica un individ cu bulimie, desi
multe persoane cu aceasta tulburare isi tin problema in privat si ascunsa.
Un istoric detaliat al comportamentului individului obtinut de la familie,
observatia clinica a comportamentului individului si uneori testarea
psihologica contribuie la diagnostic.
Membrii familiei care observa simptomele bulimiei la o persoana apropiata
o pot ajuta prin cautarea de ajutor precoce. Tratamentul precoce poate
preveni problemele viitoare. Bulimia si malnutritia care rezulta pot afecta
aproape orice organ din corp crescind importanta diagnosticului timpuriu si
a tratamentului. Bulimia poate fi fatala.
Sunt bulimica?
Mai multe raspunsuri pozitive arata posibilitatea unei tulburari
alimentare:
Esti obsedata de forma si greutatea corpului tau?
Mincarea si dietele iti domina viata?
Iti este frica ca nu te poti opri cind incepi sa mininci?
Maninci pina ti se face rau?
Te simti vinovata, rusinata sau depresiva dupa ce maninci?

Vomiti sau i-ei laxative pentru a-ti controla greutatea?

Tratament:
Metodele de curatare a tractului digestiv folosite de catre bulimici nu sunt
eficiente in a scapa de calorii, de acea majoritatea persoanelor bulimice
sfirsesc prin a cistiga in timp in greutate. Varsatura imediat dupa
alimentatie va elimina doar 50% dintre caloriile consumate, deoarece
absorbtia de calorii incepe din momentul in care mincarea ajunge in gura.
Laxativele si diureticele sunt chiar si mai putin eficiente. Laxativele scapa
doar de 10% din caloriile ingerate iar diureticele nu fac nimic, doar elimina
apa. Se scade in greutate dupa administrarea de diuretice, dar nu se
elimina calorii, ci apa din organism.
Pacientii cu bulimie prezinta o varietate de complicatii medicale si
psihologice care sunt considerate a fi reversibile, printr-un abord
multidisciplinar terapeutic. Tratamentul poate fi condus de un psihiatru sau,
in unele cazuri, de un psiholog clinician.
Medicatia:
Un numar de antidepresive sunt benefice in tratamentul bulimiei. Citeva
studii au demonstrat ca fluoxetine si unii inhibitorii ale recaptarii
serotoninei sunt eficiente in tratamentul builimiei. Fluoxetine este
aprobata in tratamentul tulburarii. Alte tipuri de antidepresive
incluzind inhibitorii monoamin oxidazei, antidepresivele triciclice si
buspirona s-au dovedit toate a diminua alimentatia excesiva si varsaturile
la persoanele care sufera de bulimie. Totusi inhibitorii recaptarii de
serotonina ramin prima alegere pentru tratament datorita sigurantei si a
incidentei scazute a efectelor adverse. Alte droguri sunt astazi in
investigare ca posibile tratamente pentru bulimie. Exemple sunt drogurile
antiepileptice topiramat si ondansetron.
Unii pacienti pot necesita spitalizarea datorita extinderii complicatiilor
medicale si psihologice. Altii pot cauta programe de ajutor
extraspitalicesc.
Psihoterapia:
Este cel mai comun tratament pentru bulimie si cel mai cercetat. Poate
implica angajament finaciar si mult timp, mai ales daca pacientul se lupta
si cu alte probleme cum ar fi abuzul sexual, depresia, abuzul de
substante sau probleme relationale.Psihoterapia poate fi de ajutor nu
doar tulburarilor alimentare si pentru sanatatea emotionala.
Tratamentul se adreseaza nevoilor psihice si fizice ale
pacientului pentru a reface sanatatea fizica si obiceiurile alimentare
normale. Pacientul trebuie sa identifice emotiile interne si credintele
anormale care conduc la tulburare in primul rind. Un tratament adecvat se

adreseaza problemelor de control, autoperceptie si dinamica

familiala. Educatia nutritionala si controlul comportamental aduce
pacientului alternative sanatoase. Consilierea in grup sau grupurile de
sustinere pot asista pacientul in procesul de recuperare.
In finalul tratamentului pacientul va trebui sa invete sa se accepte
pentru a avea o viata psihica si emotionala sanatoasa. Refacerea
sanatatii mentale si fizice va necesita probabil timp iar rezultatele vor fi
gradate. Rabdarea este o parte vitala a procesului de recuperare. O
atitudine pozitiva alaturi de efortul din parte individului afectat este o alta
componenta integranta a unei recuperari de succes.
Terapia cognitiv comportamentala:
Este considerata tratamentul de electie pentru persoanele cu bulimie.
Este o metoda limitata de timp si tintita care ajuta persoana sa inteleaga
cum gindirea lor si imaginea negativa asupra corpului influenteaza
direct negativ alimentatia si comportamentele negative.
Prima parte a terapiei va ajuta persoana sa intrerupa ciclul vicios al
alimentatiei si varsaturilor. Va ajuta persoana sa-si monitorizeze
obiceiurile alimentare sis a evite situatiile care ii fac sa manince
excesiv. Tratamentul ii va ajuta pe pacienti sa faca fata stresului in
moduri care nu implica alimentatia, sa manince regulat si sa lupte
impotriva nevoii de a varsa. Cea de-a doua parte a terapiei va ajuta
pacientul sa-si inteleaga gindurile disfunctionale asupra propriei
imagini, greutatii, formei corpului si a dietei.
Persoanele sunt sfatuite sa poarte haine in care se simt confortabil,
prin care sa se exprime si nu sa impresioneze pe altii, sa stea
deoparte de cintar, de revistele de moda, sa-si ingrijeasca corpul
mergind la masaj, manichiura sau spa, sa fie active.